1,522 matches
-
afirma pe Dumnezeu cunoscut fără argument, “căci sunt lucruri care sunt astfel cunoscute fără dovezi”. Această poziție este ambiguă dar ea se explică prin lectura ultime părți a Răspunsurilor la Al -II-lea set de Obiecții. Descartes începe prin a defini axiomele sau noțiunile comune, pe care le enumeră ca fiind 10. Pe baza acestor axiome el stabilește patru propoziții sau demonstrații. Dacă luăm în considerare axioma a 10-a citim aceasta: ) Ce putem observa? Această axiomă conține în ea însăși toate
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
dovezi”. Această poziție este ambiguă dar ea se explică prin lectura ultime părți a Răspunsurilor la Al -II-lea set de Obiecții. Descartes începe prin a defini axiomele sau noțiunile comune, pe care le enumeră ca fiind 10. Pe baza acestor axiome el stabilește patru propoziții sau demonstrații. Dacă luăm în considerare axioma a 10-a citim aceasta: ) Ce putem observa? Această axiomă conține în ea însăși toate elementele dovezii care este dezvoltată în prima propoziție, prezentată sub formă de silogism: .) Putem
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ultime părți a Răspunsurilor la Al -II-lea set de Obiecții. Descartes începe prin a defini axiomele sau noțiunile comune, pe care le enumeră ca fiind 10. Pe baza acestor axiome el stabilește patru propoziții sau demonstrații. Dacă luăm în considerare axioma a 10-a citim aceasta: ) Ce putem observa? Această axiomă conține în ea însăși toate elementele dovezii care este dezvoltată în prima propoziție, prezentată sub formă de silogism: .) Putem deci să afirmăm cu Alquie că .) De fapt atunci cînd Descartes
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Descartes începe prin a defini axiomele sau noțiunile comune, pe care le enumeră ca fiind 10. Pe baza acestor axiome el stabilește patru propoziții sau demonstrații. Dacă luăm în considerare axioma a 10-a citim aceasta: ) Ce putem observa? Această axiomă conține în ea însăși toate elementele dovezii care este dezvoltată în prima propoziție, prezentată sub formă de silogism: .) Putem deci să afirmăm cu Alquie că .) De fapt atunci cînd Descartes își explică argumentul printr-un silogism, nu e nici o îndoială
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Cinci greșeli - Dinastia Tchu 1050-249 î.Ch.) Paul Otlet Ion Stoica Denis Pallier Inspector general al bibliotecilor din Franța Raymond Tanghe Thomas Jefferson Elena Tîrziman Jean-Francois Bonnin Bernard Calenge Victor Hugo Gabriel Jose Garcia Marquez Bernard Calenge Bernard Calenge Murphy Axioma lui Hoff privind responsabilitățile Elena Tîrziman Kentworthy Legea lui Comin Elena Tîrziman Legea lui Beckhap Murphy Daniela Argatu Legea lui Ducharme Elena Tîrziman Axioma lui Code Alexandru Odobescu Bernard Calenge Elena Tîrziman Elena Leonte Maria Micle Valeriu Butulescu <citation author
Biblioteconomie şi ştiinţa informării,Vol. 2 : Ştiinţa informării în întrebări şi răspunsuri by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/521_a_1237]
-
Tîrziman Jean-Francois Bonnin Bernard Calenge Victor Hugo Gabriel Jose Garcia Marquez Bernard Calenge Bernard Calenge Murphy Axioma lui Hoff privind responsabilitățile Elena Tîrziman Kentworthy Legea lui Comin Elena Tîrziman Legea lui Beckhap Murphy Daniela Argatu Legea lui Ducharme Elena Tîrziman Axioma lui Code Alexandru Odobescu Bernard Calenge Elena Tîrziman Elena Leonte Maria Micle Valeriu Butulescu <citation author=”Elena Tîrziman”>„Proiectele de succes sunt cele care se subordonează unui cadru legal și tehnologic internațional asimilat în strategii și politici naționale.” Elena Tîrziman
Biblioteconomie şi ştiinţa informării,Vol. 2 : Ştiinţa informării în întrebări şi răspunsuri by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/521_a_1237]
-
mijloace ale comunicării bazate pe tehnologie, care fac o punte între cel care comunică și cel care receptează. I.3. Scopul comunicării * să atenționăm pe alții; * să informăm pe alții; * să explicăm ceva; * să distrăm; * să descriem; * să convingem;etc. Axiomele comunicării (după Institute of Mental Research): 1. “Comunicarea este inevitabilă sau non comunicarea este imposibilă” - orice comportament are valoare comunicativă indiferent dacă există sau nu indicii, semne sau semnale; 2. “Comunicarea se dezvoltă pe două planuri: planul conținutului și planul
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
decât dincolo de rațiune. S-ar putea spune, în dogmă, dar nu în aceea văzută ca o simplă regulă sau normă, ci în dogma ca adevăr intuitiv, deschis de Revelație. Pentru mentalitatea modernă, dogma nu constituie decât un imperativ categoric, o axiomă, evidentă prin ea însăși, pentru rațiunea purificată și potențată prin rugăciunea și fapta creștină. Rațiunea nu poate pătrunde în intimitatea obiectului religios și nici nu îl poate cuprinde în totalitatea lui. Erezia nu e, în fond, decât o afirmație rațională
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
gravitează în jurul a două concepte: determinismul interpretat ca o succesiune de cauze și efecte, toate într-un șir nesfârșit, și indeterminismul ce pune omul în poziția privilegiată de a juca un rol în determinarea destinului său. Monismul de concepție este axiomă pentru teoriile deterministe. Parmenide, Socrate, Platon și Stoicii au încercat să impună legea unicității; potrivit teoriei lor, nimic nu se produce fără o cauză. Aristotel este adeptul indeterminismului, al unui neprevăzut și al unei incertitudini la care ființa nu răspunde
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
din perioada prizonieratului său în Germania; în 1938, publică la Paris lucrarea Les fondements de la logique symbolique, unde împărtășește punctul de vedere naeionescian - exprimat de filosoful român încă din 1916 -, cu privire la falimentul logisticii școlii russelliene, într-un capitol intitulat L' Axiome de réductibilité et la faillite de la logistique. 16 Vasile N. Gheorghiu (1872-1959), profesor de studiu biblic și exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuți, considerat cel mai de seamă teolog neotestamentar român din perioada interbelică. 17 P. Partenie
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
și-ar alege temele decât fie sub presiunea editorului, fie ca o problemă estetică lipsită de interes practic. Cel mai vestit document privind această problemă, Philosophy of Composition (Filozofia compoziției) a lui E. A. Poe, pretinde să explice strategia metodologică și axiomele estetice inițiale pe baza cărora a fost construit Corbul. Pentru a-și apăra vanitatea împotriva unor eventuale acuzații că povestirile lui de groaza ar fi imitații literare, Poe a afirmat că ororile descrise în acestea proveneau nu din literatura germană
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
și propagandiști ; și anevoie izbutesc să separe aceste două funcții. Relația între literatură și societate este de obicei studiată plecând de la afirmația, împrumutată din scrierile lui De Bonald, că "literatura este o expresie a societății". Dar oare ce înseamnă această axiomă ? Dacă înseamnă că literatura, în orice moment, oglindește "cu exactitate" situația socială curentă, afirmația este falsă ; iar dacă nu înseamnă decât că literatura prezintă anumite aspecte ale realității sociale, ea reprezintă un loc comun banal și vag. *3 A spune
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
și, uneori, scriu altele, ceea ce reprezintă o evoluție pozitivă. În schimb, uneori se manifestă o tendință cumva obscurantistă, care preconizează să restrângă dreptul de descriere și de analiză pentru membrii "comunității" în chestiune. În același timp, este foarte evidentă o axiomă de închidere antinomică cu obiectivele comparatiste și universaliste ale antropologiei. Anumiți autori din "Sud" propun și ei o viziune despre țările din Nord, dar o puternică asimetrie între țările bogate, unde cercetarea este o ramură de activitate constituită și finanțată
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
mulțimea numerelor naturale prin formarea șirului numerelor naturale, ordonate crescător și descrescător în contextul precizat. Din punct de vedere metodico-științific numărul natural poate fi introdus pe baza: • noțiunii de corespondență element cu element între mulțimi finite; • noțiunii de succesiune din axioma lui Peano; • exprimarea rezultatului măsurării unei mărimi. Suportul științific al primei căi este dat de noțiunea de mulțimi echipotente. Relația de echipotență împarte mulțimile în clase disjuncte, într-o clasă aflându-se toate mulțimile echipotente între ele. O asemenea clasă
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
De exemplu, numărul 3 este clasa de echipotență a tuturor mulțimilor care au trei elemente. Cea de a doua cale are suport științific axiomatica lui Peano, care a arătat în 1891 că toate proprietățile numerelor naturale rezultă din următoarele cinci axiome care-i poartă numele. 1. 0 (zero) este un număr natural; 2. Orice număr natural n are un singur succesor n’; 3. 0 (zero) nu este succesorul niciunui număr natural ; 4. Două numere naturale distincte au succesori diferiți ; 5. Mulțimea
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
sau mai multe raționamente) și-al axiomatizării populațiilor de enunțuri. Prin aceeași tendință, de antrenare a „cantităților continue“ (de tipul iconilor geometrici) În reprezentarea și procesarea „automată“ a cunoștințelor, promotorii inteligenței artificiale ne-ntorc cu gândul la concepția după care axiomele sunt definiții (Thomas Hobbes), iar demonstrațiile sunt Înlănțuiri (sau concatenări) de definiții . „DEDUCȚIA DIRECTĂ“, CA DESFĂȘURARE CE ȚINTEȘTE SPRE OBȚINEREA UNEI CLAUZE VIDE: „DEDUCȚIA INDIRECTĂ“, CA SUCCESIUNE DE TRANSFORMĂRI ȚINTIND SPRE OBȚINEREA CLAUZEI UNIVERSALE: din urmează , dacă Întrucât (1) se
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
preistoric“ computer de calibrul IBM 704 să demonstreze „automat“, În doar câteva minute, toate tezele din logica moleculară a propozițiilor (respectiv 220 de formule „verifuncționale“ cu caracter tautologic) și cea mai mare parte (85 %) din numărul de teze (respectiv de axiome și de teoreme) ale logicii predicatelor de ordinul I, așa cum sunt acestea Înfățișate de către Bertrand Russell și Alfred North Whitehead, În primul volum din Pricipia Mathematica . Prin aceasta, se ajunge la unificarea deciziei (ca procedură logică de verificare, sau de
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
de principii morale (inclusiv cele care nu constituie susțineri perfecționiste despre binele moral sau cele nederivate din concepții particulare despre binele moral, precum presupozițiile morale ale argumentării identificate în "etica discursului"22 sau principiul demnității umane egale, care constituie o "axiomă", fie și doar implicită, nu o concluzie a diverselor concepții morale particulare rezonabile 23) și să recurgă la temeiuri și argumente pur pragmatice. În prima interpretare, sugestia lui Waldron nu invalidează ideea că filosofia politică este o ramificație a eticii
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
adăugită). Sub chipuri aparent irecognoscibile, ea mai supraviețuiește și astăzi. Or, Culianu și-a propus să o cerceteze cu totul altfel, pe baza metodei complexității multidimensionale, bazându-se pe fractali și pe jocul combinatoric al unor reguli cu valoare de axiomă. Din nefericire, un mesager cu adevărat diabolic al lumii de dincolo l-a răpit definitiv și prematur dintre noi. Reconfortant este însă faptul că multe dintre convingerile lui se regăsesc în textele publicate ori în proiectele altor autori. Jean Servier
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Homer (Rembrandt) Euclid din Alexandria (323-283 î.e.n.) este unul dintre cei trei părinți ai geometriei eleniste, alături de Arhimede și Apollonius. Realizează un sistem riguros logic al geometriei în trei dimensiuni, rămas posterității prin cartea sa Elementele. El definește noțiunile de axiome și teoreme matematice pornind de la postularea unor deducții logice, realizând o vastă sinteză a matematicii de până atunci, de o perfectă claritate a expunerii. Stabilește baza teoriei numerelor și faptul că cea mai scurtă distanță dintre două puncte este o
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
științifice despre lucruri corporale, fizice și astronomice sunt îndoielnice" și, în concluzie, singurul lucru neîndoielnic este principiul metafizic al gândirii, Cogito, și numai prin el putem deduce anumite adevăruri. Prin această metodă a deducției filosofice se poate ajunge la anumite axiome, cum este de fapt însuși Cogito. Contrar tezei "deducției" carteziene, Bacon preconizează "inducția", în care primează particularitățile lucrurilor, sau empiricul, prin care se ajunge la concluzia esenței. Bacon se îndoiește de abilitatea minții, Cogito, de a deduce adevăruri universale. El
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
se îndoiește de abilitatea minții, Cogito, de a deduce adevăruri universale. El scrie în Novum organum: "Omul este servitorul și interpretul naturii, el înțelege natura numai prin experiență, adică prin ce observă simțurile, și activitate mentală. Astfel se ajunge la axiome; în afara lor omul nu are nici cunoștințe, nici putere". Am putea conchide că diferența dintre cei doi filosofi se reduce la rațiunea deductivă carteziană, față de rațiunea inductivă baconiană. Dar ar mai trebui adăugată o diferență; certitudinea despre adevăr, care, în
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
poți să ajungi la două concluzii contradictorii (o teză și o antiteză), aruncă o profundă neîncredere în capacitatea raționamentului logic, ca instrument fiabil de cunoaștere a adevărului. Însuși raționamentul deductiv a fost pus sub semnul îndoielii. Totul pornește de la formularea axiomelor (postulatelor), care sunt un produs creat de imaginația cercetătorului, nefundamentat. Criza axiomaticei modeme a fost analizată de Henri Poincaré și de Școala de la Viena. Fundamentarea valabilității proceselor logice deductive a fost negata atât de neopozitivism, cât și de convenționalism. De
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
rațional. Această credibilitate, studiată de Kemery și Lehman, este o funcție complicată în care intervin: mulțimea cunoștințelor de referință, mulțimea, dar și calitatea datelor observate, care depind de performanțele receptorului, instrumentele folosite, montajul experimental, contextul logic folosit (tip de raționamente, axiome etc.), personalitatea (factorul uman) celui ce face raționamentul (pregătire, talent, vârstă, experiență etc.) și chiar de momentul când a fost făcut raționamentul respectiv. Mai intervin două aspecte care umbresc valoarea demersului științific. Demersul acesta se bazează pe o ipoteza care
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
un mod oarecum paradoxal, că lucrurile se dau după ideile noastre: cugetarea produce mai întâi de toate forma obiectelor. Tocmai de aceea le și poate cunoaște a priori. Gândirea reușește, astfel, să-și formuleze cunoașterea în principii generale și necesare. Axiomele geometriei, legea cauzală sunt necesare și îndeobște valabile pentru toate experiențele noastre. Rezultă, apoi, că nu poate exista cunoaștere generală, unde să nu se producă o asemenea determinare a obiectelor din partea inteligenței. Lucrurile în sine, nu mai pot fi supuse
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]