49,508 matches
-
apare consemnarea minuțios-detașată a fenomenelor mărunte, îngroșată uneori cu trăsături fantaste (singurătatea acută e predispusă a halucina). Dar imaginea nu aparține, în conștiința poetului, lumii ca atare, ci unui tablou. Astfel autorul se desprinde - izbăvitor - de concret, nu și-l asumă decît în chip simbolic: "dar dacă vrei să pictezi tot ce se întîmplă/ prin apropiere/ va trebui să scoți bateriile din scorbura copacului// ramurile își încetează mișcarea// cîțiva cîini vagabonzi se opresc/ lîngă zidul casei de alături/ adulmecînd un șir
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
băiețașii de cartier", nu?" ("Viața liberă" = VL, 1999, arhiva Int.); "fiind evitată, pe cît se poate, muzica "băiețașilor de cartier"" ("revjurnalism", 1999, Int.) etc. Sintagma primește de obicei o valoare pozitivă cînd e folosită din interior, de către cei care își asumă o identitate provocatoare, și una negativă cînd e aplicată din afară; aceste conotații nu sînt însă totdeauna evidente (" Vreți să fiți băieți de cartier? Faceți punk!" - listă de discuții Int. = LD, 13 martie 2000; "Băi băieți de cartier" - id., 11
"De cartier..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17022_a_18347]
-
Convenție, după aceste alegeri. Partidele solicitate să se întoarcă, Uniunea Forțelor de Dreapta și PNL-ul, pun condiții, chiar dacă de pildă, în scripte, PNL face parte în continuare din CDR pentru alegerile generale. În locul unui bilanț în care să-și asume toate crizele sale lăuntrice și în care să încerce o reevaluare a CDR în actualele împrejurări, PNȚCD continuă să lanseze mesaje ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic în opțiunile alegătorilor, iar Convenția ar fi marele birlic al partidelor care
Moștenirea lui Corneliu Coposu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17013_a_18338]
-
Sorin Alexandrescu despre populismul românesc, se cuvine să spun că e judicios și bogat în idei valorizatoare de reală însemnătate. Aș remarca, astfel, buna circumscriere a conceptului de popor la Stere, dreapta asimilare a țărănimii în sfera claselor mijlocii, rolul asumat de populism în domolirea (ca să nu spun de-a dreptul represiunea) răscoalei țărănești din 1907, buna, eficienta distincție dintre populism și ideologia socialiștilor (distingînd util - în sfera acestora din urmă - pe centristul Gherea de radicalul Racovski) și, în sfîrșit, ideea
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
muzicală). Cred că acest din urmă element - mișcarea - este foarte important pentru literatură și muzică deopotrivă. R.B.: Am ajuns la un nivel teoretic al problematicii... poate și din vina mea, prin întrebările pe care vi le-am pus. Dar îmi asum această vină fiindcă mă interesează analogiile dintre muzică și literatură, care sunt uzuale în poetică și în teoria literaturii. Este, de altfel, foarte cunoscut rolul constrîngător al disciplinei muzicale în poezie mai ales, mai puțin poate în proză. În acest
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
moleculele/ în altcineva". Cealaltă temă, a realului care oprimă, capătă accente carnavalești și se circumscrie eternului motiv literar al "lumii pe dos". E aici toată ironia, sarcasmul și toată suferința unei ființe dipuse să înțeleagă, nu însă și să-și asume rosturile lumii pe dos. Figura care focalizează această lume "întoarsă" e erosul, poemele care îl adună mai ales în partea a doua a cărții fiind foarte elocvente în privința filtrului prin care autoarea percepe lumea și poziția sa acolo: erosul e
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
tînărul filosof, adunînd, cu grijă de cercetător, tot ce o interesa. Asta mă bucură. Credeam că sînt cel din urmă mohican care apelează, pentru cercetările sale, la presa vremii. Descopăr, încîntat, în d-na Marta Petreu un coleg care își asumă această corvoadă dacă voiește să ajungă la rezultatele valabile. Aș spune chiar că acribia ei emoționantă merge mai departe decît era necesar, punînd, în cartea ei, fapte și informații cunoscute, dînd unor capitole înfățișarea de déjà vu (de pildă cel
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
viii îi lingușesc/ necontenit numai pe cei morți? (Cîntece de îngropat pe cei vii). Și într-o postură și-n cealaltă, autorul se îmbată de propria sa vitalitate, transpusă în libertatea conexiunilor, o libertate confuză, iritată, primejdioasă, probă a impactului asumat cu lumea: "ești atît de liber că poți să te strecori pe sub peisaj/ ești atît de liber încît o întreagă lume/ poate fi în pericol. poți să le întorci tuturor pieile/ pe dos să le vezi creierele inervate de pofte
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
de înaintare... De ce nu este ovaționat un erou al revizuirii Indiferent cât de mult ne incomodează prin atitudinea lui de trouble-fête, se cuvine să recunoaștem că Gheorghe Grigurcu s-a angajat într-o acțiune critică necesară. Cineva trebuia să-și asume acest rol. în cele peste patru decenii de control exercitat de autoritățile comuniste asupra literaturii, imaginea acesteia s-a falsificat. S-a creat, pe de o parte, o ierarhie literară oficială, având drept criteriu principal valoarea propagandistică a textelor. Pe
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
despre relațiile pe care le-a avut în România cu oameni politici de frunte din PDSR nu poate contesta faptul că omul către care merg toate firele unor afaceri care au ca punct de plecare România lui Ion Iliescu își asumă aceste relații, precizînd și pînă la ce dată au funcționat afacerile sale cu România, pentru care e incriminat azi de justiția franceză. Pînă în 1996. Asta spune cam totul. Ar fi ridicol să îl privim pe dl Costea drept un
Afacerea Costea și imaginea președinției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17082_a_18407]
-
ziarul ZIUA, care i-a mai obținut o asemenea patalama, din aceeași sursă, se eliberează contra cost și se capătă la cerere, nu după evaluarea meritelor solicitantului. * Într-o știre din Curierul Național ni se spune că SRI nu-și asumă responsabilitatea știrilor despre care se spune că ar avea ca sursă SRI. N-ar fi prima oară cînd, sub conducerea d-lui Costin Georgescu, această instituție are reacții buimace sau hilare vegheate de muțenia suspectabilă a șefului ei sau de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
o cronică la romanul Distanța dintre un bărbat îmbrăcat și o femeie așa cum e de Rodica Draghincescu: " Fără complexe, suflecată pân'la brâu (...), juna Rodică își duce rufele la râu conștientă de privirile lacome ce-o petrec, sfidând, de pe poziția asumată de muiere cu corp și suflet, dar și minte, compartimentul lubric al prejudecății masculine cu chiar armele ei. Arătându-le tocmai ce se așteaptă să vadă, le și răstoarnă cofița cu apă rece peste mințile înfierbântate." Niciodată plictisită (sau plictisitoare
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
revoltei care făcea altădată pereche consolatoare cu obediența - dar ce-i reușește mai mult este reactivarea ultimului termen. El își ia libertăți (își ia = profită subteran de o situație care nu pare să depindă de voința sa), dar nu-și asumă deschis libertatea. Cu cât primele se înmulțesc, iar regulile sunt nedeclarat încălcate (așadar cu oboseala repetiției fără perspectivă, a sfidării fără adresă și fără a pune reguli proprii în loc), cu atât se ratează realizarea stării de libertate. Ceea ce nu face
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
și al plinătății universale, nu o artificială idealizare a contradicțiilor, ci depășirea tensiunii dintre frumos și urât, intuiția totalității și a coerenței dinafară și dinăuntru. Ați fost numit (M. Iorgulescu) "un poet al beatitudinii și deopotrivă al beatificării". În ce măsură vă asumați afirmația? Ce legătură vedeți între fericirea telurică (traductibilă mai mult printr-o beție a simțurilor) și beatitudinea sfinților? Între beatificare/ extaz (în catolicism) și consacrare (în literatură și artă)? Fericirea telurică nu o poți despărți, așa de tranșant, de beatitudine
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
nu inefabilul că, într-adevăr "copiii șefilor noștri vor fi șefii copiilor noștri". Așa că am inventat și eu un proverb: "tabietul omoară poetul". Sărăcia și precaritatea socială sunt daruri cerești și născătoare de poezie. Nu mă plâng, constat și-mi asum condiția cu luminoasă încredere în destin. Care credeți că a fost aportul echinoxiștilor, ca mișcare literară, la "limpezirea apelor" literaturii române a deceniilor 7-8 (pusă eventual în oglindă cu alte grupări literare care au precedat-o sau intersectat-o, cum
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
este benefică... Te face să fii mult mai atent, mult mai grijuliu, să reflectezi mai mult la ceea ce faci. Teama de a nu oferi bolnavului soluția necesară chiar dacă este cu risc, este stimulantă, trebuie să înfrunți teama și să-ți asumi responsabilitatea". A biruit fiind o fire optimistă. Dar "dacă atîtea situații nerezolvate mă urmăresc și astăzi, este clar că nu am învins total". Cred că un scrupul de modestie excesivă îl determină pe dl prof. Dan Setlacec să menționeze că
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
de trăirea extremă a contradicției estetice dintre frumos și urît. Urîtul este transfigurat verbal nu artistic, mesajul de la om la om circulă liber și, mai mult, nimeni nu e conștient de el. Departe de a fi ironic, D. Dorian își asumă nuanța morală a faptelor sale, deși numai pînă la jumătate. Cealaltă parte a acestui întreg care este cartea rămîne însă devotată unei existențe în luptă cu halucinația și coșmarul. În aceste condiții, rugăciunea devine un model și arta un prilej
Jurnal iluzoriu by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17123_a_18448]
-
valori. Iarăși nu intru în detalii, fiindcă am făcut-o de nenumărate ori pînă acum. România nu se poate comporta la infinit ca un elev mediocru care vînează note mari în momente de criză, ci e de așteptat să-și asume o comportare normală, de țară europeană cu vocație occidentală. Această vocație nu înseamnă numai sprijinirea Americii împotriva terorismului, ci în primul rînd sprijinirea României înseși împotriva extremismului politic, sprijinirea României împotriva corupției cu ramificații mafiotice și cu posibile conexiuni cu
Urgențe mai noi și mai vechi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15822_a_17147]
-
profesor la Facultatea de litere, la secția medievală a Institutului. Scriitorul recunoaște că e nevoit astfel "a lua viața de la capăt". Inițial fără pregătirea trebuitoare, a trecut, constrîns de circumstanțe, la studiul artei Evului mediu, sarcină pe care și-o asumă cu o rîvnă exemplară: "Nu am evitat aventura. De altfel, nu aveam de ales. Deși colegii îmi erau foarte binevoitori și favorabili, nu le-a trebuit multă vreme să se lămurească cît de îndepărtat, cît de inocent mă aflam față de
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
Elena Bulai (1879-1968) sunt puse pentru prima dată, integral, la dispoziția cititorilor prin Editura Aristarc, în ediție bilingvă, franceză-română, traducerea aparținând Elenei Bulai. În Umbre și lumini ( Amintirile unei prințese moldave) autoarea își asumă o intenție artistică, acceptându-și rolul de povestitoare, chiar dacă nu vrea să pozeze în scriitor. Peste patru sute de pagini pot constitui o sursă documentară pentru cititorul interesat de evoluția societății românești și din alte părți, de-a lungul unui secol
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
dintre bocetele cele mai frumoase ale literaturii române. Jurnalul suedez este, în întregul său, un legămînt de sărăcie, castitate și supunere - un gest de femeie care se supune, cu mîndrie, Eroului pe care îl divinizează. în fond, Gabriela Melinescu își asumă condiția de femeie cu mîndrie, cu orgoliul pe care doar universul tradițional îl poate realiza." Dacă facem abstracție de admirația pentru femeile care își cunosc locul și de ușoara antipatie față de româno-americanii prea relaxați, La vest de Eden se poate
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
ironiei, sarcasmului. E o dezabuzare cvasigenerală, o "cădere" într-o zonă în care creația se măsoară, paradoxal, prin factorii care o limitează, o reduc, o compromit. Dar versurile Irinei Mavrodin își îngăduie a urma un traseu contrar. D-sa își asumă golul doar ca un punct de plecare, pentru a-l combate, pentru a-l umple, subiacent polemic, cu o substanță imagistică și spirituală proprie. Nu deplețiunea o interesează, ci, dimpotrivă, modalitățile de-a o curma. Pornind de la un concept al
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
retorica unor construcții anexe, în care animația aeriană și ritmurile verticalelor se manifestă cu o mare pregnanță, inserția lucrărilor de sculptură este ea însăși o dimensiune a inteligenței artistice și o probă majoră de creativitate. Cu o singură excepție, una asumată din rațiuni de compoziție într-o perspectivă a diversității, iar excepția o reprezintă lucrarea așezată pe orizontală a lui Corneliu Tache, o subtilă stratificare de plin și gol sub nivelul optim al privirii, toate celelalte exploatează verticala și au un
Pe Argeș în sus (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15876_a_17201]
-
este călcată în picioare de ceilalți și reacționează, spre iritarea și uimirea celor din jur. Crohmălniceanu imagina în Alte povestiri insolite o situație asemănătoare în care imaginea din oglindă nu mai asculta de �stăpîn". Însă, în acel caz, fantasticul era asumat. Veronica A. Cara exploatează anomalia pe plan psihologic și chiar social. Acel dublu deformat fizic al tinerei zvelte și elegante prilejuiește pasaje de analiză profundă. Ruptura psihică este și de natură socială. Personajul feminin (pe care-l vom regăsi și
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
înfăptuind el însuși o crimă. El respinge sinuciderea în numele credinței, și, deci, tot în numele ei respinge și crima. De aceea, spune Ileana Mălăncioiu, cred că nu slăbiciunea îl face să amîne răzbunarea, ci faptul că prin ea trebuie să-și asume o faptă care vine în contradicție cu principiile sale de existență". Analizele Ilenei Mălăncioiu sînt operații tranșante efectuate cu o mînă de chirurg sigură, cu talent în plagă, cum se spune și cu un bisturiu care creează posibilitatea de a
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]