1,278 matches
-
din fața liniei australiene, care a fost întărită de Cavaleria Ușoară Australiană care opera ca infanterie Au continuat lupte sporadice, cu focuri din ascunzișuri, atacuri și raiduri cu grenate, tranșeele inamice aflându-se pe alocuri la distanțe de doar câțiva metri. Australienii au pierdut mai mulți ofițeri împușcați de la distanță din ascunzișuri; între aceștia s-a numărat și comandantul Diviziei 1, general-maior William Bridges, care a fost rănit în timp ce inspecta poziția Regimentului 1 Cavalerie Ușoară de lângă „Postul lui Steele” și a murit
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
de lângă „Postul lui Steele” și a murit în urma rănilor suferite pe vasul-spital "Gascon" la 18 mai. La 19 mai, 42.000 de turci au lansat un atac la Anzac în efortul de a-i împinge pe cei 17.000 de australieni și neozeelandezi „înapoi în mare”. În lipsa artileriei și a unei cantități suficiente de muniție, turcii s-au bazat pe elementul surpriză și pe superioritatea numerică, dar pregătirile lor au fost observate la 18 mai de zborul unui avion britanic, iar
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
și neozeelandezii au pierdut doar 160 de morți și 468 de răniți. Între morți s-a numărat și un brancardier, John Simpson Kirkpatrick, ale cărui eforturi de a evacua răniții pe un măgar, sub focul inamicului, au devenit legendare între australienii din Anzac și apoi au dus la includerea poveștii sale între narațiunile australiene din campanie. Pierderile otomanilor au fost atât de grele încât Aubrey Herbert și alții au organizat o încetare a focului pentru a îngropa morții căzuți între pozițiile
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
contraatacului de la Anzac de la jumătatea lui mai, forțele otomane au încetat asalturile frontale. Spre sfârșitul lunii, otomanii au început să sape tuneluri în jurul „Postului lui Quinn” din sectorul Anzac și în zorii zilei de 29 mai, în ciuda minelor amplasate de australieni. Ei au detonat o mină și au atacat cu un batalion din Regimentul 14. Batalionul 15 Australian a fost forțat să se retragă, dar a contraatacat și a recucerit în aceeași zi terenul pierdut, înainte de a fi înlocuit cu trupe
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
au început să sape tuneluri în jurul „Postului lui Quinn” din sectorul Anzac și în zorii zilei de 29 mai, în ciuda minelor amplasate de australieni. Ei au detonat o mină și au atacat cu un batalion din Regimentul 14. Batalionul 15 Australian a fost forțat să se retragă, dar a contraatacat și a recucerit în aceeași zi terenul pierdut, înainte de a fi înlocuit cu trupe neozeelandeze. Operațiunile de la Anzac de la începutul lui iunie au redevenit de consolidare, cu mici ciocniri și schimburi
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Chunuk Bair din partea neozeelandezilor din Brigada Infanterie Noua Zeelandă, care urma să traverseze „creasta Rhododendron”, „Apex” și „Ferma”. Dealul 971 urma să fie atacat de o forță combinată extrasă din Gurkha ai celei de-a 29-a Brigăzi Indiene și din australieni ai Brigăzii 4 Infanterie. Aliații aveau 40 de avioane, în special din Flotila nr. 3, RNAS de la Imbros, care își înlocuise avioanele Voisin cu care pornise, cu aparate Farman și Nieuport Xs. Fusese înființată și o escadrilă franceză, "Escadrille MF98T
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
circa o oră, până când soldați otomani curioși s-au apropiat pentru a inspecta tranșeele, la care soldații Anzac au deschis focul. La Nek a fost detonată o mină care a ucis 70 de soldați otomani. Forța Aliaților a fost îmbarcată, australienii nepierzând niciun om în ultima noapte, dar mari cantități de provizii au fost lăsate în mâinile otomanilor. Helles a mai fost păstrat o vreme, dar hotărârea de evacuare a garnizoanei a fost luată la 28 decembrie. Spre deosebire de evacuarea de la Golful
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
1940 a făcut să fie luate în calcul și asemenea operațiuni. El argumentează și că, în ciuda succeselor inițiale din Africa de Nord și din Italia, abia după Normandia a dispărut preconcepția împotriva debarcărilor. Amintirea campaniei din Gallipoli a cântărit mult și asupra australienilor în etapele de planificare a campaniei din Peninsula Huon de la sfârșitul lui 1943. În septembrie 1943, forțele australiene au efectuat prima debarcare amfibie cu adversar după Gallipoli, când au debarcat la Finschhafen în Noua Guinee. Debarcarea a fost îngreunată de
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
dar se crede că la sfârșitul Campaniei Gallipoli, muriseră peste 100.000 de oameni, inclusiv 56.000-68.000 de turci și circa 53.000 de soldați britanici și francezi. Carlyon estimează 43.000 de britanici morți sau dispăruțim inclusiv 8709 australieni. Între cei morți se numărau și 2721 de neozeelandezi, dintre care circa un sfert erau cei care debarcaseră în peninsulă. În total erau aproape jumătate de milion de victime în campanie, Istoria Oficială Britanică listând toate pierderile, inclusiv bolnavii, ca
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
cei morți, și pentru cei care au murit pe vasele-spital și au fost înmormântați pe mare, nu există morminte cunoscute. Numele acestora sunt înregistrate pe unul dintre cele cinci „memoriale ale celor dispăruți”; Memorialul de la Pinul Singuratic îi comemorează pe australienii uciși în sectorul Anzac, precum și pe neozeelandezii fără mormânt cunoscut și înmormântați pe mare, în vreme ce Memorialele de la Pinul Singuratic, Dealul 60 și Chunuk Bair îi comemorează pe neozeelandezii care au murit la Anzac. Memorialul din Dumbrava celor Doisprezece Copaci comemorează
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
și înmormântați pe mare, în vreme ce Memorialele de la Pinul Singuratic, Dealul 60 și Chunuk Bair îi comemorează pe neozeelandezii care au murit la Anzac. Memorialul din Dumbrava celor Doisprezece Copaci comemorează neozeelandezii uciși în sectorul Helles, în timp ce soldații britanici, indieni și australieni care au murit sunt comemorați la Memorialul Helles de la Capul Helles. Victimele navale britanice pierdute sau înmormântate pe mare nu sunt înregistrate pe aceste memoriale, dar sunt pe memorialele din Regatul Unit. Mai sunt două cimitire CWGC pe insula grecească
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
acest lucru. Melodia nu a intrat nici în United World Chart. Aceasta este a treia lansare a artistei care a ratat Top20 în Marea Britanie. Cu toate aceste eșecuri, melodia a avut mai mult succes pe piată urbană, atingând #9 în Australian ARIA Urban Singles Chart, si UK's 1Xtra RnB Chart.
Now That You Got It () [Corola-website/Science/311234_a_312563]
-
disponibile la lansare în Japonia și a fost lansat mai târziu în America de Nord și Europe. Core Pack se vinde în prezent pentru 169.99 $ dolari canadieni/$, 19,800 ¥, 1,280 HK$ sau 1,360$ (în funcție de culoare), 280 S$, 279.95$ australieni, 2990.95 NZ$, 169.99 € și 129.99 £. „Value Pack” include tot ceea ce se găsește în Base Pack dar și un Memory Stick Pro Duo de 32 MB, căști cu telecomandă, husă, și o prinzătoare pentru mâini. Unele regiuni au
PlayStation Portable () [Corola-website/Science/311872_a_313201]
-
a învins-o pe Serena Williams, câștigând astfel la vârsta de 17 ani titlul de la Wimbledon. Doi ani mai târziu, ea a înfrânt-o pe Justine Henin în finala de la U.S. Open 2006, în 2008 ea a câștigat titlul de la Australian Open, câștigând în fața Anei Ivanović, în 2012 a câștigat titlul de la Roland Garros, în fața Sarei Errani, iar în 2014 a câștigat pentru a doua oară French Open-ul în fața Simonei Halep. , care a ocupat o perioadă poziția numărul unu în
Maria Șarapova () [Corola-website/Science/311983_a_313312]
-
infanteria aliată a pornit trei atacuri fără o țintă precisă. Aliații au pierdut peste 500 de militari și s-a ajuns în situația în care infanteriștii au rămas cu un singur ofițer. În vreme ce Divizia a 51-a lupta în jurul înălțimilor, australienii atacau „Punctul 59”, un dâmb de 6 metri înălțime pe care era plasat un post de observație de artilerie la sud-vest de Tell el Eisa. Australienii încercau de asemenea să încercuiască Divizia a 164-a de infanterie ușoară germană și
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
au rămas cu un singur ofițer. În vreme ce Divizia a 51-a lupta în jurul înălțimilor, australienii atacau „Punctul 59”, un dâmb de 6 metri înălțime pe care era plasat un post de observație de artilerie la sud-vest de Tell el Eisa. Australienii încercau de asemenea să încercuiască Divizia a 164-a de infanterie ușoară germană și un mare număr de infanteriști italieni într-o pungă pe malul mării. Aceasta era noua direcție a atacului lui Montgomery din nord, și avea să devină
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
și joi 29 octombrie Divizia a 9-a australiană a trebuit să continue înaintarea spre nord-vest spre un punct întărit deținut de inamic la sud de calea ferată din regiunea litorală cunoscut cu numele de cod „Thompson's Post”. Obiectivul australienilor era să obțină o străpungere de-a lungului drumului litoral. Regimentul al 125-lea german și un batalion de bersaglieri au fost trimiși să întărească sectorul care avea să fie atacat de soldații australieni. Australienii s-au deplasat pe tancurile
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
cod „Thompson's Post”. Obiectivul australienilor era să obțină o străpungere de-a lungului drumului litoral. Regimentul al 125-lea german și un batalion de bersaglieri au fost trimiși să întărească sectorul care avea să fie atacat de soldații australieni. Australienii s-au deplasat pe tancurile de tip „Valentine” din dotarea Regimentului al 46-lea de blindate, pe care minele și tunurile antitanc le-au scos rapid din luptă. Austalienii au suferit pierderi de aproximativ 200 de soldați în timpul acestui atac
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
lansat patru atacuri împotriva punctului cunoscut ca „Thompson's Post”. Luptele au fost foarte dure, uneori om la om, dar forțele Axei au fost respinse de fiecare dată. Duminică 1 noiembrie, Rommel a încercat să îi alunge din nou pe australieni, dar luptele grele care au izbucnit nu au dus decât la pierderi de vieți omenești și echipamente militarea în fiecare tabără. În acest moment, Rommel a recunoscut că lupta este pierdută și a în ceput să facă planuri pentru retragerea
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
trăiesc într-un mediu cald și sunt îngrijiți, au hrana necesară și sunt mereu în preajma cuiva (perechea sau stăpânul) pot avea o viață mai lungă). Au o greutate de 90-110 grame. Sunt unii dintre cei mai rapizi zburători ale Australiei, australienii numindu-i și “Quarrian”. Nimfele trăiesc de obicei ca perechi, rareori în mici grupuri. Nimfele sunt păsări foarte pașnice care pot fi ținute împreună cu alte păsări pașnice cum ar fi perușii. Nimfele își iau timp cam două ore pe zi
Papagal nimfă () [Corola-website/Science/312407_a_313736]
-
Albania. Pe 28 martie, cele două divizii elene din Macedonia centrală au fost trecute sub comanda generalului britanic Wilson, care și-a stabilit cartierul general la nord-vest de Larissa. Divizia neozeelandeză a ocupat poziții la nord de Muntele Olimp, iar australienii au blocat valea Haliacmon până la lanțul muntos Vermion. Royal Air Force a continuat să opereze de pe aeroporturile din Grecia centrală și de sud. Trebuie spus însă că britanicii au putut să deplaseze în Grecia un număr relativ redus de aparate de zbor
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
în chei până pe 19 aprilie, indiferent de pierderi. Neozeelandezii au scufundat bărcile de traversare de îndată ce toți soldații au ajuns la capul vestic al cheilor și au început pregătirile pentru apărare. Batalionul de neozeelandezi a fost întărit cu două batalioane de australieni, noua formație fiind denumită „Forța Allen”, după numele comandatului de brigadă Arthur Samuel Allen. Alte două batalioane de infanterie australiene s-au mutat spre regiunea Elatia la sud-vest de chei, având ordin să reziste aici minim trei sau patru zile
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
în noaptea de 24 aprilie, iar Brigada a 4-a neozeelandeză a rămas să blocheze accesul spre Atena. Pe 25 aprilie, puținele escadrile RAF au părăsit Grecia. D'Albiac și-a stabilit cartierul general la Heraklion, Creta. 10.200 de australieni au fost evacuați aici din Nauplion și Megara. Mai mult de 2.000 de oameni au trebuit să aștepte până pe 27 aprilie din cauza eșuării lângă Nauplion a vasului de transport "Ulster Prince". Evacuarea a continuat prin alte porturi mai mici
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
generalul Wavell l-a asigurat că primul ministru australian Robert Menzies aprobase deja planul. Este adevărat că propunerea fusese acceptată la o întrunire a Cabinetului de Război din Londra, la care participase și Menzies, numai că Churchill îi spusese premierului australian că generalii Freyberg și Blamey aprobaseră deja expediția. În 1942, membrii Parlamentului Britanic au caracterizat campania din Grecia ca fiind o decizie sentimentală și politică. Eden a respins criticile și a afirmat că intervenția din Grecia s-a făcut cu
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
formula chimică . În prezent multe tulpini de bacterii au devenit prin folosirea irațională a antibioticului penicilino-rezistente. În 1928 Alexander Fleming a arătat cum poate fi obținută penicilina din fungusul Penicillinum. Dar pentru obținerea unui medicament eficace, a fost necesară activitatea australianului Howard Florey, a germanului Ernst Boris Chain și a britanicului Norman Heatley. Și medicul englez John Burdon-Sanderson a încercat aceeași metodă înaintea lui Fleming, dar produsul obținut era prea toxic. Penicilinele au la bază un sistem heterociclic numit "penam" format
Penicilină () [Corola-website/Science/310862_a_312191]