23,518 matches
-
Îl și invit, de altfel, să se convingă. Str. Armeană, 18, etaj 2, scrie pe ușă. Bătînd recent, după zeci de ani, străzile Dorohoiului natal, frisonul regăsirii nu a putut rămîne întreg, fiind minat de constatarea... înnoirilor. Am pe peretele atelierului o ilustrată, palid colorată, din... 1927: ei bine, aerul cochet al străzii principale, cu străvechile clădiri umbrite de copaci seculari, numește o Românie netraumatizată, dezvoltîndu-se armonios, neconvulsiv. Stradă pusă acum la pămînt. Și neîntrevăzîndu-se perspectiva unei reconstituiri. De altfel, țoapa
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
criminali. Pînă și foișorul de sub zidul cetății destinat a-i fi ciclopului paznic, e atît de vulgar anacronic în supraviețuirea lui... (Ce colosal alt Centru Pompidou ar ieși din pieritul ciclop sub mintea ordonată a unui mare inventiv! Ce minunat atelier de pictură ar putea deveni dubiosul foișor! Întîi sfințite, bineînțeles.) Strada. Asist, într-o piațetă venețiană, preț de cîteva minute, la dezafectarea unui panou electoral. Se consumase un scrutin municipal (afișele fuseseră expuse doar trei zile), iar acum, fulgerător, un
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
neocomuniști de azi, pescuitorii în aceeași apă smîrcoasă prosperă gras, cu mimarea șmecherească a aderării la valorile de piață ale Occidentului, dar și cu persiflarea, în culise, a legilor proprietății, dezordinea este azi marca standard. Una congenitală. Calendarul de pe peretele atelierului din Armeană mă regalează, un an, cu imagini - înmărmuritoare prin acuratețe absolută - dintr-o Germanie peste care nu se cunoaște că a trecut tăvălugul ultimei istorii. Dacă aș spune că ordinea e cea care tutelează, discreționar, acest spațiu hărăzit, n-
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
De-acum înainte, nu doar dl. Timofte e scutit de orice bătaie de cap, dar chiar priboii de toate speciile pot fi rechemați liniștit în vechile funcții. Populația e deja convinsă că atât Securitatea, cât și SRI-ul erau simple ateliere de confecționat dosare negre pe numele unor îngeri imaculați! Dacă mâine se va dovedi (e o ipoteză, desigur!) că Ion Iliescu însuși a fost nu doar un colaborator oarecare, ci șeful suprem al KGB-ului, cu zâmbetul său de ferăstrău
Spioni din toate țările, integrați-vă! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16139_a_17464]
-
care dezvăluie psihologia, vocația și disponibilitățile creatoare ale tînărului artist, precum și o anumită perspectivă morală care se profilează acum, este acela al dublului său debut din 1905. La doar douăzeci și unu de ani, foarte apropiat profesorului său J.-P. Laurens, în atelierul căruia îi cunoaște acum pe celebrii scultpori A. Rodin și A. Bourdelle, el expune atît la Paris, în cadrul Salonului oficial, organizat de Societe des Artistes Français, cît și la Craiova, în cadrul Societății artistice "Theodor Aman". În mod semnificativ pentru natura
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
intuiție a contextului, puțin oportunist și chiar nițel schizoid. Dublul său debut este, cu alte cuvinte, un debut duplicitar. Fiecăreia dintre cele două categorii de privitori el îi oferă nu atît consecința unor meditații personale sau a unui travaliu de atelier care să-l reprezinte ca stadiu profesional și ca aspirație artistică, ci exact ceea ce tînărul pictor crede că în cele două locuri se așteaptă de la el. La Paris expune lucrarea Supa populară (La Soupe populaire), o compoziție complicată, cu numeroase
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
îndrumat în direcția dorită? Fiind, structural, un nărăvaș, reperele, modelele mele s-au conturat mai tîrziu, atunci cînd am conștientizat că fără ele nu se poate face nimic. Mi-aș fi dorit, desigur, o ucenicie de genul celei practicate în atelierele Renașterii, pe lîngă marele meșter, dar n-a fost să fie. Am rămas toată viața - o spun fără emfază nătîngă - un autodidact, dar unul înverșunat și sistematic. Studii libere de pictură, cum sună în dicționare. Ai ajuns la Iași și
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
poposeau la Filarmonică, mergeam foarte des la București, unde domeniul artelor, prin confruntările lui franșe, muntenești, era teribil de tentant pentru molcomul provincial. Cel care avea deja destin dublu: de lefegiu într-o redacție, oricum civilizată, și în-verșunat practicant în atelierul din Armeană. Apropo de Filarmonică. Am citit într-un recent interviu de-al tău că ești de o viață nelipsit, vineri de vineri, la concertul prestigioasei orchestre ieșene. Așa este. Și pe același loc... Da, locul 1, rîndul 28. "Loc
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
-s indiscret, pentru că nu știu cît le place pictorilor să vorbească despre partea comercială: ai vîndut în străinătate" Nu. Cu prilejul expozițiilor de-acolo n-am vîndut și îți voi spune îndată de ce. În schimb, am vîndut străinilor aici, în atelier. Expoziția de la Paris, din tulburatul an 1989, era constrînsă vamal, așa că totul trebuia să se reîntoarcă. Cea de la Veneția, de anul trecut, s-a întrupat din suita de "Uși celebre, uși umile", care era deja proprietatea unei firme. Lucrările nu
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
Mondrian. O mărturisire. Totul a plecat de la primul voiaj, pînă la urmă inițiatic, pe care l-am făcut, în 1968, la mînăstirile bucovinene. Fusese, pînă atunci, o perioadă de dibuiri. S-a produs o bruscă iluminare. După care, întoarcerea în atelier, decantarea - negrăbită, neliniștită - a sugestiilor, ordonarea lor într-o structură de-sine-stătătoare, toate au concurat la fixarea unei delimitări. Ce am făcut de-atunci - pînzele imense la care lucrez acum, atît de la limita cu abstractul - stă sub acea aură fericită din
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
să-ți mai faci niște economii în privința vîrstei. Dar pictorii sînt longevivi... Sînt... să dea domnul să fiu unul din aceștia. După ce am lucrat atîta, după ce am expus atîta, am, în momentul de față, atît de mult de lucru în atelier, îmi pregătesc acum o expoziție importantă, pe suprafețe mari, doi metri, trei metri, un metru (observă: înșirui dimensiunile astea mai mult pentru a-mi biciui bidiviul din mine), vine o vîrstă cînd trebuie să-ți chivernisești energia. Cum scriam prozele
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
pe suprafețe mari, doi metri, trei metri, un metru (observă: înșirui dimensiunile astea mai mult pentru a-mi biciui bidiviul din mine), vine o vîrstă cînd trebuie să-ți chivernisești energia. Cum scriam prozele: primăvara sau toamna părăseam lucrul din atelier și fugeam la Cumpătu, de unde, după o săptămînă-două, mă întorceam cu o nuvelă. Iar acum nu mai ai timp de ieșiri din astea. Ba da. Dar nu-mi ajunge acolo vremea să respir ca atare, doar să respir aerul, de-
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
care veneau, cu noblețea, cu boieria lor, dintr-un regat impozant. M-am bucurat de simpatia ce mi-o acorda Henri Catargi, maestru în adevăratul sens al cuvîntului, practicant palladyan tenace, artist de mare frumusețe morală. Odată, bătîndu-i la ușa atelierului din Pangrati, i-am auzit pedala graseiată a vocii: Gheorrrghiu, nu veni la mine, du-te la Pallady! Mă trimitea, modest, la marea Retrospectivă Pallady de la Palat. Nu l-am auzit o dată bîrfind (iată de ce nu mă las prins în
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
de ce nu mă las prins în capcana ta, de a-mi bîrfi colegii ieșeni de breaslă). Probabil, avea și el cîte ceva de spus mai nu știu cum despre alții, din preajmă, dar n-o făcea. În schimb, amicul lui, vecin de atelier, pictor onorabil, de altfel, bîrfea cumplit. Pe cît era Catargi de atent să nu jignească, pe atît de bîrfitor era acesta. Maestrul, mai știi, îl lăsa pe celălalt să-i satisfacă această irepresibil-voltaireană nevoie de bîrfă... Era un purtător de
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
și vorbește. Știu colegi de-ai tăi, pe care-i respect foarte mult, dar care nu prea vorbesc. Marii muți ai picturii. Proverbial. În ce mă privește, acasă, copil, mi se spunea "mutulică". Și-acum, ore întregi a sta în atelier și a lucra înseamnă a tăcea. După ce ieși din atelier, se produce defularea. E o nevoie irepresibilă să vorbești cu cineva... Înseamnă că te-am prins bine. Oarecum. N-am alura voastră, a ta, a lui Mihai Ursachi, de a
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
respect foarte mult, dar care nu prea vorbesc. Marii muți ai picturii. Proverbial. În ce mă privește, acasă, copil, mi se spunea "mutulică". Și-acum, ore întregi a sta în atelier și a lucra înseamnă a tăcea. După ce ieși din atelier, se produce defularea. E o nevoie irepresibilă să vorbești cu cineva... Înseamnă că te-am prins bine. Oarecum. N-am alura voastră, a ta, a lui Mihai Ursachi, de a vorbi prea des în public. Dacă e vorba de cuvînt
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
fi, în altă ordine de idei, un personaj ex catedra, să predau la Institut, cîndva am și fost solicitat să fac asta, dar nu, n-am dat curs. Rămîneam consecvent primei mele trădări, a filologiei, și am preferat liniștea, muțenia atelierului. Apoi, timpul pe care l-aș fi furat atelierului, aere perennius... Practic, de cînd ai părăsit, în 1985, Editura Junimea, n-ai mai avut o slujbă stabilă, deci ai trăit din pictat și din scris. Eram atunci întrebat cu oarecare
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
catedra, să predau la Institut, cîndva am și fost solicitat să fac asta, dar nu, n-am dat curs. Rămîneam consecvent primei mele trădări, a filologiei, și am preferat liniștea, muțenia atelierului. Apoi, timpul pe care l-aș fi furat atelierului, aere perennius... Practic, de cînd ai părăsit, în 1985, Editura Junimea, n-ai mai avut o slujbă stabilă, deci ai trăit din pictat și din scris. Eram atunci întrebat cu oarecare mirare: cum, o să fii pensionar? Nu, pentru că una e
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
cui, mai tai o scîndură. Vorba lui Jung: aceste lucruri simple care îl fac pe om simplu - și cît de greu este să fii simplu! Să-nțeleg că, atunci cînd nu ești plecat din Iași, în fiecare zi, ești în atelier. Zilnic. Aici e viața mea. Cum o fi cu sculptorii? Fizic... Da, e mai trudnic. Ai încercat vreodată sculptură? Nu. Se obișnuiește. Sînt pictori care se regalează și în sculptură. Picasso. A sculptat o capră. Colosală! Hazul lui din pictură
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
ar surîde. Titlul interviului tău, deja pomenit, sună "În rest: viață liberă și cruntă. Merită s-o trăiești". Îmi asum această bucurie imensă că acum unsprezece ani s-a întîmplat ce s-a întîmplat. Nu mai poate veni nimeni în atelier să-mi spună: pictează așa! nu picta așa! scrie așa! nu scrie așa! Mă bucur de această nevisată libertate, de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar. Dar existența noastră a devenit și cruntă în dinamica ei sălbatic-competitivă. Mi-o
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
comedia spre dramă. Ecourile critice, numeroase și foarte favorabile, la apariția ultimei cărți a scriitorului oferă formule valabile pentru întreg scrisul său atunci când vorbesc despre "un roman ludic și mișunând de acțiuni, malițios exotic și aproape oulipian" - trimițând adică spre "atelierul" artei combinatorii a grupului Oulipo al lui Raymond Queneau -, ori despre un "roman rapid și strălucitor, parodic și tragic"... Ați publicat prima carte în 1987 și sunteți acum autorul a cinci romane, la care se adaugă încă unul în colaborare
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
confirma această predestinare. Într-o succesiune logică a faptelor, el își începe cu seriozitate studiile de pictură pe cînd este încă un adolescent, în jurul vîrstei de șaisprezece ani, înscriindu-se la Academia Julian din Paris. Se așază pentru studii în atelierul lui Jean-Paul Laurens, iar, peste doi ani, în 1902, începe să frecventeze și cursurile Școlii Naționale de Arte Frumoase. Însă indiferent de spațiul concret în care lucrează, de profesori și de ateliere, tînărul student, alături de colegii săi din atelierul lui
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
Julian din Paris. Se așază pentru studii în atelierul lui Jean-Paul Laurens, iar, peste doi ani, în 1902, începe să frecventeze și cursurile Școlii Naționale de Arte Frumoase. Însă indiferent de spațiul concret în care lucrează, de profesori și de ateliere, tînărul student, alături de colegii săi din atelierul lui Jean-Paul Laurens (C. Ressu, J.Al. Steriadi, S. Mutzner, N.Dărăscu, J. Cosmovici, C. Petrescu și alții), se dezvoltă în climatul aristic al momentului care este unul sever formalizat, interesat mai curînd
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
în atelierul lui Jean-Paul Laurens, iar, peste doi ani, în 1902, începe să frecventeze și cursurile Școlii Naționale de Arte Frumoase. Însă indiferent de spațiul concret în care lucrează, de profesori și de ateliere, tînărul student, alături de colegii săi din atelierul lui Jean-Paul Laurens (C. Ressu, J.Al. Steriadi, S. Mutzner, N.Dărăscu, J. Cosmovici, C. Petrescu și alții), se dezvoltă în climatul aristic al momentului care este unul sever formalizat, interesat mai curînd de măreții abstracte decît de viața nemijlocită
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
prinț acasă. Se ostoise dar era scîrbit de atîta mîncare, băutură și zaiafet, continuînd, totuși, s-o ducă tot așa patru zile, pînă la plecarea trupei din oraș. Un tinichigiu, firește evreu originar din România, îi face rost de un atelier în care omul nostru devine pictor de firme. Îi merge din plin, ajungînd un domn arătos, bine îmbrăcat, salutat și cu comenzi din belșug. Dar, brusc, e chinuit de întrebarea, care îl împresoară strîns, cine e autorul lui Hamlet. Cu
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]