1,884 matches
-
temeinic în regiunile muntoase din nordul țării, cu tendință de extindere, după cum prognozează specialiștii. Stau singur în camera bine încălzită de centrala de bloc, ascult buletinele de știri și pe cele meteo, încerc să rețin și să aștern pe hârtie avalanșa de gânduri ce-mi inundă mintea. Sunt tot mai copleșit de singurătate, de orele de nesomn din lungile nopți ale sfârșitului de an calendaristic, de anotimpul friguros care mă așteaptă. Cu ochii obosiți de nesomn privesc crengile teilor ce se
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
în ultimul ceas, pe picior de plecare, nu scapă de munca sa. Soarbe o înghițitură din bidonul cu apă sălcie și se încordează în șa, în timp ce calul i se poticnește, se cabrează, apoi reușește să se îndrepte, provocând o adevărată avalanșă de pietre pe vâlceaua abruptă și uscată. Este după-amiază târziu și căldura a mai slăbit în intensitate. Deasupra capului călărețului, cerul e plin de nori negri, încărcați de povara musonului care va începe curând. Numai de s-ar porni odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
schimbat stilul? — Am distrus tot ce făcusem. După aceea am cum părat creioane, guașe, acuarele. Într-o cameră de hotel am început să pictez. Tocmai fusesem la un concert al lui Sergiu cu Ma Mère l’Oie de Ravel. Sub avalanșa emo țiilor trezite de muzică, am început să pictez. — Era diferit de ceea ce creaseși înainte? Era o pictură abstractă, îmi amintesc. Lui Sergiu i-a plăcut atât de mult, încât m-a rugat să n-o vând nici odată. Inspirată
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
transformase în deznădejde. — Ce se-ntâmplă? — De ce dăm înapoi? Nu vă retrageți! Mirați de deruta tovarășilor lor, unii dintre soldații lui Matsuda strigau furiși. Dar și acei oameni o luară, curând, la goană, spre poalele muntelui, purtați parcă de o avalanșă. Comandantul lor, generalul Matsuda Tarozaemon, fusese lovit de un glonț și luat pe umerii aghiotanților, în văzul tuturor soldaților. — La atac! Tăiați-i! Cea mai mare parte a unității Hori pornise deja în urmărire, dar Kyutaro țipa din răsputeri, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
las așa cu buza umflată și îmi plimb ochii peste toate desenele, împărțind laude în stânga și în dreapta...Limbile lor se dezleagă ca prin minune. Purtăm o discuție mult prea amicală... -Știi de ce te iubim noi, domnișoara? Și răspunsurile vin în avalanșă, din toate părțile: -Pentru că ne ești simpatică... -Tu nu strigi tot timpul la noi...doar când te supărăm prea tare... -Fără tine nu am ști multe lucruri... Încerc să închei și le zic: -Totul o să fie bine dacă voi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mercuriene și picioare de foc. Luna își ascunde fața de femeie perfidă îndărătul unui nor cernit ca o jale. -Aș bea apă cristalină de izvor, din care s-au adăpat ielele însetate. Aș bea apă curată din pumnii lumii. O avalanșă de gânduri îmi curmă dorințele, învăluindu-mă până în străfundul sufletului străin, ca o catedrală părăsită.Universul se metamorfozează într-un uriaș hermafrodit, îndemnându-mă să beau apa vie din căușul palmelor sale în care s-a născut imensul ocean îmblânzit
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ți-am spus? M-am Încruntat enervată. Era Îngrozitor să fac investigații despre propria persoană. ― Erai supărată. Nu mai contează. ― Pentru mine contează. De ce eram supărată? Spune-mi adevărul. Îmi dădeam și singură seama că Îl scoteam din minți cu avalanșa de Întrebări. ― Adevărul? ezită el. Nu am mai spus nimic. Putea anticipa și singur răspunsul meu. ― Ai spus că relația noastră pur și simplu nu mai e ca la Început, mă cită el. Și totuși nu puteam să nu-mi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
măcar să recunosc vreun pasaj. Poate le văzusem la Maria și nu mi mai aminteam. Ultima carte de pe masă era mică, roșie, scrisă de un autor care nu-mi era cunoscut. Am ridicat-o să o examinez, dar odată cu ea o avalanșă de foi căzu pe podea. M-am aplecat imediat să le ridic, sperând ca el să nu mă prindă În flagrant. M-am oprit, fascinată. Erau desene. Știam că Damian avea talent, dar nu-mi imaginasem așa ceva. Detaliile erau perfecte
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
toți vizitatorii plecaseră. Toată lumea era plictisită și morocănoasă. Cu excepția mea. Mie îmi venea să mă sinucid. După ceai am deschis bufetul din sala de mese, în căutare de ciocolată. Văzusem așa ceva mai devreme. Dar am fost aproape ucisă de o avalanșă de biscuiți, prăjituri, gogoși și ciocolate care s-a prăvălit peste mine. —Dumnezeule! m-am lamentat în timp ce o pungă cu mini-Mars aproape că mi-a scos un ochi. Ce-i cu toate astea aici? Banii vinovăției, a zis Mike. întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
erau împrăștiate cutii de bere, sticle și scrumiere pline ochi. Niște indivizi necunoscuți dormeau pe canapea. Un altul zăcea pe podea. Nimeni nu s-a mișcat când am intrat înăuntru. Când am deschis frigiderul ca să bag bucata de brânză, o avalanșă de cutii de bere a căzut și s-a împrăștiat pe pardoseala din bucătărie cu un zgomot îngrozitor. Unul din trupurile adormite a tresărit, a bolborosit ceva care semăna a „Păstârnac pe internet“, după care a tăcut din nou. Valiumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
după ce-o citesc îți spun dacă ai voie s-o trimiți sau nu. Eram atât de furioasă că m-am dus țintă la dulapul cu produse de cofetărie, am deschis larg ușa și am așteptat să fiu îngropată sub avalanșa de ciocolată de duminică seara. O clipă am ezitat, încercând să găsesc puterea să mă abțin. Dar, când Chris a spus „Dumnezeule, sora aia a ta e teribilă!“, am simțit cum reîncepe vechiul meu coșmar. Pentru că eu eram eu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
glasul gândului, să rămână singur cu tenebra. Dar a ridicat, într-un târziu, din nou privirea. În întuneric, sclipea ceva bizar, ca un dinte de aur într-o gurăinvizibilă sau o cicatrice însângerată, la tâmpla fantomei. Se făcuse liniște, după avalanșa de vorbe nerostite. Ferestrele se diluau, treptat, în vinețiul zorilor. — Chiar nu-l cunoașteți pe Ianuli? Deloc, deloc? Nici pe doamna? Nici pe doamna, colaboratoarea noastră atât de... și cineva făcu un gest cavaleresc, o reverență în fața prețioasei amintiri. — Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce să facem, meine Liebe. Plictiseala, asta-i. Nimic altceva, credeți-mă. Tocmai vorbeam ieri ambasadorului japonez despre nepăsare. Eram vecini la ruletă, la Monte Carlo, când i-am repetat... Ehe, va ceda, Madona Venerica va ceda, nu va rezista avalanșei. Va voi să scape, să nu mai audă, va ceda, va da totul afară. Va renunța la tăcere și la disertații savante și la colecția de fotografii. Va pune degetul pe rană, coana Tereza, în sfârșit! Va trăda, da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
holului. Tom îl ia pe Buster, iar eu sfârșesc la mijloc, cu Groucho, Harpo, Chico, Zeppo și Margaret Dumont. Primul contact cu împrejurimile. Imediat ce despachetăm, ieșim să vizităm celebra peluză a lui Stanley. Timp de câteva minute, cad pradă unei avalanșe de senzații schimbătoare. Iarba moale, îngrijită, sub picior. Bâzâitul unei muște verzi pe la ureche. Mirosul de iarbă. Mirosul tufelor de caprifoi și liliac. Lalelele de un roșu aprins, plantate de jur-împrejurul casei. Aerul începe să vibreze și, o clipă mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu niște fete sau femei vulgare și fanate, care ieri îmi păreau simpatice. La fel le-am găsit și pe cele de la barul studențesc al lui Vali, prea mari pentru mesele fragile, nu se pot ridica fără să producă o avalanșă de „morți“, de sticle de bere goale sau, și mai rău, cu încă un rest de viață, scenă la care presimt că o să asist tot mai des odată cu venirea iernii, a hainelor grele care una-două agață și răstoarnă sticle, scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
adevèrat propriul suflet și învèțèm, astfel, sè-l slujim pe Dumnezeu! Cuvintele lui Ilarie, aparent inofensive, se rostogolesc în sufletul meu că un bulgère de zèpadè, care, luând-o la vale, crește în volum, dobândind o consistențè amenințètoare, provocând declanșarea unei avalanșe totale, fècând că blocuri uriașe de imense cantitèți de zèpadè și de gheațè sè se desprindè de pe sufletul meu, dezgolindu-l și, desprinzându-se de mine, se prèbușesc într-un vuiet asurzitor, Oare de ce cuvintele lui Ilarie, deși nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pui pe care Încerca să o mângâie, stângaci, până când, nervoasă, ca orice femelă În starea ei, Îl scuipa sau Îi vâra, pe tăcute, o gheară lemnoasă prin stofa ieftină. Din Sonata lui Brahms nu auzea mai nimic, dar, cel puțin, avalanșa de sunete Îi acoperea bolboroseala rușinoasă a pântecului, chinuit de posturile lungi cu varză și fasole de la cantina seminarului teologic. Și pândea, mai departe, fața Îngustă, din ce În ce mai febrilă, a Anei Maria, descoperită de părul greu, strâns la ceafă, și conturul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
prețurilor după cursul pieții, spuse Linda, scoasă din pepeni, nu pentru că vrem să intrăm În competiție cu sălile private... — Dar ăsta e primul pas pe o pantă alunecoasă! o Întrerupse Jeff. „Să nu zici că e primul bulgăre dintr-o avalanșă“, m-am rugat eu. — Adică spre privatizare, nu-i așa? Asta ai vrea să se Întâmple. Iar prietenii tăi din Consiliul local, care stau cu fundurile În scaunele lor comode, ar folosi sala drept exemplu prin care să-și demonstreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
scaunele lor comode, ar folosi sala drept exemplu prin care să-și demonstreze drepturile cam Îndoielnice la funcțiile pe care le ocupă, În timp ce săracii și mamele singure nu-și pot permite să plătească nici intrarea! E primul bulgăre dintr-o avalanșă! M-am făcut mică. Jeff Își agita chiar pumnul În aer, oarecum În spiritul lui „Citoyens, à la lanterne!“. Dar se făcuse bine Înțeles, iar câteva capete Încuviințau deja. Linda se uita la el furioasă, de parcă tare ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să explodeze. N-am avut mult de așteptat. — Jeff Roberts? pufni Pegg neîncrezător. La dracu’, am fost În aceeași celulă! Am presupus că se referea la celulele politice, nu la cele de la poliție, dar n-am vrut să declanșez o avalanșă cerându-i lămuriri. — Jeff nu e nici pe departe feminist, continuă el, plin de dispreț În glas. Are doar impresia că o să atragă fetele În felul ăsta. Scuze, femeile. Asta Îmi confirma doar niște bănuieli mai vechi În legătură cu Jeff, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
în mizeria vieții, adaugă el acru. Gata, nu strica momentul, îl plesnesc eu ușor peste mână, iar el îmi zâmbește, uită-te la tine, chipul tău aproape că nu s-a schimbat, pari atât de tânără, eu sunt amețită de avalanșa de complimente, mă grăbesc să le neg, da’ de unde, uită-te la ridurile de sub ochii mei, dar el continuă cu încăpățânare, arăți ca o copilă, nu mă contrazice, iar eu încerc să mă cuibăresc în complimentul lui, o dulceață plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
normal - că mi-am găsit o iubită. Nu le-am dat nici o explicație și nici nu simțeam nevoia să mă destăinuiesc, așa că i-am lăsat să creadă ce le place. Când mă întorceam seara acasă, trebuia să fac față unei avalanșe de întrebări stupide: ce poziții am mai inventat, cum s-a simțit ea, ce culoare avea lenjeria ei de corp. Le răspundeam întotdeauna în doi peri, amuzat. * Așa a mai trecut un an și am împlinit nouăsprezece. Soarele răsărea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
surprind simțindu-mă - liberă. Toate gândurile și speculațiile astea s-au succedat în mintea mea cu atâta repeziciune, înăbușindu-se una pe alta și nelăsându-mi timp să le asimilez, încât simt că mă copleșește masa de sentimente prăbușită în avalanșă peste mine. Nu știu cât timp a trecut, dar îmi pare că n-are cum să fie mai mult de un minut. Și, cum stau aici, încremenită, cu mâna încă întinsă după întrerupător, aud soneria de la ușa de jos. Știu că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Eco, el Huésped y el Palacio... (J.L. Borges, El Golem) Atunci, din ură față de Abulafia, la a nu mai știu câta Întrebare obtuză („Ai parola?”), am răspuns: „Nu”. Ecranul Începu să se umple de cuvinte, linii, indici, de o Întreagă avalanșă de subiecte. Violasem În sfârșit secretul lui Abulafia. Eram așa de entuziasmat de victorie, că nici măcar nu m-am Întrebat de ce oare Belbo alesese tocmai cuvântul acela. Acum știu de ce, și mai știu că el, Într-un moment de iluminare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
atâta amar de vreme, cât ai fost în.... Nu mai apucă să-și termine fraza că Cezar o ia în brațe și-o sărută cât îi place și cum îi place, neuitând nici zgârâietura de pe sânul ei din ziua revederii. Avalanșa de fericire, din inimile lor îi face să se simtă la cotele cele mai înalte ale dragostei. — Sunt fericit, Teofana! Înțelegi? Sunt fericit, Afrodita mea! Au trecut atâția ani pe lângă noi. Puteam să facem pasul acesta mai înainte. Nu l-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]