KorAP: Find »[drukola/base=bâlbâi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...57 >

1,419 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

așa, să rostesc în minte, cu glas, tare, să aștern pe hîrtie aceste cuvinte, care nu pot fi legate nicicum de armata română. Eu, Mihai Mihail, nu-mi pot îngădui așa ceva, șeful Serviciului nu poate să gîndească acest lucru!" Leonard Bîlbîie era complet buimăcit. Nu știa ce să creadă, ce să mai creadă. Mihail îl chemase în biroul lui ca să-l sperie, să-l zdrobească, poate chiar să-l dea afară numai pentru că și-a făcut datoria? Doar el îl trimisese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ori, cuvintele îi stăteau în gît. Nu apucă să deschidă gura pentru că Mihai Mihail lovi cu palma în hârtiile din fața lui, încît se ridică un praf ușor ca un abur. "Eu n-am dreptul, dar dumneata ai obligația morală, domnule Bîlbîie! Ar trebui să te felicit, dar n-am s-o fac pentru că deși sînt de acord, sînt chiar mulțumit de nonconformismul dumitale, nu pot să-l observ pozitiv. Conduita dumitale va deveni normală, cel puțin pentru acest caz, iar normalitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
acord, sînt chiar mulțumit de nonconformismul dumitale, nu pot să-l observ pozitiv. Conduita dumitale va deveni normală, cel puțin pentru acest caz, iar normalitatea nu se evidențiază, nu?" Era un monstru. Un monstru de viclenie, de șiretenie, de machiavelism. Bîlbîie simți că aerul iese cu putere din plămînii săi încordați, simți că nu-l mai poate stăpîni și oftă adînc și zgomotos. Mihai Mihail îl privi întîi nedumerit, apoi amuzat și în cele din urmă izbucni în rîs. Rîdea fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
întîi nedumerit, apoi amuzat și în cele din urmă izbucni în rîs. Rîdea fără să se mai rețină, se vedea și știrbitura, se vedea cît de încrețită îi este fața, cît de adînci cearcănele, dar rîdea. A zîmbit și Leonard Bîlbîie, niciodată nu știai cum stai în fața lui Mihai Mihail, trebuia să fii pregătit pentru orice, să nu te miri de nimic și să suporți totul. "Domnule Bîlbîie, cu dumneata Serviciul va face primul său pas într-o zonă aproape necunoscută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
îi este fața, cît de adînci cearcănele, dar rîdea. A zîmbit și Leonard Bîlbîie, niciodată nu știai cum stai în fața lui Mihai Mihail, trebuia să fii pregătit pentru orice, să nu te miri de nimic și să suporți totul. "Domnule Bîlbîie, cu dumneata Serviciul va face primul său pas într-o zonă aproape necunoscută, mai bine spus, nefamiliară funcționarilor noștri. Nu știu dacă este o fericire sau o nefericire pentru dumneata, dar nu ai încotro. Dumneata ești cel care ai făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
aproape necunoscută, mai bine spus, nefamiliară funcționarilor noștri. Nu știu dacă este o fericire sau o nefericire pentru dumneata, dar nu ai încotro. Dumneata ești cel care ai făcut primul pas, poate era vremea, poate vremurile ne silesc, oricum, Leonard Bîlbîie, vei fi primul dintre inspectorii Serviciului care va deveni operațional." Bîlbîie n-a înțeles din prima clipă ce anume va deveni. Dar pentru că era un funcționar inteligent, de aceea îl și alesese Mihai Mihail, pentru tot felul de întreprinderi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
este o fericire sau o nefericire pentru dumneata, dar nu ai încotro. Dumneata ești cel care ai făcut primul pas, poate era vremea, poate vremurile ne silesc, oricum, Leonard Bîlbîie, vei fi primul dintre inspectorii Serviciului care va deveni operațional." Bîlbîie n-a înțeles din prima clipă ce anume va deveni. Dar pentru că era un funcționar inteligent, de aceea îl și alesese Mihai Mihail, pentru tot felul de întreprinderi mai neobișnuite, bănui că e vorba de ceva cu totul nemaivăzut și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
un cuvînt inventat de Mihail care să denumească un fel de a fi rămas doar în amintirea sa și cu totul străin de activitatea de pînă acum a Serviciului. S-ar fi putut spune că era un om norocos Leonard Bîlbîie, dacă tocmai pe el căzuse asemenea povară, să readucă la lumină, în plină realitate ceea ce pentru Mihail era o amintire încețoșată, iar pentru toți ceilalți membri ai Serviciului o poveste, o legendă chiar. Înțelegea, ori se străduia să înțeleagă, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să te întorci, să dai cu mîna la o parte tot ce-ai clădit, ce-ai adunat fir cu fir, și să încredințezi cuiva această taină și această datorie de a retrăi cu viața lui propria ta viață trecută. Leonard Bîlbîie se cutremură înlăuntrul său atunci cînd înțelese deplin ce însemna acel cuvînt operațional. Nu doar că era împotriva legilor și regulamentelor Serviciului, dar, așa cum se arăta, era împotriva firii omenești comune. Nu o dată auzise "ei, dacă ar fi să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
viața de la început, ehehei, așa și pe dincolo". Dar niciodată nu auzise și nu gîndise, așa cum se întâmpla acum, că s-ar putea din nou trăi viața altuia. Iar, pe deasupra, acela care urma să trăiască să fie chiar el, Leonard Bîlbîie, iar viața ce urma trăită să fie aceea a șefului său, Mihai Mihail. O viață teribilă, aventuroasă și, din păcate, plină de primejdii. Mihail se încălzi încetișor, parcă îi apăru și puțină roșeață în obraz, își plimbă limba alb-cenușie peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să fie aceea a șefului său, Mihai Mihail. O viață teribilă, aventuroasă și, din păcate, plină de primejdii. Mihail se încălzi încetișor, parcă îi apăru și puțină roșeață în obraz, își plimbă limba alb-cenușie peste buzele asprite, "va trebui, domnule Bîlbîie, să intri în chiar miezul conspirației, să devii unul de-ai lor, un simpatizant dacă nu chiar un participant activ. Nu un instigator, dar un factor activ ar fi minunat. Trebuie să știm cît mai multe și să dăm lovitura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
rău, cum să se simtă bine din cauza unei cafele ori a unui pahar de vin?, a aruncat o privire pe fereastră, colțul de zid era tot acolo, albind în frunziș, piatra rezista, rezista încă. "E un caz foarte grav, domnule Bîlbîie, grav și, cum să-ți spun, al naibii de delicat. E un noroc pentru țtară, pentru stat, că am dat de firul ăsta. Dumneata crezi că alții nu știu?" Bîlbîie era atent, foarte atent. Dacă era vorba să intre într-altă piele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
în frunziș, piatra rezista, rezista încă. "E un caz foarte grav, domnule Bîlbîie, grav și, cum să-ți spun, al naibii de delicat. E un noroc pentru țtară, pentru stat, că am dat de firul ăsta. Dumneata crezi că alții nu știu?" Bîlbîie era atent, foarte atent. Dacă era vorba să intre într-altă piele măcar să nu facă prostii. Alții însemnau celelalte Servicii specializate, Poliția, Chestura, Siguranța, Serviciul militar de informații, Jandarmeria, mai erau câteva Birouri speciale, o mulțime de ochi și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ostrețe, arătîndu-l pe Balbo în toată splendoarea lui și nimeni, dar nimeni altcineva decît dumneata nu-și dă seama ce se clocește acolo. Ești dumneata deștept, dar nu ești genial ca să fii chiar singurul care pricepe! Aici e buba, domnule Bîlbîie, de ce nimeni nu pricepe, de ce nimeni nu vrea să priceapă?!" Leonard Bîlbîie nu se îndoia nici cît negru sub unghie că Mihail are dreptate și că dreptatea acestuia se baza pe fapte, pe informații serioase, verificate. De aceea se miră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
altcineva decît dumneata nu-și dă seama ce se clocește acolo. Ești dumneata deștept, dar nu ești genial ca să fii chiar singurul care pricepe! Aici e buba, domnule Bîlbîie, de ce nimeni nu pricepe, de ce nimeni nu vrea să priceapă?!" Leonard Bîlbîie nu se îndoia nici cît negru sub unghie că Mihail are dreptate și că dreptatea acestuia se baza pe fapte, pe informații serioase, verificate. De aceea se miră și el sincer de singularitatea observațiilor sale. Doar nu fusese singurul "om

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
putem face acest lucru. Doar știi că Serviciul nostru n-a greșit niciodată și de aceea pentru el nici nu există iertarea greșelilor. Cei mari, cînd greșesc, nu sînt iertați, ci li se ia capul. Doar prostimea este iertată." Leonard Bîlbîie era complet năucit. Mai ales cînd se gîndea că totul izvora nu din raportul său, ci din felul în care l-a redactat. "Vreau să te avertizez că nu e o treabă ușoară. În primul rînd nu va semăna deloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ar conveni deloc să știe că există un agent infiltrat în rîndul conspiratorilor. Iar, dacă pun mîna pe dumneata oamenii lui Parizianu, nimeni nu te poate scoate de la ei. Nimeni. Eu, în nici un caz! Serviciul nu trebuie compromis. Înțelegi, domnule Bîlbîie, ești singur. Singur de tot." Lui Mihail îi plăcea să explice în ce bucluc îl vîră. Vorbea cu pasiune, atîta pasiune cîtă putea încape în vocea lui metalică, aproape fără culoare, îl privea fix, dar putea jura că nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cu totul altceva. Poate se vedea pe sine în urmă cu mulți ani cînd era la fel de singur pe cît vrea să-l lase pe el acum, singur, hărțuit, pîndit, primejduit, dar neastîmpărat și încrezător în steaua sa. "Va trebui, domnule Bîlbîie, să-ți asumi răspunderi mari și să-ți riști libertatea. Dar merită, îți spun eu că merită, știu bine ce înseamnă asta pentru meseria noastră, mai mult nici nu-ți poți dori. Credeam că nimeni din Serviciu nu va mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
că nimeni dintre funcționarii Serviciului nostru nu va trebui să repete experiențele primejdioase ale tinereții mele, mi-am spus că voi reuși să-mi fac treaba fără violență, fără pericole și uite că nu se poate. Nu se poate, domnule Bîlbîie, fără sacrificiul cuiva. Serviciul este pus în fața unor evenimente grave și nu poate să le întoarcă spatele. Nu poate pentru că deja alte servicii și birouri au făcut-o. Nu știu de ce, doar pot presupune. Dar noi nu avem încotro, sîntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să știe concret ce are de făcut. De parcă i-ar fi ghicit gîndul, Mihai Mihail îi ceru să analizeze rapid situația și să-i spună dacă există vreo posibilitate de apropiere față de grupul ofițerilor. Apropiere sau chiar pătrundere în el. Bîlbîie se stăpîni să nu facă ochii mari de mirare și zise destul de sigur pe sine: Cred că există. Mă gîndesc la Șerban Pangratty, după cîte mi-am dat seama este destul de cunoscut printre ofițerii de la Arsenal și fără nici o îndoială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
despre chestiunea adevărată, poți să-i vinzi altă poveste, că e o afacere cu aur, ori că sînt din ăștia, anarhiști, francmasoni, ce vrei să fie, dar nu sufli o vorbă despre complot. Nu pot fi sigur de nimeni, domnule Bîlbîie, de nici unul dintre cei pe care îi cunosc." Atunci sări peste cal și cu o naivitate prefăcută întrebă: "Să înțeleg că nici în mine nu aveți încredere, domnule Mihail, cu toate că îmi încredințați misiunea, totuși nu aveți încredere în mine?" Mihail

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
și nu poate veni să fie seara înainte de închidere în holul Poștei la serviciul de telegrame. "Dar numai dacă se întîmplă ceva! De fapt nu va fi chiar foarte greu pentru că nu va dura mult. Evenimentele se vor precipita, domnule Bîlbîie, se vor înghesui unele peste altele. Nu prea mai este timp, nu mai e vreme." Bîlbîie înghiți în sec, se ridică, nu-i plăcu deloc cum spusese Mihail ultimele cuvinte, avea ceva foarte neliniștitor în ele. "Permiteți, domnule Mihail, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Dar numai dacă se întîmplă ceva! De fapt nu va fi chiar foarte greu pentru că nu va dura mult. Evenimentele se vor precipita, domnule Bîlbîie, se vor înghesui unele peste altele. Nu prea mai este timp, nu mai e vreme." Bîlbîie înghiți în sec, se ridică, nu-i plăcu deloc cum spusese Mihail ultimele cuvinte, avea ceva foarte neliniștitor în ele. "Permiteți, domnule Mihail, să pun o întrebare?" Și o puse fără să capete, permisiunea, "aveți informații sigure că nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să capete, permisiunea, "aveți informații sigure că nu mai este timp, că nu mai este vreme?" Șeful Serviciului începu să strîngă de pe birou hîrtiile, le așeză una peste alta, era un fel de a spune că întrevederea s-a terminat, Bîlbîie pricepu, se ridică, rămase nemișcat cu fruntea ușor înclinată, ca pentru un salut politicos, semimilitar, dar nu plecă. Aștepta răspunsul. Atunci Mihail își frecă obrazul, se bărbierea zilnic, dar de la o vreme avea senzația că e mereu neras, ,,ăă, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
neras, ,,ăă, cum să-ți spun eu dumitale, am o informație sigură, în chestiunea asta nici un om de pe pămînt nu s-a înșelat, nu mai am vreme, efectiv nu mai am decît foarte puțin timp. Trebuie să te grăbești, dragă Bîlbîie, să te grăbești." Leonard Bîlbîie a priceput că este într-adevăr o chestiune foarte serioasă, a înclinat încă o dată fruntea, s-a răsucit pe călcâie și a ieșit cu pași rari, egali din birou. Ar fi vrut să-i spună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]