2,138 matches
-
ca în una din zile să reproduc aici în acest jurnal, unele mostre din aceste „poezii” despre România. Dar în pofida tuturor, până la urmă, soții Ceaușescu au fost înmormântați creștinește în cimitirul Ghencea. În luna noiembrie, s-a lansat în România Autobiografia lui Ceaușescu de Andrei Ujică. Jigodiile, așa zis literare, au început să se agite și pretinzând că filmul stârnește confuzie printre intelectualii (mai ales, printre cei de rahat cu prune) români din România. Unii îl văd, ca pe un elogiu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
dată când avea ea chef - ceea ce făcea ca avansurile fățișe ale lui Carl să fie și mai stânjenitoare pentru subalternele lui Vivian. Obiectivul conferinței telefonice din ziua respectivă era să-l atragem pe Carl imediat, ca să devină scriitorul-fantomă a unei autobiografii a lui Morgan Rice. și ce poveste era aia. Rice - o rockeriță amețită de droguri și o reprezentantă de marcă a comportamentului iresponsabil - avusese un mariaj celebru cu un rocker faimos, la fel de amețit de droguri, care murise, în urma unei supradoze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fiului lor. Rice nu vorbise niciodată public și nici nu scrisese despre moartea soțului ei, dar acum era dispusă să dea toate cărțile pe față (pentru un avans cu șapte zerouri în coadă). Nu mai era nevoie să precizez că autobiografia ei avea să creeze valuri sigure și de proporții. Rice se întâlnise cu noi, finalmente, în urmă cu o săptămână. Agentul ei mai aranjase opt întâlniri, dar, de fiecare dată, în ultima secundă, noi ne alesesem cu întâlnirile contramandate - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
spre unul din ziduri, lângă care volumele păreau mai bine așezate decât În altă parte, descoperi acolo nenumăratele lucrări scrise de Hasan Sabbah de-a lungul celor treizeci de ani de recluziune voluntară. Se hotărî să salveze unul singur, o autobiografie din care trebuia să citeze câteva fragmente În propria-i lucrare. Găsi și o cronică a Alamutului, recentă și aparent bine documentată, care relata În detaliu istoria Mântuitorului. Pe aceea se repezi să o Înșface, pentru că respectivul episod era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-mi fac prieteni, asta-i tot. Nu vreau să găsesc cu tot dinadinsul dezamăgirea. — Ia uite la el! „Nimănui nu-i place singurătatea. Nu vreau să fiu dezamăgit!“ se maimuțări ea. Cred că sunt idei tocmai bune pentru o autobiografie. — Mulțumesc, am răspuns, sec. — Îți place culoarea verde? — De ce mă întrebi? — Pentru că porți un tricou verde. — Nu în mod special. Mă îmbrac cu orice. — „Nu în mod special. Mă îmbrac cu orice, „repetă ea din vârful limbii. Zău că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
eu, frumoasă, cu vie din al cărei vin ai băut acum la masă, pe care l-am adus ca să nu crezi că m-am lăudat cu el degeaba, zâmbește Alexandru. — Nu mai continua că nu este cazul să-ți faci autobiografia, îl oprește Teofana, gândindu-se cum ar reacționa Alexandru dacă ar ști trecutul ei. — Poate vrei să procedez și eu la fel? — Nu! Pe mine nu mă interesează decât persoana ta.și atât! Cât te cunosc mi-e suficient ca să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Augustin nu era doar prietenul pierdut sau întreruperea comunicării cu el, ci el însuși dezgolit de orice motivație, spectator al pierderii sensului, o problemă pentru sine însuși. Dacă de la limbajul discursiv al Confesiunilor, caracterizate de tensiunea intensă și arzătoare a autobiografiei, am trece la reflecția filosofică contemporană, ne-am întâlni cu același concept, tradus ce-i drept, în termenii unei elaborate tehnici speculative. Orice întrebare cu privire la realitate ar părea o chestiune ce vizează obiecte bine determinate, înscrise în sectoare precise ale
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
că eventualul cercetător, începînd să parcurgă documentele citite, își va pune aceeași întrebare pe care mi-am pus-o și eu, de multe ori, în ultimii ani: de ce eu? de ce această mutație mi s-a întîmplat tocmai mie? Din scurta autobiografie care se găsește în mapa A, se va vedea clar că, chiar înainte de a fi amenințat de amnezie totală, nu izbutisem să fac mare lucru. Am fost pasionat, din tinerețe, de multe științe și discipline, dar în afară de o imensă lectură
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
publice al uzinelor Western Electric, iar impactul cercetărilor este redus la un efect al "manierei zeloase în care au fost publicate" (Dunnett și Kirchner, 1965. p. 133, după Latham, 2007, p. 20). Roethlisberger, colaboratorul lui Mayo la Hawthorne, clarifică în autobiografia sa rolul jucat de profesorul de la Universitatea Harvard în cadrul celebrelor experimente: Iar și iar Mayo a realizat interpretarea datelor. Datele nu erau ale lui, rezultatele nu erau ale lui, ipotezele originale nu erau ale lui; dar pe măsură ce studiul continua, interpretarea
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
ca voievod peste un neam“. Ridica în extaz mii de oameni pe stadioane, pentru rock sau fotbal, dar - pervers torționar mental și moral - îi contorsiona în final întru venerarea aceleiași dictaturi bicefale: Ceaușescu-Păunescu. Uitați-vă la filmul lui Andrei Ujică Autobiografia lui Ceaușescu și veți vedea aidoma întrupat drumul de la grandoare la decadență al celor doi, când numai imaginea Nebunilor cerșetori din tablourile lui Corneliu Baba îi mai putea defini. De la anii primelor mașini Dacia, ai twistului din epoca mandatarilor, ai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
era atît de simplă și evidentă, că fusese ignorată încontinuu, și nu era deloc probabil să fie concluzia triumfătoare a vreunui specialist, ci mai curînd o remarcă întîmplătoare a unui ins naiv și prost. Așa că o căutase prin biografii și autobiografii, corespondențe, istorii și cărți de călătorie, în notele de subsol ale unor lucrări medicale învechite și în indexurile istoriilor naturale din epoca victoriană. De curînd îi venise ideea că o putea găsi mai degrabă în timpul plimbărilor nocturne, tipărită pe vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la vârsta de 95 de ani mărturisește că știe să se bucure de fiecare zi pe care o trăiește, frumos, cinstit și demn. Așa cum, de altfel, a trăit toată viața sa. Mărturii în acest sens găsim în cartea sa, o autobiografie care se întinde pe 179 de pagini, ordonată pe capitole: 1) Copilăria, Școala din Priponești și Școala Normală din Bârlad; 2) Sub flamura țării; 3) Cu drag revin la profesia de educator; 4) Pensionar... și restul! Fiecare din capitole abordează
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
despre viața tatălui său, era pentru a suporta durerea, a lui și a celorlalți, mai ales a mamei lui. Începuse să facă Însemnări Încă de a doua zi. Își dăduse repede seama că genul autobiografic nu i se potrivea. Scrisese: „Autobiografia nu e punctul meu forte“. Iată o frază care Îi plăcuse. Un frumos exemplu de negare! Fraza „Autobiografia nu e punctul meu forte“ voia să spună: „Vreau să vă vorbesc despre mine și despre problemele mele“. Un șiretlic vechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lui. Începuse să facă Însemnări Încă de a doua zi. Își dăduse repede seama că genul autobiografic nu i se potrivea. Scrisese: „Autobiografia nu e punctul meu forte“. Iată o frază care Îi plăcuse. Un frumos exemplu de negare! Fraza „Autobiografia nu e punctul meu forte“ voia să spună: „Vreau să vă vorbesc despre mine și despre problemele mele“. Un șiretlic vechi de cînd lumea. O văzuse pe mama sa vie plîngînd În fața sicriului tatălui mort. Încercase s-o descrie. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să vă vorbesc despre mine și despre problemele mele“. Un șiretlic vechi de cînd lumea. O văzuse pe mama sa vie plîngînd În fața sicriului tatălui mort. Încercase s-o descrie. Nu avusese puterea s-o facă. Era exact cum spunea: autobiografia nu era punctul lui forte. PÎnă la urmă rînduise cele cîteva pagini deja scrise și micul teanc de Însemnări Într-un dosar plic, fără să bănuiască deloc că le va relua douăzeci de ani mai tîrziu, și nu doar Însemnările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
editorii: tatăl lui era unul dintre ei. Îi plăcea mult cel al următoarei lui cărți, cel care semăna cu un dirijor și care se apleca asupra unui manuscris precum Otto Klemperer asupra unei partituri. François Îi spusese: „Dumneavoastră vă compuneți autobiografia cu cărțile pe care le alegeți spre publicare. Catalogul editurii este autoportretul dumneavoastră. Numai Dumnezeu știe ce efect o să aibă cartea asupra Înfățișării dumneavoastră!“. Nu anunțase că va vorbi În cartea aceea despre tatăl lui, pentru bunul motiv că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Și Începuse să-l ridice În slăvi pe Ingmar Bergman, de parcă nu l-ar fi tratat nimeni niciodată drept erotoman. Nu știu care din doi, Bergman sau tata, făcuse mai multe progrese În zece ani! Reveniserăm la Strindberg, iar eu amintisem rolul autobiografiei În literatură. Două treimi din cărțile tatei erau autobiografice. Nu șovăise niciodată să vorbească despre el, despre soția lui, despre copiii lui (cărora le dădea numele adevărate), dar fără să-și asume mari riscuri. De fiecare dată cînd sensibilitatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
carte și nu mi-a Înapoiat-o niciodată. M-am ferit să spun toate astea părinților mei la restaurantul unde am vorbit despre Strindberg În octombrie ‘68, În seara În care am vrut să Înviorez conversația pomenind despre raporturile dintre autobiografie și roman. La cinematograf, Îmi plăcea amestecul de documentar și ficțiune, ca prezența orașului Neapole În Călătorie În Italia, „sau ca secvența pescuitului thonului În Stromboli“, adăugase tata. În loc să continuăm pînă la desert să vorbim de toate filmele În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mă Încurajase să scriu romanul. Dar dacă, În cartea Un tip oarecare, pusesem mai mult din mine Însumi În personajul analistului decît În acela al naratorului? Nimeni nu se gîndise la aspectul ăsta, deoarece toată lumea ținea morțiș să fie o autobiografie. O conversație cu tata Îmi lipsea tot mai serios. Dacă altcineva decît mine ar fi publicat Un tip oarecare, aș fi putut să-i spun: „Ai văzut articolul lui cutare despre romanul ăla? Confundă viața amărîtului de autor cu aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Capela acoperită de fresce dă impresia unui cer animat de heruvimi și luminat de Sfântul Duh simbolizat printr-un porumbel. Cele două personaje principale ale grupului statuar își au originea într-un pasaj scris de către Sfânta Tereza de Ávila în autobiografia publicată sub titlul Viața Sfântei Tereza a lui Isus, o mistică ermetică, carmelită, reformatoare și religioasă. Unii critici moderni încearcă să explice experiențele mistico-religioase ale sfinților prin prisma fenomenelor psihologice care sunt mai apropiate de orgasmul erotic decât de fenomenele
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
În vânt, fără a construi ceva - doar așa... Ce trebuie să citesc, profesore? spuse Valentina, făcând jurnalul să dispară sub bancă. Se Îndreptă Încet, fără chef, spre catedră, fără a-i adresa nici măcar o privire. — Citește al treilea sonet din Autobiografia. Pagina patru sute. În ultima vreme chiar și Valentina Îl dezamăgea. Era adesea distrată și absentă. Întotdeauna avusese note foarte bune - aproape Întotdeauna optim. Acum, la multe materii abia dacă primea suficient. La tezele din semestrul trecut, celelalte profesoare o cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu căutarea subită și frenetică a trupului unor fete foarte tinere. În cazul lui Djerzinski, aceste considerații erau neavenite: sexul Îi servea la urinat, și atât. A doua zi se trezi pe la ora șapte, luă din bibliotecă Partea și Întregul, autobiografia științifică a lui Werner Heisenberg, și o porni pe jos spre Champ-de-Mars. Zorii erau limpezi și răcoroși. Avea această carte de la vârsta de șaptesprezece ani. Așezat sub un platan de pe aleea Victor-Cousin, reciti pasajul din primul capitol În care Heisenberg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de spus. Doar și-au pregătit de acasă cuvântarea, unii chiar cu lacrimi; s-a învârtit și s-a perpelit sufletul în ei ca frigăruia pe cărbuni încinși, de teamă și de rușine unii nu mai au somn, își scriu autobiografia romanțată, alții fac liste cu creioane colorate, rupându-le apoi și mai rușinați, doar la spovedanie nu te duci ca la piață sau la examenul de doctorat; în sfârșit, toți își fac faptele grămăjoară, cum se adună toamna în grădini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
putut să-mi vrea răul sau să mă ucidă, tânjeam adesea ca cineva să-mi adreseze strigătul acela, să-mi sfârșească nesfârșitul joc de-a v-ați ascunselea cu un dulce și jalnic... — „Olé - olé - liber ești, boule.“ ***CAPITOLUL ȘAPTE AUTOBIOGRAFIE... Eu, Howard W. Campbell, Jr. m-am născut la Schenectady, în statul New York, la 16 februarie 1912. Tata, crescut în statul Tennessee, fiu de preot baptist, a fost inginer și a lucrat la Secția de Service pentru Utilaj Greu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cu prisos că sunt „copiii lui Eminescu”. Așa Îi caracterizase marele savant Simion Mehedinți. O dovadă clară de colaboraționism În numărul din mai 1995 al revistei „Gazeta de Vest” se poate citi, pe a doua jumătate longitudinală a paginii 8, autobiografia cunoscutului publicist VALERIU C. NEȘTIAN, intitulată „Cine ești dta, d le Neștian?” și Însoțită de fotografia autorului. Reproduc, Întâi, fragmentul care constituie, cred, dovada cea mai clară că Valeriu C. Neștian a fost și este securist (S.R.I.-ul nefiind altceva
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]