1,639 matches
-
concentrează întreaga conștiință asupra femeii, până la halucinație. Persistența imaginii ei în conștiință, luminată de albastrul ochilor - când citesc, 1 Bucătăreasa pricepută (fr.). când vorbesc cu cineva, când gândesc altceva -, ca o formă a priori a cugetării, aruncând un văl de azur peste paginile cărților, peste priveliști, așa cum proiectezi, oriunde ți-ai întoarce privirile, rotundul soarelui apunând, rămas câtva timp în ochi. Strângerea treptată a confienței de altădată, a prieteniei afectuoase pentru ea. Dorința arzătoare de a-i sacrifica totul și mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
înger neștiut! Sensibilă vioară Suavă aduni și dăruiești imagini sensibilă vioară te risipești te aduni în strălucire femeia mamă înrourează vieți speranță dimineață iubiri și împliniri nevinovate trăim prin voi plaiuri divine departe fără voi e cloaca plină de păcate azur noapte de vis zbucium candoare, răspuns găsit iertare femeie mamă de viață dătătoare. Veșmânt purtat de iele gândul pribeag rănit aleargă din sferic în cercuri pierdute cotrobăie prin valea sufletului raze de stele în ochi înșurubează cu măști de neant
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și ai să te usuci de neiubire și ai să plângi în jet regretul neștiind că am rămas cuibărit în adn-ul tău când te privesc când te privesc am senzația că cerul s-a topit și a curs potop de azur peste uscat și peste mare înecându-mă când îmi zâmbești am impresia că s-a deschis vortex pleoapa timpului înghițindu-ne Romița Mălina CONSTANTIN <biography> Născută la 9 martie 1968 Domiciliul București Apariții în antologii : -Esențe de Primăvară apărută la
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
un nou poet; În oraș suspină un vals din fanfară. O nouă primăvară de visuri și păreri... O lungă deșteptare zvonește împrejur, E clar și numai soare. La geamul unei fabrici o pală lucrătoare Aruncă o privire în zarea de azur. O nouă primăvară pe vechile dureri... Apar din nou țăranii pe hăul din câmpie, În infinit pământul se simte tresăltînd: Vor fi acum de toate cum este orișicând, Dar iar rămâne totul o lungă teorie. O, când va fi un
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
a prins pe stradă; Am adormit. Oh, primăvara, iar a venit Pal, și uitat... Vals funebru, depărtat. Melancolia mă ține-n stradă. Note de primăvară Verde crud, verde crud... Mugur alb, și roz și pur, Vis de-albastru și de-azur, Te mai văd, te mai aud! Oh, punctează cu-al tău foc, Soare, soare... Corpul ce întreg mă doare, Sub al vremurilor joc. Dintr-un fluier de răchită, Primăvară, O copilă poposită la fântână Te îngînă Pe câmpia clară... Verde
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
al vremurilor joc. Dintr-un fluier de răchită, Primăvară, O copilă poposită la fântână Te îngînă Pe câmpia clară... Verde crud, verde crud... Mugur alb, și roz și pur, Te mai văd, te mai aud, Vis de-albastru și de-azur. Amurg de vară Histerizate fecioare pale, La ferestre deschise, palpită... În amurguri roșii, nupțiale, Stau pale, și nu se mai mărită. Eu trec, îmbătrînit, ca și ele, Și-asemenea inima mea plânge - Din treacăt, tuturor, în perdele, Le pun cîte-o
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
consolând pe învins. Mandricardo și fecioara au pornit apoi spre porțile castelului, pe care le-au găsit nepăzite. In castel au găsit un scut agățat de un stâlp de aur. Emblema acestuia era un vultur alb pe un câmp de azur, în amintirea păsării lui Zeus, care l-a răpit pe Ganymed, floarea neamului frigian. Dedesubt se aflau gravate următoarele cuvinte: “:Muritorul care va strânge acest scut va trebui să fie tot atât de puternic ca și Hector. Fecioara, sărind de pe cal, a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ștrangulează-ncet Și lumea se topește pe pleoapa mea bolnavă, Doar gându-mi mai respiră cu aer de ascet, Dac-aș vorbi, vorbirea, mi-ar fi acum gângavă; Simt labe-mpleticite de lup, fugind prin mine, Colți de mistreți, rupându-mi azurul din decor; Ce-mi mai servesc acele profunde legi divine Când cântece de bufniți, cobesc asurzitor?... Mă-ncumet ca să judec, o judecată seacă, Sleindu-se ca seul, dintr-un opaiț orb Și înțelesul dușman din rațiune pleacă Lăsându-mă în
GROAZ? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83802_a_85127]
-
explicat în cuvinte omenești. Credința Legionară se cucerește pas cu pas, treaptă cu treaptă, căderi și înălțări, mormânt lângă mormânt. Legionarul chinuit de toate frământările și greutățile omenești, lovit de toate mișeliile dușmanului, în anevoiosul său drum adulmecă înălțimile și azurul cerului și urcă către Dumnezeu, Golgota dată lui. Mișcarea Legionară e armonie de suflete. Tot legionarul se împlinește numai în cadrul acestei armonii. El merge pe linia onoarei, a trăirii aspre și severe. El este omul măsurii, bunului simț și al
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
a rostit ea cu un glas topit în toată vibrația inimii! ― Ești atât de mândră și frumoasă în seara asta, cum n-ai fost niciodată. Lasă-mă să te privesc. La auzul acestor vorbe, ștrengărița și-a înălțat ochii de azur spre înalturi pozând în Afrodita... Lotrul a băgat mâna în trăistuța pe care o purta în bandulieră și a scos ulciorul cu fiertura primită de la Zaura. ― Uite aici leacul pentru bărbatul tău. În fiecare seară îi pui în băutură sau
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sufocă! Am uitat cum să simțim. Noi, știi, am pierdut legătura cu pământul. Ar trebui să distrugem totul, să ne întoarcem la trăirile emoționale primitive, să alergăm goi pe nisipurile vieții! Se pare că există un loc pe coasta de Azur unde se poate face asta. Star n-a fost niciodată pe Coasta de Azur, dar fratele mai mare al lui Edie, Freddie, trăiește acolo, într-o colibă. De fapt, sunt mai multe colibe transformate într-o vilă, dar una rustică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trebui să distrugem totul, să ne întoarcem la trăirile emoționale primitive, să alergăm goi pe nisipurile vieții! Se pare că există un loc pe coasta de Azur unde se poate face asta. Star n-a fost niciodată pe Coasta de Azur, dar fratele mai mare al lui Edie, Freddie, trăiește acolo, într-o colibă. De fapt, sunt mai multe colibe transformate într-o vilă, dar una rustică primitivă. Eddie a alergat gol vara trecută cu unul din prietenii lui Freddie, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
face că firma Spavin & Muskett are nevoie de un slujbaș. Ce poate fi mai simplu? Îngropat în catastife, zilele lui Jonathan trec supărător de încet. Pe când cară dosarele dintr-o încăpere în alta, se imaginează alergând gol pe Coasta de azur. Se înfioară la gândul ce ar face Star din Spavin & Muskett; civilizație, în cel mai rău caz. Ceilalți juniori sunt umbre estompate, care discută doar despre fotbal sau bani. Cu tenurile lor îmbujorate și programul zilnic neschimbat, cei doi parteneri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
său. Este doar în trecere prin Londra, care i se pare îngrozitoare pe căldură. Nu știe cum suportă Bridgeman. Din fericire, el nu trebuie s-o suporte prea mult, pentru că a doua zi pleacă spre o petrecere pe Coasta de Azur. Pe Jonathan îl trădează chipul său chinuit. Bietul Bridgeman, râde Muskett. Bietul funcționăraș Bridgeman, care muncește pentru Patter toată vara. Poate o să aibă noroc altă dată. După această discuție, birourile de la Spavin & Muskett i se par un iad. Face toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
zăpăcit și ei, umblând pe câmp aproape beți, albinele culeg nectarul dulceții florilor de mai și toată liota de gâze pornit-a nunta în alai. privighetoarea e soprana pierdută în albastrul pur, cântând în razele de soare de dimineață la azur. un pitpalac nebun și singur se vaietă pe un tăpșan că a îmbătrânit, săracul, și n-a ieșit de-acum un an. această dulce primavară i-a prins pe toți nepregătiți și, bucuroși de vreme bună, i-a zăpăcit, i-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Când stau în picioare Mă hrănesc cu Soare, Iar pe la chindie, Mănânc... Poezie Când seara se-ngână Cu ziua păgână Sorb, din cupa plină, Nectar și ... Lumină. Iar până dimineața, Trăiesc sensul Pur, Lângă-un trup de fată Stropit cu Azur. Rugă Doamna mea de dincolo de rugă, Să-mi păstrezi un cer(c) ce nu subjugă, Ca timpul, care-n cerc ne e nevoie De-a fi în noi, să fie-n voie... Doamna mea de dincolo de munte, Să-mi păstrezi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
zilei de foc mă trezește cântec de pescăruși; mă îndrept năucă spre fereastră, sigură că peisajul marin e acolo, încerc să despic zarea : nu-mi iese, ca un bumerang mă izbește imaginea veche de beton, deasupra - doar o bucată de azur, o bucată de soare și pescărușii... piese rătăcite, probabil, din puzzle ul unei fetițe alergând pe câmpii betonate în drum spre mare. în urmă triluri de păsări rătăcite și coroane verzi de copaci rătăciți; sunetele mă poartă spre altă imagine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mai destramă. și cum îmi ești așa de‐ aproape, mamă, Un fulg pe - obraz îl simt ca un sărut. ( Din vol. «Scrieri Literare», prefață și antologie de Mircea și Sergiu Coloșenco , ED. SFERA‐ Bârlad‐2008, pg. 6 ) RONDELUL FIINȚELOR DE AZUR Bârladul e Lancrămul meu E prispa de lut de‐ altădată, Fântâna cu lanțul ei greu, Salcâmul din poarta uitată. (1969) Lucian Vasiliu Născut în comuna Puiești‐Bîrlad, jud. Vaslui, România, la data de 8.1.1954. Urmează cursurile liceului „M.
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
firesc, odihnindu-și oamenii și caii la Kanahagiwara. Imediat în urma ei, Unitatea a Patra își struni, la rândul său, caii, pentru a aștepta ca unitatea din față să-și reia înaintarea. În munți, primăvara se sfârșea, vara fiind pe începute. Azurul cerului era sticlos, mai intens chiar și decât marea. La scurt timp după ce se opriseră, caii începură să moțăie, iar cântecele ascuțite ale ciocârliilor și ale cintezoilor se auzeau din păduri și de pe câmpiile cultivate cu orz. Cu două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
si nu e. Tot astfel cînd al nostru dor Pieri în noapte-adîncă, Lumina stinsului amor Ne urmărește încă. (1886) Alexandru Macedonski Rondelul beat de roze De roze e beata grădină Cu tot ce se află împrejur: E beat și cerescul azur, Si zîzîie, beata, albina. Se clatină parcă lumină, Un tunet e simplu murmur. De roze e beata grădină Cu tot ce se află-mprejur. Dar iată... A mea nu e vina... Chiar eu, în gentil trubadur, Visînd, lîngă-al apei susur
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
lungi, albe, chip suav, de băiat. Cearcăne de fard vânăt. Un trup lung, de efeb. Domnul cel cărunt, turistul, zâmbi androginului. Buzele sale ritmau cuvinte cuvinte cuvinte, dar fără sunet, nici un sunet. Chipul roz al bătrânului, gulerul țeapăn, cămașa de azur, cravata bordo, botul batracian deschis închis deschis, fără sunet, gura amfibie clămpănind vorbe fără sunet. Ritmic se mișca și mustăcioara tânărului său însoțitor, ghidul, patrula. Manechinul aștepta, cu tava întinsă, comanda. Cămașa de voal flutura, se vedea pieptul băiețesc, bobul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tramvaie roșii, cu caii nervoși înhămați, tropotind steril în macadamul stricat, fiindcă n-or să plece niciodată. Sunt aici pentru bucuria copiilor. În balconul pe jumătate surpat al casei de vis-à-vis, cea cu Fierărie la parter și barul Côte d’Azur la subsol, un tip cu camera video, cu un aer inconștient de turist occidental, stă cu trupul slăbănog înclinat primejdios spre stradă, pe unde totuși există și tramvaie în circulație. În tramvaiul care nu mai pleacă spre Obor, blocat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fără perdele (căci totul era aici numai piatră cenușie și sticlă) se aflau bufnițe împăiate, de mărimea unui om. Câte un uriaș papagal împăiat se apleca spre noi de pe muchia unui zid, uimindu-ne cu purpura și verdele aripilor, cu azurul penelor lungi ale cozii. Ochii de sticlă ai păsărilor împăiate răsfrângeau arhitectura aceea dementă. Dând câte un colț, mereu alte piețe, alte perspective se deschideau, alte construcții ciclopice în muchii ferme se ridicau, brusc sau în trepte sau terminate cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o doză de mescalină sau ca un dulce păianjen care-și injectează în corpul victimei enzimele dizolvante, această muzică se substituia sufletului și, asemenea unui homuncul perfid, prelua în mâini ferme hățurile trupului. Apoi muzica, asemenea unor unde peristaltice de azur, cobora de-a lungul jugularelor, invada canalele limfatice, se iriza în pachetele fusiforme ale mușchilor, cuprindea, în lungul nervilor spinali, organele interne, celulele hexagonale ale ficatului, inima cu embrionii ei electrici, suprarenalele și marea incintă a vezicii urinare, cobora ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sinele și amplele sale deschideri abisale. Privind spre profunzimea din propria interioritate, conștiința alunecă în verticalitatea deșteptărilor primordiale. Un somn ancestral se risipește iar negura bahică a eșecurilor și împlinirilor sociale este destrămată de suflul înnoitor al seninătăților transcendentului. Din azurul fără limitări al acestui cer captiv doar propriei nesfârșiri survin și urcă spre suprafața de superficial a conștiinței omului din cotidian chemările ce-i pregătesc fundamentala resurecție. Transcendentul cheamă și solicită întoarcerea chipului individualității umane dinspre fixarea în dinamica hipnotică
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]