1,649 matches
-
vestea un poet vitalist, al extazului solar. Într-un Cântec de pornire la drum autorul se recomandă: „Mai plin de soare necunoscut și cald ca o primăvară, / Când mustește viața în suflet și-n pământ [...] Mi-am îmbrăcat gândul în azur și muselină / Și mi-am scăldat condeiu-n boare cristalină”. „Setea de viață”, dimineața, primăvara, soarele sunt sintagme-temă ale primei secțiuni. Lirica erotică din cea de-a doua parte a cărții păstrează nota extatică, într-o adolescentină „cântare a cântărilor”: metaforele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
să se sustragă, cade finalmente în voluptatea negarii de sine, prin care încearcă să se salveze. Este crud cu el însuși, cu specia umană, în general: "Singurătate a urii. Impresia de zeu pus pe distrugere, călcând în picioare sferele, îmbăloșând azurul și constelațiile... zeu frenetic, slinos și bolnav; demiurgie ejectând prin spațiu raiuri și latrine; cosmogonie de delirium tremens, apoteoza convulsiva în care fierea încununează elementele... creaturile se avânta spre un arhetip de slutenie și suspina după un ideal de monstruozitate
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și visele. În creația lui Barbu, cred eu, semnificațiile „oglinzii din suflet“ se multiplică, fiindcă oglinda se suprapune altor două simboluri (recu rente în poetica barbiană): soarele și inelul nuntirii (roata albă). În primul rând, imaginația se deschide spre „mântuitul azur“ al Ideilor, exprimând aspirația spre absolutul cunoașterii. Această temă principală a baladei, exprimată ca fascinație a solarității, se îngemănează cu tema iubirii: iubire imposibilă între Crypto și Enigel, logodnă cosmică, nuntă mitică, între Enigel și soarele, aprins inel. În al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
polul opus elitele privilegiate ale regimului și noii îmbogățiți -, înălțimile din jurul capitalei s-au umplut de palate, fortărețe de lux, lacuri artificiale, terenuri de golf, de tenis, piscine, palmieri etc., mai ceva ca la Beverly Hills sau pe Coasta de Azur. Politicieni, oameni de afaceri, militari, funcționari, legați prin tot felul de fire văzute și nevăzute, o întreagă birocrație interesată și coruptă, oameni de afaceri care s-au apucat de politică, militari care s-au apucat de afaceri, plus o armată
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
să depășească pragul inconștientului, trăind apoi ca figură de artă, parte dintr-o compoziție de originalitate și stil. Pamfletul era văzut și ca remediu împotriva tocirii limbajului prin clișee și uz. De aceea, numeroase pamflete au ca țintă lumea scriitoricească, „azurul de mușama” al unei literaturi artificiale și sărace, inefabilul măsurat după „sistemul metric”, pentru marionetele succesului (Asasinarea unui mort, Păunul genial, Pentru glorie și franci). Altele osândesc mecanica dogmei și fățărnicia clerului ori procesele sociale nocive: lichelismul, paralizarea energiilor țării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
cu luptă, temporar și fără consecințe, suzeranitatea Asiriei; Asiria a primit fără opoziție, definitiv și cu toate urmările fatale: cultura, religia și credințele Babilonului. Fig.13 Rugăciune pentru îndepărtarea unei invazii de lăcuste făcută de un demnitar asirian în fața zeului Azur. Cărămidă acoperită cu ceramică. Astrologia s-a furișat în Cetatea lui Ninus - fabulosul rege, fondator al cetății care îi poartă numele, cu mult înainte ca Semiramida să domnească peste ambele capitale. Zeiței Iștar - Venus la babilonieni i s-a ridicat
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existență". Modernismul barbian se aseamănă cu cel al lui Paul Valéry, fiind străbătut de idei platoniciene. În Joc secund, I. Barbu și-a exprimat concepția estetică: prin actul oglindirii, contingentul intră în azur și devine "joc secund", apropiat de idee: mai pur. Prin ermetism trebuie să înțelegem instruirea în semne, cu care să cunoaștem "frumosul" și "adevărurile esențiale". Unii termeni matematici devin metafore (Grup), eul liric fiind interesat de "gestul închis", care să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
12. Arte poetice ilustrate de poeziile Joc secund și Timbru; 13. Lumea purificată în oglindă se asociază cu ideea autocunoașterii, așa cum este prezentată în poezia Din ceas, dedus...: "Din ceas dedus adâncul acestei calme creste,/ Intrată prin oglindă în mântuit azur./ Tăind pe înecarea cirezilor agreste,/ În grupurile apei, un joc secund, mai pur"; 14. Comuniunea desăvârșită a spiritului cu creația cosmică, atunci când poetul atribuie lucrurilor un suflet, iar poezia este "un cântec încăpător" ("Ar trebui un cântec încăpător, precum/ Foșnirea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lui I. Barbu, cititorul trebuie să se inițieze în unele probleme fundamentale: obscuritatea în exprimare, limbajul abstract, încifrarea simbolurilor, particularitățile limbajului poetic: repetarea vocalei "e" care menține tonul sobru, elipse (elipsa predicatului), dislocări, inversiuni topice, anacoluturi, neologisme cu funcție de epitete ("azur", "agreste ", "nadir"), alături de termeni concreți, sintagme inedite. Metafora "Adâncul acestei calme creste" semnifică frumosul pe care poetul îl transformă în "joc secund", un cântec întemeietor de lume, o sonoritate orfică în "sens invers". I. Barbu își imaginează o relație dintre
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
perfecțiunea plictisește” - spusese Încă dadaistul Tzara, iar Voronca Îl urmează, susținînd că „era desăvîrșirilor e sfîrșită”), adică a acelui „rezultat” pasibil, În timp, de „oficializare”, deschis „admirației unanime”, pîndit de epigonice preluări. „Poate pentru o menținere Într-un echilibru de azur pur ar trebui să nu scrii” - notează poetul, marcînd (pe urmele lui Mallarmé, dar Într-un sens evident diferit) o extremă a atitudinii avangardiste anticonvenționale; căci orice scris riscă să se pietrifice Într-o „atitudine” sau Într-o „formulă”: „Va
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
puțini, dintre cultura turmei și cultura celor singuri, dintre cei ce disprețuiesc și cei ce apreciază o valoare necunoscută mai Înainte”. Militantul avangardist român confirmă aproape punct cu punct o atare distincție, deplîngînd, bunăoară, „căderea [...] de pe o platformă suspendată În azurul libertății, sub cămașa de forță a formulelor utilitare, a Înțelegerii unanime”. Și continuînd: „Pierzania Începe cu simptomul conștiinței nu a valorii În sine, ci a valorii raportate la numărul și Înțelegerea turmei [...]”. E un „elitism” specific avangardei, pe care Voronca
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mai tîrzie a lui Voronca, din eseul-confesiune Între mine și mine, ni se pare a clarifica deplin sensul acestei schimbări: „Devierea gîndului prin cuvînt, (s.n.) - afirmă el - alunecarea Într-o cale lactee de imagini, iată ce constituie Însăși unealta de azur a meșteșugului de a scrie”. Deviere, așadar, a gîndului prin cuvînt; proces de refracție - ca să zicem așa - a ideii În materie verbală, sugestie a primatului intuiției poetice În raport cu gîndirea abstractă, ba chiar - cum o indică articolele din etapa constructivist-integralistă - desprinderea
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
formule și convenții. Sub acest unghi, apelul la imaginar e semnul unei rupturi. E elocvent, bunăoară, faptul că și În etapa mai nouă a scrisului său „alunecarea Într-o cale lactee de imagini”, care, după Voronca, „constituie Însăși unealta de azur a meșteșugului de a scrie”, este asociată cu „devierea gîndului prin cuvînt” și opusă, În același sens, „efortului cugetării În precizie”, „inutilei strădanii a unei gîndiri ca metodă”, „ritualului profesional”, „formulei” sau „catalogului”. Exercițiul imaginației și, ca atare, imagismul ca
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
e una de tip panoramic și caleidoscopic, interesată de o cît mai vastă cuprindere a spectacolului cetății moderne: În suburbie cinematograf și bordel. Iată Geometria orașului: logaritm stelar, vals Pe fire electrice, soneria Europei țipînd fals, Luntre și pasăre de azur, viziune descuiată. (Cloroform) Ecouri ale mai vechiului bacovianism se prelungesc pe alocuri și În noile versuri, Într-o viziune acuzat expresionistă a peisajului, Înscriind angoase apocaliptice, ca În această strofă din Sfîrșit: Spectacol de mahala. Zarea se frînge, Toamna a
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ca niște arbori, doborîte-n măcelării”), discursul liric alunecă adesea spre orizontul luminos al unei lumi echilibrate și calme, În care versurile Își regăsesc „starea de grație”: Și veți vedea lumina universală, calmă, Umplînd ca o coroană de foi pădurea veche, Azurul ca un cîntec pe crengile de alamă, Și În torente ochiul pietrelor stînd de veghe, Veți auzi-n legumă clopote minerale, Veți auzi cum aripi cresc În huliții semeni, Și, cioburi, rîsul vostru rămas Între cristale, Vă vor răni gîtlejul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
extatice ale misticilor, mișcarea cuplului e pură levitație, „răpire” În zonele Înalte ale spiritului: „Simți - Îmi spuneai - prezența altor călători În jurul nostru. Invizibili”. Nori suflați cu aur ca niște calești Merg spre apus. Sub respirație se aburește ca o sticlă azurul. Cer risipit În suflet. Și tu ca alt cer te risipești. Dar poate suntem chiar norii ușori suiți În slavă, Clari, fără legături, cum sunt bulele de aer Într-o apă Atît de senini. O pace apărînd treptat la orizont
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
un peisaj, ca În poemul XIII din același volum: „Ploaia - cîte scări de mătase pentru buclele ochiului /.../ CÎnd cavalerul cu mandolina amurgului la subțioară se oprește sub balconul de apă / Și castelana desprinde ca o fundă surîsul din cascada de azur al singurătății / CÎmpiile dansează cu pasul lent În ierburi”; după cum bîlciul, ca alt teritoriu al miracolelor elementare, poate sugera (În VIII) nu mai puțin o viziune dinamică, cu luxuriante izbucniri de forme și culori interferînd spectaculos: E o rătăcire prin
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
când de neignorat, este contracarată de o energie genuină ce dă limbajului poetic forță și plasticitate. SCRIERI: Munte, București, 1972; Crocodilul albastru, București, 1975; Încântece, postfață Miron Radu Paraschivescu, București, 1979; Zoria, București, 1980; Lilium breve, București, 1981; Peregrinul în azur, Craiova, 1984; Verbul de mărgărint, Timișoara, 1988; Dumnezeu între sălbatice roze, Timișoara, 1992; Mihai Eminescu și mitul etnogenezei dacoromânești, Timișoara, 1996; Zalmoxianismul și plantele medicinale, I-II, Timișoara, 1997; Bomba cu neuroni, Timișoara, 1997; Stelele dalbe... dintr-o „Colindă la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288603_a_289932]
-
sub clopotul îndurerat.// Ca pe femeia stearpă-a întâmplării,/ M-a legănat viața-n dezmierdări/ Și m-a zvârlit la țărmul înserării,/ Crispat de țipătul atâtor încordări.[...]// Cu aripi frânte vulturii din mine/ S-au mistuit atât de leneș în azur/ Și timpului de soare care vine/ Nu i-am lăsat decât un obosit contur.” SCRIERI: Vulturii amiezii, îngr. Lucian Dumbravă și Horia Zilieru, pref. Lucian Dumbravă, Iași, 1970. Repere bibliografice: G. Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu, București, 1945, 402; Lucian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288013_a_289342]
-
comuna Moldovanskaia din Kaukaz s-au deplasat spre țară cu trenul. Tot din zona Kaukazului un al doilea eșalon a pornit din localitatea Dunaierska situată la 40 km Sud de Melitopol cu circa 3 km Nord de Coasta Mării de Azur. Un al treilea convoi de repatriați și-a părăsit Întreaga gospodărie și a pornit pe jos spre Comisia de Repatriere de lângă Bug cu gândul să se așeze În casele lăsate libere prin retragerea populației din satele germane. O surpriză
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
nr. 2, p. 1. 112 Ibidem, p. 3. 113 Cadran, an I, seria a II-a, nr. 1, p. 2. 114 "Probabil că sarcina poesiei noi nu este, în stadiul ei actual, aceea de a fi dogmatică sau pierdută în azur; altfel nu s'ar explica succesul crescând al poesiei vieții omenești în toată cutremurata ei desfășurare. Într-o oarecare măsură, toți marii maeștrii au făcut-o: Rilke, Yeats, Lorca și Elliot, dacă nu ținem să numim neapărat pe Verhaeren sau
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de sugestie și dinamicii gestual-corporale și sonore, Pariziana poate transforma prezența ei într-o admirare a întregului prin numai o parte a sa: "Mais șes cheveux, tirebouchonnés à l'anglaise, étaient plus fins que de la soie, șes yeux d'un azur brillant, tous șes gestes délicats" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.160-161]. "Oh! ce petit sourire, comme îl me troubla. Et să poignée de main fut longue, avec une insistance significative" [Maupassant, La parure et autres contes parisiens, p.268]. Pentru
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
propune, prin directorul ei, să stimuleze orientarea creației artistice spre transcendent, să încerce depășirea istoricului prin deschideri, în spirit creștin ortodox, spre veșnicie: „Peste pământul pe care am învățat să-l iubim din «Sămănătorul» noi vedem arcuindu-se coviltirul de azur al Bisericii Ortodoxe.” Acestei situări ideologice îi corespunde, natural, o estetică teologică, elaborată de Crainic în Nostalgia paradisului (1940), la origine curs universitar. Întemeiat pe scrieri patristice (Dionisie Areopagitul, în special), nutrit și de idei din teologia rusă (Pavel Florenski
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
extreme. Nu simt niciun fel de rău sau „gol“ la stomac. Sunt perfect conștient, simt cum alunec în aer și... aștept deschiderea parașutei... E o senzație de neînchipuit ! Niciun zgomot, cât de mic, nu tulbură maiestuoasa tăcere a oceanului de azur. Ar trebui pana unui D’Annunzio ca să poată descrie întreaga frumusețe și poezie a acestei fantastice călătorii pe undele nevăzute ale eterului... Degeaba însă, două luni mai târziu, la Moreni, s-a arun- cat pentru a doua oară, de la o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
stâncilor, iarba verde de o parte și de alta a drumului, mașina galbenă a lui Gilbert. Nu adia nici o suflare de vânt, nici cea mai firavă briză. Marea era de un calm amenințător, total netedă, sticloasă, lucioasă, uleioasă, de un azur uniform. Pe întreaga întindere a orizontului țâșneau fulgerări mute, iluminații extraordinare, ca niște vaste, foarte îndepărtate focuri de artificii, sau ca lugubre experiențe atomice. Nici un nor, nici un tunet, doar aceste uriașe izbucniri de lumini fugitive, silențioase, galben-alburii. Discutasem cu Hartley
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]