KorAP: Find »[drukola/base=avuție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...79 >

1,974 matches

Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037

aceea ar trebui încurajate, sprijinite și extinse. DREPTUL LA AMINTIRI Este o însușire specifică ființei umane de a tezauriza în portofoliul său mnemic evenimente, fapte, întâmplări, trăiri afective, chipuri de ființe dragi, locuri. Aceste achiziții alcătuiesc zestrea personală a fiecăruia, avuția sa cognitiv afectivă pe care nu i-o poate fura nimeni dar care, din păcate, se erodează, se diminuează în timp. Cele mai prețioase componente ale acestei bogății sufletești sunt amintirile din copilăria timpurie, despre care Jeune Hermite spunea că

Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
dăunătoare, după ce le-au contractat. De aceea, în campaniile din mas-media și ale altor organisme și organizații accentul trebuie pus pe prevenirea unor asemenea situații și apoi pe combaterea și înlăturarea lor. Voință trebuie să dovedească și cei care gestionează avuția țării, spre a înțelege că nimic nu este prea costisitor pentru asigurarea sănătății fizice și psihice a națiunii. AUTOEDUCAȚIA Paul Popescu Neveanu în Dicționarul de psihologie definește autoeducația ca fiind "procesul de formare a propriei personalități și conduite conform unor

Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857

metodologie în știința economică, Economica, București, 2011, p. 29). Or, unul dintre evadați, departe de a fi și singurul, este tocmai Paul Heyne, care definește știința economică drept "teorie a alegerilor și a consecințelor ei neintenționate" (p. 30) și înlocuiește avuția pur materialistă, cantitativistă, cu bunăstarea (p. 39-40). Obiectul adevăratei cunoașteri economice nu este avuția, ci omul deplin, miraculos, atît de puțin înțeles și Binele pe care acesta trebuie să-l slujească, ca pe o cale de raportare la ființă, pe

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
de a fi și singurul, este tocmai Paul Heyne, care definește știința economică drept "teorie a alegerilor și a consecințelor ei neintenționate" (p. 30) și înlocuiește avuția pur materialistă, cantitativistă, cu bunăstarea (p. 39-40). Obiectul adevăratei cunoașteri economice nu este avuția, ci omul deplin, miraculos, atît de puțin înțeles și Binele pe care acesta trebuie să-l slujească, ca pe o cale de raportare la ființă, pe care poate înainta prin muncă, prin dar, prin virtute. Din păcate, raporturile de forță

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
Gordon Moore cofondator Intel), puterea de calcul a computerelor se dublează la fiecare 18 luni. Adepții utopismului tehnologic susțin că această rată exponențială poate fi extrapolată la nivelul întregii tehnologii. Astfel, susțin aceștia, vor putea fi create cantități imense de avuție, încît vom intra și într-o lume post-sărăcie. Prin urmare, inovația tehnologică va asigura dominația în continuare a capitalismului liberal, eliminînd posibilele tulburări politice și chiar boli și epidemii, care nu mai au nici o șansă. Toate remediile vor fi pe

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
Gates, nici Sachs nu se consideră deloc utopiști, ci realiști. Ei văd realizată, pînă în 2025, o lume fără sărăcie extremă, datorită progresului tehnologic desigur. Vom realiza un surplus peste nevoile umane pentru întîia oară în istorie, un plus de avuție echitabil aranjată. Profețiile lui Sachs ar reprezenta, de fapt, universalizarea capitalismului liberal. În comunism, ele se chemau "svetloie budușceie", adică "viitorul luminos". Numai prezentul era mereu searbăd. Promisiunile acestea nu au nimic religios, ele se bazează doar pe tehnologie. Este

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
PUTEREA (GEO)ECONOMIEI O țară este puternică economică dacă produce și comercializează mult. Dar PIB-ul sau alt indicator macroeconomic al producției nu sunt suficiente pentru a măsura forța economică a unei țări (vezi cazul fostei U.R.S.S.). Sursele de avuție și centrele de decizie nu asigură perenitatea unei puteri economice. Aceasta se bazează pe circulația bunurilor, pe interacțiunea dintre putere și resurse, centrele de gravitație ale puterii economice deplasîndu-se acolo unde se conjugă toate elementele de mai sus (vezi cazul

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
bogăției sunt sinuoase, ca și cele ale puterii pe care o antrenează. Puterea economică nu se așează în mod durabil decît acolo unde se formează un sistem economic. Ea rămîne în măsura în care sunt îndeplinite trei demenisiuni : se produce în mod regulat avuție, se iau în mod continuu decizii și există fluxuri economice. Cele trei componente variază în timp, după fluctuațiile istorice. Dar puterea economică, odată instalată, organizată, se transformă din efect în cauză : ea atrage avuție, atrage mijloacele necesare perpetuării propriei vitalități

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
demenisiuni : se produce în mod regulat avuție, se iau în mod continuu decizii și există fluxuri economice. Cele trei componente variază în timp, după fluctuațiile istorice. Dar puterea economică, odată instalată, organizată, se transformă din efect în cauză : ea atrage avuție, atrage mijloacele necesare perpetuării propriei vitalități. Ea se menține ca pol de articulare între resurse, acțiuni și mijloace de toate felurile și astfel orientează evoluțiile profunde, de adîncime, și în felul acesta creează istorie, permite sau interzice dezvoltările succesive ale

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
cei din a doua categorie, au reușit să ofere mai multă fericire popoarelor lor. Așa se întîmplă și astăzi cu adepții puterii economice, care produc o revoluție a mentalităților și a sistemelor preferabilă idealiștilor, în sensul că produc mai multă avuție. 4.3. O NOUĂ ORDINE MONDIALĂ Emerge un nou sistem mondial, în sînul căruia principalul factor de interacțiune este economia și în care principala amenințare este sărăcia. A deschide ochii asupra acestei noi organizări constituie un pas important în înțelegerea

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
care cei care identifică și rezolvă probleme să poată munci împreună. Periferia unde se situează producția și comercializarea este domeniul filialelor și al subcontractorilor care execută deciziile; prin definiție, întreg sistemul este mobil, iar profitul este repartizat între creatorii de avuție și întreprinderea mamă. Față de organizarea piramidală clasică a apărut un nou tip de firmă pe care o putem califica drept virtuală și oportunistă. Ea s-a globalizat, grație supleții sale spațiale, prin delocalizări multiple. Totuși, această schemă teoretică nu trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
în sînul lumii americane a afacerilor. 4.6.7. Spre o lume a regiunilor? Regiunea viitorului nu va mai repeta formele instituționale ale trecutului, începînd cu cele ale statelor suverane. Fiecare regiune va fi o componentă a unei rețele a avuției. Mai mult, ea va trebui să conducă toți actorii ce-și duc viața și activitatea pe cuprinsul său. Lumea se schimbă accelerat, iar activitățile se deplasează. Vorbim deja despre regiuni subși supranaționale. Secolul al XXI-lea, în măsura în care va fi și

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
Așa că diferențele confesionale au sfîrtecat destul trupul Mîntuitorului și nu e bine să devină din nou casus belli, de data asta pe tema gestiunii financiar-monetare. Nu e cazul să stabilim noi centre și noi periferii în Europa, doar după criteriul avuției, chiar dacă ne-am "dezrobit" de adevăratele valori umane și le-am înlocuit cu un nou vițel de aur. Germania a mai încercat să conducă Europa pe baza unor spiritualități deformate și am văzut ce a ieșit. Totuși, parafrazîndu-l pe Țuțea

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
mod neoficial, în timp ce politicienii săi vorbesc despre austeritate, despre sacrificiile stagnării etc. Suntem în mîinile unor plutocrați fără scrupule, zăpăciți cu ajutorul mass-mediei și lipsiți de orice perspectivă mai bună. Această spirală infernală acționează ca o gaură neagră ce ne înghite avuțiile, sănătatea și multe, multe vieți nevinovate. Este, dacă vreți, o "lovitură de stat globală". 5.5. NOUL NORMAL Ben Bernanke, președintele Rezervei Federale americane (Banca Centrală), a anunțat că nu va mai candida pentru un nou mandat în 2014. Probabil

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861

sistemului economic american, care să includă controlul statului asupra tuturor sectoarelor industriale, mai ales acolo unde apar efecte de monopol, anunțînd "programe de gestiune economică colectivă" și de "planificare ecoomică". Într-o economie modernă, două ar trebui să fie sursele avuției: remunerarea muncii și asumarea riscurilor. Dar riscurile ar putea fi substanțial reduse prin reglementarea oficială a producției, rezultînd astfel mai multă stabilitate economică. John Commons apreciază funcționarea economiei ca o interacțiune între o tehnologie extrem de dinamică și un cadru legal

[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
existență și alte povești de jale. Da, există caste care oferă imense avantaje economice, prin simpla apartenență la ele, de la locuri de muncă bune, la protecție, la oportunități de afaceri pe măsură și asta pretutindeni. Asta duce la concentrări de avuție și putere, dar și la conflicte feroce. De asemenea, părăsirea unei astfel de caste poate să atragă mari neplăceri. Uneori, instrumentele financiare în sine creează structura de castă și aici bîntuie pericolul cel mare; alteori acestea sunt simple mijloace. Siller

[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
uman se poate împlini sub diferite forme, corect și cinstit. Atunci de ce se înghesuie aproape toți în domeniul finanțelor, căutînd să se îmbogă țească prin orice mijloc? De ce se produc la scară atît de mare redistribuiri aleatorii ale puterii și avuției, fără nici o legătură cu merite reale? Unde există o doză mare de aleatoriu crește și entropia, risipa, pînă la moartea siste mului, dacă principiile nu se schimbă. Suntem într-un punct de răscruce și nu văd principii noi. Poate în

[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
două miliarde de oameni au depășit pragul consacrat al sărăciei. În acest timp, în Statele Unite, trăiesc 45 de milioane de oameni sub această limită, iar clasa mijlocie se subțiază, ca și în Europa. Se produce un fenomen de redistribuire a avuției la nivel global (vezi celebrele fonduri suverane), care nu are cum să nu genereze conflicte. Piețele emergente sunt piețe tinere, cu mare potențial de creștere, dar tinerețea e plină de năbădăi... Totuși, cum afirma recent Thierry de Montbrial: "Economie pură

[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
într-o lume lume materialistă, în care puterea banului calcă totul în picioare, în primul rînd demnitatea ființei umane. La ora actuală, în economie, în politică, în societate în general, jocurile sunt făcute de către cei 1% care dețin jumătate din avuțiile lumii, în general bancheri. Bancherii sunt niște cămătari moderni, care storc economia reală în favoarea celei monetare, adică a domniilor lor, uniți într-o rețea de forma unei caracatițe globaliste. Ei sunt partea vizibilă a icebergului, sunt cei expuși, dar adevărații deținători

[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
nivelul actual și să nu consume nimic timp de peste doi ani. Vă dați seama cu ce criză ne vom confrunta peste cîțiva ani, de data aceasta inclusiv Asia? Piețele emergente sunt dominate de multinaționale și de grupuri financiare și bancare. Avuția trebuie să se concentreze undeva, nu e pentru oricine. Dar pierderile și excesele se plătesc de toată lumea prin taxe mai mari sau prin inflație, se socializează, să aibă și socialiștii o raison d'être. În acest timp, publicul se delectează

[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807

străinul a se aventura în ținuturile noastre aflate în acest colț uitat de lume. Era pândit, chiar la drumul mare, de tâlhari mărunți, puși pe căpătuială, care jinduiau la averile lui. Ticăloșii visau să ascundă în peșteri, neștiute de nimeni, avuții închipuite. Tânjeau să fure trăsuri cu domnițe frumoase și fandosite chiar..., dar rătăcite în promenade prin poienițe. Străinul era nevoit să înainteze pe la umbra codrilor, în urlete de lupi flămânzi. Înspăimântați de haitele care îi adulmecau, armăsarii tresăreau și nechezau

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788

menține un nivel ridicat al activității economice e nevoie de o cerere dinamică. Deocamdată, această cerere nu vine dinspre țări-le care se afirmă acum (China, India, Brazilia), țări în care repartiția veniturilor este foarte inegală, subzistînd decalaje mari de avuție între regiuni, între mediul urban și cel rural, între sectoarele economiei etc., ceea ce le frînează mult consumul intern. În schimb, aceste țări exportă mult în Statele Unite, înregistrează puternice excedente comerciale cu care asigură finanțarea deficitelor americane. Desigur, acționarii urmăresc anumite

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
ma-siv are o cauză simplă cererea insuficientă și o soluție simplă politica fiscală expansionistă. Ca reușită intelectuală, lucrarea lui Keynes se situează printre puținele opere mari ale științei economice, opere care ne-au schimbat percepția despre lume. Poate de la Avuția Națiunilor a lui Adam Smith nu se mai scrisese o operă atît de importantă. Reușita lui Keynes a fost remarcabilă. Lordul britanic a fost un intelectual desăvîrșit, un radical îndrăzneț, care a înțeles problemele timpului său și le-a oferit

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
urîtă a rămas repartiția, adică distribuția și redistribuția resurselor, a veniturilor între membrii societății. Pe măsură ce sistemul s-a golit de orice criteriu moral, îmbogățirea prin orice mijloace devenind criteriul suprem, modelul a devenit tot mai inegalitar, prezentînd discrepanțe uriașe de avuție, de salarii etc. Cei bogați au devenit tot mai bogați, cei săraci au devenit extrem de să-raci. Și asta, valorificînd libertățile democratice, dar ducînd pe cele mai înalte culmi lăcomia, egoismul, interesul cel mai îngust și alte "virtuți" de acest gen

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
înmulțite și să ajungă la toată lumea, evitînd consumerismul deșănțat al unora și sărăcia lucie a celor mai mulți, dar care tot oameni sunt? Ținta economicului este în social, prin urmare nimeni nu cîștigă dintr-o societate de-zarticulată și cu repartiții disproporționate de avuție. Cererea globală, deci producția globală, sunt mai bine susținute de consumul cît mai multor oameni și mai prost slujite de hiperconsumul doar al unei elite. Iar dacă cererea agregată este bine susținută printr-o repartiție mai corectă, cu distribuiri judicioase

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]