2,854 matches
-
examene de la colegiu, zilele de școală ale lui Amory s-au pierdut În trecut. După mulți ani, când s-a Întors la St. Regis’, parcă uitase cu desăvârșire succesele din clasa a șasea, reușind să se imagineze doar ca un băiețel neadaptat, care se strecura iute pe coridoare, zeflemisit de colegii săi Înverșunați, nebuni de prea mult bun-simț. Capitolul 2 GARGUIE ȘI TURLE La Început Amory n-a observat decât bogata lumină solară ce luneca peste lungile peluze verzi, dansând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Claire - asta-i o poveste veche, ușor de sărutat dacă-ți place... — Și cu ce le ademenești? s-a interesat Kerry. Eu am Încercat absolut totul, dar nebunele de ștoarfe nici măcar nu se sperie de mine. — Tu ești tipul de „băiețel drăguț“, a sugerat Amory. — Tocmai aici e buba. Orice mamă crede că fiică-sa-i În siguranță dacă iese cu mine. Zău că-i enervant. Dacă Încerc s-o prind pe una de mână, râde de mine și mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
puțin cu familia, într‑un rahat de tramvai în care toți sunt egali și ca atare nimeni nu poate reprezenta ceva deosebit. Dacă ar fi într‑un Mercedes nu s‑ar putea apropia nimeni să întrebe cum îl cheamă pe băiețel sau cum o cheamă pe fetiță. Și nici să‑i mângâie pe cap cu niște mâini pe care se vede clar că aparțin unor muncitori. Și care nu‑și dau seama că micuțul astfel mângâiat poartă deja în inimă otrava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pentru mami, care tocmai s‑a relaxat cum se cuvine în excursie. Urlet asurzitor al copilului de sex feminin. Rainer s‑a pitulat încă de la prima lovitură între doi bunicuți, agățându‑se de pantoful de drumeție al unuia dintre ei. Băiețelul merge deja la școală? Cum te cheamă? Pupați‑mă‑n cur. Afară, Opel‑uri și Volkswagen‑uri apar ca rechinii din aburul toamnei și își trimit apoi cu repeziciune trupurile puternice înapoi în ceață, categoric ascultătoare, deși neîmblânzite, urmărindu‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aparține și ei o bucată de tramvai n‑o consolează deloc pe Anna. Doar mai aparține și altora. Unii se cred peste tot la ei acasă. Cu siguranță ăsta face și la el acasă același lucru, ptiu drace, ce oameni. Băiețelul Rainer mușcă icnind din coaja de brânză și se cramponează de ea ca lipitoarea. Nisip umed scrâșnește în maxilarele care nu sunt încă dotate cu toate măselele de minte. Hâc, stomacul se și întoarce pe dos, iar pâinea cu untură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să suportăm prezența lor, când natura în sine e așa de curată, spune tata bine dispus. Ca și când n‑ar fi proferat amenințări cu moartea, puțin mai înainte. Acum e inofensiv și neajutorat, la discreția fiului său de la volan. Doar ești băiețelul meu, un altul Gretl n‑a mai fost în stare să facă. Bărbații ceilalți fac și ei mereu poze porno cu mama ta, o să‑ți arăt eu o dată fotografiile care sunt cea mai mare porcărie pe care‑ai văzut‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
poate nimeni să vă învețe nimic, dar dacă totuși mai poate cineva să vă învețe ceva, atunci eu sunt acela. Ha‑ha‑ha, hi‑hi‑hi! În sfârșit, grupul cel vesel se desparte, după ce s‑a pus și întrebarea dacă băiețelul a făcut‑o deja sau încă nu și dacă are voie, la care tatăl încuviințează mândru și spune că l‑a școlit el personal. Rainer însă n‑a făcut‑o niciodată, ceea ce nu trebuie să știe decât soră‑sa, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care e foarte plăcut lui Dumnezeu, fiindcă sună încă neprihănit - în fața mătușii și a bunicii. Ambele sunt foarte bisericoase și, în luna mai sau în timpul posturilor, pun niște bani deoparte, din care le mai scapă câte ceva printre degete și pentru băiețel, ca răsplată pentru evlavia cu care slujește la altar; ca să‑și cumpere și el cândva o pereche de pantofi cu botul ascuțit, cum sunt la modă, sau un pulover. Din păcate, astea sunt lucrurile care‑l interesează cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Nu e vorba de genul de suferință pe care o simți când smulgi ierburile de pe o plantație de orez și pieptul ți se Înroșește, Înțepat de vârfurile buruienilor, ci nimic mai mult decât suferința resimțită Încă de la grădiniță, când mămicile băiețeilor din vecini le interziceau să se mai apropie de mine, după ce-i urmăream pe cei mai drăgălași. Cu toate că eram un copil, Înțelegeam mecanismul care făcea să apară dorința sexuală și cum puteam să-i fac față, știam că fetele aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și mie de atâtea ori, dar niciodată sub efectul ecstasy-ului. Pentru Noriko Însă, totul era acoperit de vălul noutății. — Am de gând să fac ceva ce nu ți-am făcut niciodată nici ție. Ochii bărbatului străluceau. Se agita ca un băiețel gata să-și Înceapă joaca lui preferată. Când era beat sau drogat, mereu povestea același lucru. — La vârsta mea am Înțeles În sfârșit ce-mi place și ce nu, și asta mi-a dat o anumită forță. Pe vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
indice că Poliza ar fi putut să ucidă cinci școlărițe. Când am ieșit din nou afară am descoperit că Becker revenise cu un polițist în uniformă, un sergent. Cei doi stăteau și se uitau la cadavrul lui Poliza ca niște băieței care privesc o pisică moartă în canal, iar sergentul chiar îl atingea pe Poliza într-o parte cu vârful bocancului. — Drept prin ochi, l-am auzit pe bărbat spunând pe un ton ce suna admirativ. Nu mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
drum, era elegant mobilat. Mai că auzeai maimuțele țipând în depărtare. Zâmbetul îi întârzie pe buze. Arăta mai bine decât îmi aminteam. Am ridicat singura fotografie de pe biroul ei și m-am uitat lung la un bărbat chipeș cu doi băieței. — Familia dumneavoastră? — Da. — Sunteți cu siguranță foarte fericită. Am pus poza la locul ei. — Nietzsche... am zis, schimbând subiectul. Nu știu ce să spun. Vedeți dumneavoastră, nu sunt cu adevărat un mare cititor. Par să nu fiu în stare să găsesc timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
navei interplanetare „Bourul” se zărea ceva asemănător unui copil mergând pe o tricicletă, în aceeași direcție cu nava. Nu trecu mult și, datorită vitezei superioare a vehiculului nostru, roboții pământeni și Getta 2 putură desluși cu claritate un soi de băiețel, cu capul cam mare, poate și din cauza globului de sticlă care-i acoperea scăfârlia în întregime, cu corpul slăbuț, îmbrăcat numai într-o flaneluță de platină argintie și cu niște pantalonași scurți de aluminiu, din care ieșeau două piciorușe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
corpul slăbuț, îmbrăcat numai într-o flaneluță de platină argintie și cu niște pantalonași scurți de aluminiu, din care ieșeau două piciorușe ce se căzneau amarnic să învârtă pedalele tricicletei. Cu tot efortul vădit, datorită condițiilor specifice vieții în imponderabilitate, băiețelul mai mult sta decât înainta, așa că „Bourul” îl ajunse curând și se înscrise frânând pe o orbită paralelă cu tricicleta. Comandantul Felix S 23 trase hubloul și scoase capul în cosmos: — Hei, puștiule! strigă el. De unde ești, mă? Puștiul întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
el. — De-al cui din galaxia Alpha? întrebă Felix S 23. La întrebarea asta, puștiul se porni să plângă și mai tare. Fără a mai sta pe gânduri, roboata Getta 2 deschise ușa navei, ieși în spațiu, îl luă pe băiețel pe după umeri și-l aduse cu tricicletă cu tot la bord. Stejeran 1 îi scoase de pe cap globul de sticlă în care se adunase o băltoacă de lacrimi și-l întrebă dacă vrea o bomboană. — Ce bomboană? întrebă băiatul. — „Cibo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cu tricicletă cu tot la bord. Stejeran 1 îi scoase de pe cap globul de sticlă în care se adunase o băltoacă de lacrimi și-l întrebă dacă vrea o bomboană. — Ce bomboană? întrebă băiatul. — „Cibo”, răspunse Stejeran 1. — Vreau, zise băiețelul. Îl priviră mai cu atenție. Era frumușel, avea ochii albaștri, părea să fie cam prin clasa a II-a. — Cum se face că știi limba noastră? întrebă Dromiket 4. — Am implantat aici un traducător simultan, răspunse puștiul, ciocănîndu-se cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și noi avem treabă. După ce ne-o terminăm, te putem lăsa la Drăgănești-Vlașca și de acolo iei trenul. — Cum doriți dumneavoastră, numai să mă duceți pe Terra. — Bravo! zise comandantul Felix S 23. Mă bucur să văd că ești un băiețel cuminte și ascultător. Ia spune, ești pionier? — Da, răspunse micul Benga. — Foarte bine. Cât fac opt ori șapte? — În ce sistem? — Cum în ce sistem? se miră Felix S 23. În sistemul nostru, solar! Fac tot cincizeci și șase? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
noastră! Sunt pedagogul de serviciu Iuri Clarence. Cu ce vă pot fi de folos? — Am auzit de școala dumneavoastră - începu Felix S 23, urmat de ceilalți pe scară - și-am dori, dacă e posibil, s-o vizităm. Avem și-un băiețel... Doriți să vizitați sau să înscrieți băiatul? îl întrerupse tipul. — Întâi să vedem despre ce e vorba și-apoi îl înscriem. Mi se pare corect, răspunse pedagogul. Totuși, până faceți o vizită, n-ați fi atât de buni să opriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în toate video-game-urile și în toate filmele. Dar din păcate ,l-a împușcat cu adevarat...Băiatul a murit pe loc. S-au întîmplat două drame mari în acel moment:moartea, pierderea băiatului de 16 ani și pierderea inocentei, a copilăriei băiețelului de 7 ani, cu toate consecințele psihologice de acompaniament. În dumineca următoare, am mers la biserică . În timpul programului a apărut o doamnă cu o fetiță de aproximativ 4 ani.La un moment dat, fetița s-a așezat pe scaun în
DESENSIBILIZAREA CA MOD DE EDUCAŢIE (INCONŞTIENT?) de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364427_a_365756]
-
de așteptare a gării să vadă ce mai e pe acolo, căci el era paznic la un depozit de lângă gară. S-a nimerit că o patrulă de milițieni controlau pe cei care dormeau în sala de așteptare. Ajunseseră la un băiețel firav care se freca la ochi și nu știa ce este cu el! Niște clienți mai vechi ai improvizatului dormitor nocturn, încercau să le spună milițienilor cine este firavul personaj. Moș Lică fiind o cunoștință a milițienilor, l-a luat
BELDIE CIURDARUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361311_a_362640]
-
în lăcrimi. . - Păi, n-aș mai vrea nimic, ci doar ca tu să fii veselă, în rând cu oamenii, și să tot zâmbești. - Of, suflețel! Mi-ești dragă... Acum, doar tu mă liniștești, însă mi-e dor de Lajos, de băiețelul meu... I-am promis că acum, de Paște, o să fim împreună, iar după aceea să mă întorc aici cu el. Pot? - De, ce să-ți spun? Eu sunt mică, dar, la fel ca și el, știu ce înseamnă dorul de
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
în Bistrița), a împușcat-o pe soția lui, Gabriela Pârască, de30 de ani, (născută în Oradea) care tocmai divorțase de el în urmă cu trei luni. Cei doi au avut împreună doi copii: o fetiță de patru ani și un băiețel de numai trei anișori. Tragedia s-a petrecut în momentul în care Gabriela a oprit mașina în curtea grădiniței unde urma să-i lase pe cei doi copii. La interval de câteva secunde, Daniel a parcat și el un Mitsubishi
FOCURI DE ARMA CURMA VIATA UNUI CUPLU DE ROMANI DIN ARIZONA! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361442_a_362771]
-
în Ministerul Transporturilor și consideră că nimic nu se compară cu satisfacția de a fi reușit să muncească pentru și cu oameni. Scriitoarea are o fiică, Monia (36), de profesie manager, care i-a dăruit doi nepoței, o fetiță și un băiețel, alături de care aceasta se simte fericită și împlinită. - Vă plăcea să citiți în copilărie? - Da, foarte mult. Citeam până târziu seara, cu lanterna sub plapumă. Mama mă certa, să nu mă culc târziu, pentru că dimineața trebuia să merg la școală
SCRIITOAREA RODICA ELENA LUPU DEŢINE UN CONT... DE AMINTIRI ÎN CARE ADUNĂ FERICIRE ŞI MULTĂ FRUMUSEŢE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361516_a_362845]
-
se transformă într-un fel de baston alb pentru Emi, un copil sănătos fizic, dar handicapat sufletește. Ea este oarbă, și totuși vede, el este normal din toate punctele de vedere, însă are nevoie de o călăuză. Treptat, pe lângă Adina, băiețelul va descoperi cu ajutorul bunicii Maria că mai există o Călăuză, Dumnezeu. Din acest moment, două forțe intră în conflict. Pe de o parte, Ana, care Îl urăște pe Creatorul ei și consideră că handicapul ce îl poartă este răzbunarea Sa
NATURALEŢE ŞI FORŢĂ EPICĂ ÎNTR-UN ROMAN DE REFERINŢĂ DESPRE OAMENI OBIŞNUIŢI CARE LUPTĂ ŞI AJUNG SĂ ÎNVINGĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361519_a_362848]
-
lucru la salariații săi, printre care și lui Vasile Nechifor. Vasile nu a avut încotro și a trebuit să se împace că este tatăl a patru zburdalnice de fete, nici mai cuminți și nici mai deosebite decât celelalte fetițe sau băieței de vârsta lor. Băteau cât este ziua de mare toate dealurile, se scăldau în apele Florei cum le-a făcut natura la un loc cu băieții, urcau cu vacile la păscut pe dealuri sau plecau cu grupul de copii de
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]