3,370 matches
-
babornița aia citește toată noaptea Tora, legea lui Moise, e jidani, ăla citește o ditamai cărțoaia de Marx, e comunist; Prințesa dansează la patefon de-o găsesc dracii, despuiată ca o naiadă...e balerină...și ăia micii joacă pocăr pe bețe de chibrite! -Cum ai aflat, nea Ioniță?- îl întreb eu curios. -Am furat pâinea mamei de pe corlată, făcuse pâine în țest să plece la plug și eu am luat-o și-am dezmierdat pe flocos, adică pe câine: na, la
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
contextul”, tocmai atunci când eram atât de aproape de țintă. Am mai trăit aidoma “intensitatea” unei dezmăgiri răvășitoare, când eram copilandru și când înălțimile munților care mi-au mângâiat dar și “înțărcuit” orizontul, îmi “întărâtau” credința nevinovată de a “atinge” cerul cu bățul de alun, cățărându-mă pe piscurile lor din apropierea satului, ori de a culege fulgerele nopții ca pe spicele câmpului, risipindu-le apoi la joacă, pe uliță cu ceilalți copii și transfigurându-ne în părtași și vlăstare nevrednice ale miticului Prometeu
ATÂT DE APROAPE DE GRAND CANION!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355581_a_356910]
-
noști trepăduși; Una-i charta, alta-i vrerea Și muniția e lipsă Dacă ne-a lipsit puterea Să ieșim dintr-o elipsă! Fiecare pentru sine Dar niciunul pentru toți Dacă furtul cade bine Și la paznici și la hoți! Câte bețe pe spinare Pentru scărmănat cojocul Ne promise zâna care Ne-a făcut să-ndrăgim jocul? Toate astea laolaltă Și-altele ascunse încă Ne-au adus cu plugu-n baltă Și țânțarii ne mănâncă Cine vina și ponosul S-ar grăbi să
BATE VÂNT, SE FACE RECE de ION UNTARU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355701_a_357030]
-
amintire! suflet curat, inimă de copil, existență pură... destin MI-E DOR... Mi-e dor de ultimele zile de vară, când lenevam sub soarele timid al dimineții care mă mângâia pe față și pe mâini... În mâna dreaptă aveam un băț subțire, în stânga o revistă cu pagini sclipitoare. Pe masă, în dreptul meu, stătea o cană... prea mare pentru o cafea prea scurtă, prea dulce și prea puțina pentru o zi plină ... Mi-e dor... și de tine, cel care mi-ai
JURNALUL UNEI FETE CARE RÂDE (POEME) de IOANA CREŢ în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346153_a_347482]
-
curtea se umpluse de fete, cele din clasele mari se strigau, se îmbrățișau, stângându-se in grupuri vesele. La dulapul de alături o altă „boboacă” năltuță, cu un nas mare dar cu ochi expresivi se chinuia să improvizeze niște umerașe din bețe legate cu sfoară la mijloc. -Uite, vrei un umeraș, îți dau eu, i se adresă Măriuca, mai mult așa ca să aibă și ea cu cine să vorbească. -Cum te cheamă? o întrebă ea. Elena dar mi se spune Leana îi
LEANA de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368940_a_370269]
-
acele îndeletniciri care mi s-au impus. De atunci am început să șterg husele și obiectivele lunetelor rar de tot - când îmi dădeam seama că-mi mânjesc hainele din cauza lor, iar buruienile din curte preferam să le biciuiesc cu un băț - retezând vârfurile mai răsărite ale pălămidelor, doar atunci când îmi venea cheful. Nici în privința meseriei mele nu puteam să mă declar întru totul mulțumit: aveam obligația să mențin continuu în observație o anumită zonă de pe cerul înstelat, undeva lângă Constelația Peștelui
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
câinele și săgetătorul. Remarcabil este în toate variantele poemului spiritul de simpatie al poetului pentru nefericita nebună. În ciclul„Domnișoara Hus” poezia de cunoaștere încetează dar rămâne ceremonialul magic în zugrăvirea unei nebune care vrea să-și aducă iubitul pe băț descântând stelele cu mosorul. Poetul intră în folclor, în folclorul suprarealist din care s-au scos noțiunile în circulație, păstrându-se numai modurile. Conjurația duhurilor infernale este tot ce s-a scris mai tulburător în literatura română: „Buhuhu la luna
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
scriitor. Îi zicea, cum îi zicea ... Florică, așa, bre! Florică! El scria buștenii-n registru, îi socotea în cubici. Niciodat' nu a greșit. Bărbații e deștepți, bre! Pă mine degeaba mă pui să socotesc cât face o țigară cu un băț de chibrit ... Tu, fato, bre, ești d'a noastră; hartistă maaaree ... mare cât Turnu' Londrei! - Doamne, mă ferește! Turnu-i din piatră și cu gratii de fier; e închisoare ... - Poate. Da' cărțile nu mă minte pe mine. Și tu ești
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
Om sobru, cu metode amestecate, vechi și noi, privind cercetarea unor construcții din domeniul simbolurilor spiritualității. Istoricul: Un iscusit care și-a însușit mare parte din povestea și planurile Călătorului. Prescurescu: Politician al zilelor noastre, care caută uneori să bage bețe-n roate, să tragă, cum se spune, jarul pe turta lui. Munteanu: Între două vârste, cu-n păr stufos, înalt și bine clădit. Încearcă și de multe ori reușește să adune ce-i pozitiv. Apreciază în mod constant descoperirile Călătorului
MONUMENTUL DE LA …URSOAIA! (LUMINA DE LA CERNICA STRĂLUCEŞTE ŞI ACASĂ) TABLOUL (SCENA) 2 de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370900_a_372229]
-
completă Spețăjoasă. - Da, da, să știi că au dreptate. Acum, de când a dat căldura, veneau aproape toate numai în bluză, și transparentă, pe deasupra! Fără altceva pe ele! spuse Gabriel. - Am văzut și eu pe stradă, domnule! Dar la ălea ca bățul, nu e nicio problemă! Li se văd doar picioarele subțiri, ca de girafă și oasele. Nu au forme, nu au sâni... pe mine nu mă atrag deloc. Poate sunt eu mai învechit, la gusturi,explică Lică. - Au apărut acum, în
MEDITAŢIILE UNIVERSITARULUI PERVERS de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370887_a_372216]
-
proviziile și trebuia să punem curse mereu. Cursa de șoareci, învățasem acasă, cum se face.Aveam o strachină de lut, o puneam pe un fund mare de lemn cu gura în jos, sub marginea ei, puneam o nucă cu un băț de chibrit înfipt într-o parte a nucii și la celălalt capăt al bățului punem momeală, o bucățică de șuncă sau de pâine. Partea cu momeala, era sub strachină. Șoarecele fiind atras de momeală,intra dedesupt pe lângă nucă, trăgea de
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
face.Aveam o strachină de lut, o puneam pe un fund mare de lemn cu gura în jos, sub marginea ei, puneam o nucă cu un băț de chibrit înfipt într-o parte a nucii și la celălalt capăt al bățului punem momeală, o bucățică de șuncă sau de pâine. Partea cu momeala, era sub strachină. Șoarecele fiind atras de momeală,intra dedesupt pe lângă nucă, trăgea de momeală, nuca aluneca înlăuntrul stăchinii, astfel el era în cursă.Cădeau șoarecii în cursa
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
de lut smălțuit aflată în colțul mesei. Vinul scos din adâncul beciului făcea mărgele. Paharul prinsese o pojghiță subțire de promoroacă. Oftă adânc și dete paharul peste cap. Scoase capacul cutiei de tutun și își umplu iar luleaua. Strică câteva bețe de chibrit până reuși să aprindă tutunul. Un firicel anemic de fum se ridică agale spre tâmplele albe ale bătrânului. Degetele palmelor tremurau. Trase de câteva ori din pipă până ce fumul deveni albăstrui, asemănător cerului senin de vară. Auzi vocea
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
să-l urmărești până acolo! Văzând capul plecat al neamțului și pe ceilalți doi privindu-l ca hăbăucii, domnul Ionescu a dat din mână a lehamite : -Sunteți niște tâmpiți! Nu se poate baza omul pe voi. Hai! Imediat! Antoane, ia bățul acela și tu, neamțule, felinarul din cui! Aprinde-l, repede! Tu, nea Ghiță, faci ordine aici! Fără să le mai dea răgaz i-a urcat în sanie și a dat bice armăsarilor. A trecut mai întâi prin sat la Lică
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
cu durerile aferente.Mai constatară că a dispărut lupul (și s-au bucurat), dar nu înțelegeau de ce s-au oprit armăsarii și stau așa, nemișcați cu boturile în zăpadă. Repede începură să caute prin zăpadă, fiecare ce pierduse. Adică : biciul, bățul, pușca și felinarul. Bâjbâiau la lumina palidă a lunii care le zâmbea ironic din înaltul cerului. După ce găsiră obiectele căutate, alergară și văzură că la botul cailor zăcea Tudorel cu fața-n zăpadă. O clipă au crezut că este mort
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
Acasa > Strofe > Amintire > PROMENADA 7 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016 Toate Articolele Autorului tu iubite ești acolo unde norii asteaptă să cumpere luna ca o vată pe băț rând pe rând se duc cocorii la culcare promenada noastră are margini cu ploi între noi răsar germeni de pudoare mă doare glezna ultimului sărut azi neploaia de mestecni mă răscumpără timid mă duc la vale să prind fluturii buzelor
PROMENADA 7 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369952_a_371281]
-
își căută prin buzunare și scoase un biscuit. Țupândăul îl înfășcă repede și începu să ronțăie cu plăcere. După ce îl termină, își băgă obraznic lăbuța în buzunar și apucă tot pachetul pe care copilul îl avea acolo. Fulgușor dădu din bețele care îi țineau loc de brațe: - Ne poate fi de folos, pentru că țupândăii îl simt pe Moș Nicolae oriunde s-ar afla, pe pământ sau sub pământ. Ar fi bine să îl luăm cu noi. Oricum, Ionuț nu credea că
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
în maternitate pe întâi ianuarie 1980, cineva îi spusese Sălcioara pentru că avea ochii verzi că frunza de salcie primăvara, fetița era înăltuță pentru vârstă ei avea părul subțire blond și unduitor, mâinile și piciorușele erau și ele lungi că niște bețe de salcie. În maternitate se șoptea că ar fi rezultat în urmă unui viol,așa povestea o moașă mai in etate că mama ei era Ana o fată de paisprezece ani dintr-un sat de lângă Dunăre, iar tatăl era un
SĂLCIOARA de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370027_a_371356]
-
se face cu caolină albă, adusă din Munții Harghitei. Cu ajutorul coarnelor de vită care trebuie să fie egale ca număr cu al culorilor folosite se fac punctele care învârtite într-un anumit fel iau forma motivului dorit, cu ajutorul gaiței „un băț cu un bold în capăt” se pictează, în general, pânza de păianjen și dantela. Unii ceramiști horezani, precum Arsenescu Iulian Cătălin, au renunțat definitiv la specificul tradițional și au creat produse noi, ecologice, simple, de culoare roșie, galbenă, albastră sau
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
să aibă un contur, chiar o formă cât de cât definită. Nimic. Trimite privirile mai departe căutând printre cotloanele arenei, prin unghiurile imposibile ale ei ceva viu, ceva activ, ceva... Nici o minge nu zboară, nici o farfurie nu se rotește pe bățul lung din spatele lui, lăsat chiar de el ca pe o bârnă a verbelor care-l învie zi de zi și îi lasă mintea să zburde. Cântărește fiecare umbră și parcă ar avea chef să le deseneze să le transforme într-
VICTOR, CLOVNUL DIN MINE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370567_a_371896]
-
Publicat în: Ediția nr. 1919 din 02 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Ați orbit și nu vă pasă, nici cerneala pe hârtie, soarta noastră ne apasă, testamentul o va scrie... Slove false și-amorțite, să-și salveze camaradul, ard ca bețe de chibrite, să le lumineze iadul... Praf de sticlă se așterne, pe ochii nostri, doar pustii, scrum de durere-n caverne, pe sorți trădate zi de zi. Nădejdea noastră-i azilul, cer, refugiu de durere, scena sorții are rolul: ‚‚viață
MUCEGAI PE O PREFAȚĂ... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369295_a_370624]
-
Toate Articolele Autorului O, upright judge O, upright judge, cum poți Leoaica să o mulgi? Din carnea făptașului rupe O uncie grea și fugi. Cernită e inima care Nu cunoaște răsfăț, Rudolph, fii vesel, flecare, Nu te baza pe un băț. Nu merg cu voi eu în raiul Mult prea pestriț colorat, Îmi place pădurea, Waldaiul și un cerb licențiat. Friend, Romans, o, countrymen, Brutus e omul cinstit, Îi lipsește un lumen și ochelari de citit. Discursul despre iubire Începe la
O, UPRIGHT JUDGE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369422_a_370751]
-
părinților mei, Achim și Nichita Șandru, ce au trecut din această viață, la cea veșnică. Cu adâncă prețuire și dragoste! Prefață. Dragă cititorule! Aceasta este povestea mea și a milioanelor de români, dezrădăcinați de glia străbună, plecați cu traista-n băț, slugi la porți străine, departe de tot ce ne este drag, departe de obcina natală și de familia ce am lăsat-o plângând la poartă, pentru un trai mai bun și pentru niște vise, ce de multe ori, s-au
FIUL PĂMÂNTULUI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370741_a_372070]
-
platou de televiziune. În același studiou de radio. Pe meridianele și paralelele lumii. Mai apoi, aveam să ne împrietenim și să ne îndrăgostim. Să închidem definitiv gura nemernică a lumii, care n-a știut niciodată altceva decât să ne pună bețe în roate. Numai că bețele s-au întors împotriva lumii, care s-a trezit ea cu bețele în roatele ei strâmbe. Alături de Cristina, am trecut peste toate. Am închis definitiv multe guri spurcate. Prin eleganță, prin credința unul în celălalt
CRISTINA DELEANU. PRINTR-O MARE DRAGOSTE, SINCERĂ, DEZINTERESATĂ, VESNICĂ… de EUGEN CRISTEA în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369614_a_370943]
-
studiou de radio. Pe meridianele și paralelele lumii. Mai apoi, aveam să ne împrietenim și să ne îndrăgostim. Să închidem definitiv gura nemernică a lumii, care n-a știut niciodată altceva decât să ne pună bețe în roate. Numai că bețele s-au întors împotriva lumii, care s-a trezit ea cu bețele în roatele ei strâmbe. Alături de Cristina, am trecut peste toate. Am închis definitiv multe guri spurcate. Prin eleganță, prin credința unul în celălalt, prin umor, poate și prin
CRISTINA DELEANU. PRINTR-O MARE DRAGOSTE, SINCERĂ, DEZINTERESATĂ, VESNICĂ… de EUGEN CRISTEA în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369614_a_370943]