949 matches
-
folosi toate vreascurile pentru focul acesta. Mai lasă câteva și pentru următorul foc, cel de mâine. - Combustibilul: adună o rezervă imensă (de două ori mai mult decât apreciezi la început) din orice material care poate arde: crengi, bușteni, copăcei, tufișuri, bălegar, găinaț, căzături de copaci, lemne sau cărbuni aduși de apă pe țărm, oase, lemn putred, componente din vehicul, plante. Lemnul uscat, necăzut pe pământ care poate fi doborât, rupt, despicat (cu o pană din piatră ascuțită), cioplit - este mai bun
Tehnici de supraviețuire () [Corola-website/Science/318351_a_319680]
-
o preparare. Se recoltează brazde înierbate pe o adâncime de 20 cm. Brazdele se așază apoi în platforme de descompunere, de obicei late de 2 m și înalte de 1,5 m. Acestea se udă cu apă sau zeamă de bălegar și se lasă să fermenteze circa 6 - 8 luni, până ce iarba brazdelor s-a descompus, după care materialul astfel obținut se cerne, sau se pisează, rezultând un pământ de țelină cu o structură granulată, bun pentru pregătirea amestecurilor nutritive. Poate
Pământ de țelină () [Corola-website/Science/316634_a_317963]
-
bizantin a fost recalcitrant și Kardam a considerat că este necesar să ceară tributul în timp ce amenința că va devasa Tracia în caz de neplată. Potrivit cronicarului Teofan Mărturisitorul, Constantin al VI-lea și-a bătut joc de această cerere, trimițând bălegar în loc de aur și a promis că va conduce o nouă armată la Marcellae împotriva deja bătrânului Kardam. Încă o dată împăratul s-a deplasat spre nord, și încă o dată, l-a întâlnit pe Kardam în apropiere de Adrianopol. Armatele au stat
Kardam al Bulgariei () [Corola-website/Science/320231_a_321560]
-
(Scarabeul sfânt) este o specie de gândac de bălegar, cu o semnificație importantă în mitologia egipteană. Scarabeul sacru este un gândac de 25 - 37 mm lungime. Corpul este negru, luciu mat sau metalic. Ultimele articole ale picioarelor sunt acoperite cu perișor galbeni. La prima pereche de picioare tarsul lipsește
Scarabaeus sacer () [Corola-website/Science/325943_a_327272]
-
mai puternice și zimțate, capabile să construiască gogoașele. Pronotul toracic este turtit și formează anterior o placă zimțată. Preferă să locuiască în solurile nisipoase, în regiunile aride și secetoase. Sunt activi de la începutul primăverii până la sfârșitul verii. Se hrănesc cu bălegarul animalelor ierbivore din care își fac gogoașe. Gogoașele au diferite dimensiuni, întrecând uneori mărimea insectei. Apoi, ele sunt rostogolite cu ajutorul picioarelor posterioare și îngropate în sol, unde sunt consumate. Uneori pot apărea lupte pentru gogoașe, între gândacul care a fabricat
Scarabaeus sacer () [Corola-website/Science/325943_a_327272]
-
Gogoașele au diferite dimensiuni, întrecând uneori mărimea insectei. Apoi, ele sunt rostogolite cu ajutorul picioarelor posterioare și îngropate în sol, unde sunt consumate. Uneori pot apărea lupte pentru gogoașe, între gândacul care a fabricat-o și alții mai „leneși”. Gogoașele de bălegar pot fi fabricate în perechi, formându-se cupluri care încep să acumuleze hrană împreună pentru urmași. Ponta este depusă în galerii cu adâncimi de 10-30 cm ce se termină cu o cameră specială. În această cameră are loc și acuplarea
Scarabaeus sacer () [Corola-website/Science/325943_a_327272]
-
și acuplarea. Stadiul de ouă durează 5-12 zile, larvar - 30-3 zile, pupa - două săptămâni. În Egiptul Antic, "" a fost un simbol al zeului Khepri și era asociat cu zeul soarelui. Probabil, egiptenii credeau că soarele, exact ca și gogoașa de bălegar, este rostogolit pe cer de scarabei care nu se văd și seara dispare în pâmânt. Analogia provine de la faptul că în lunile de primăvară scarabeul sacru este activ ziua, iar noaptea se ascunde în galerii Scarabeul sacru este răspândit în
Scarabaeus sacer () [Corola-website/Science/325943_a_327272]
-
băligar" și este folosit drept combustibil sau ca îngrășământ organic natural, după putrezire, când poartă și denumirea de "gunoi de grajd". Pentru a folosi baliga la încălzirea locuințelor, conform metodei tradiționale, aceasta se adună toată iarna iar primăvara se frământă bălegarul cu paie și apă. Din amestecul rezultat se fac niște „turte” care se usucă la soare. Rezultă un combustibil denumit "tizic". Ca metodă modernă, balega se introduce într-un generator de biogaz, sursă de energie regenerabilă, gazul rezultat putând fi
Baligă () [Corola-website/Science/323063_a_324392]
-
are drept consecință poluarea cu nutrienți a apei (atât a apelor de suprafață cât și a apelor subterane). Pentru a ajuta mult sănătatea și longevitatea pomilor fructiferi se procedează la ungerea trunchiurilor cu un produs care se realizează din caolin, bălegar proaspăt de bovine și apă de ploaie. Trunchiurile pomilor se curăță în prealabil cu peria de sârmă și se sapă la baza lor, de jur împrejur. Pasta se aplică cu bidineaua. Această pastă aplicată pe tulpinile de zmeur previne atacul
Baligă () [Corola-website/Science/323063_a_324392]
-
informator al poliției, textul poemului ajunge la Sermoise. Acesta din urmă îl atacă pe stradă pe Villon cu un cuțit și îi taie buza, dar este ucis în încăierare. Nefiind primit de vagabonzi, poetul părăsește Parisul într-o căruță cu bălegar, alături de prietenii săi: Regnier, Colin, Jean le Loup (Pascal Pistaccio) și Jeannot. În următorii patru ani, cei cinci fugari formează banda Scoicarii, atacând convoaiele regale ce treceau prin Dijon și furând, printre altele, o comoară de 6000 de scuzi de
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
a vremii vorbește și despre 200 de răniți, care și pe patul de spital fiind, sunt păziți de armată, care respinge cu baionetele miile de mineri adunate afară. Pe 9 august sicriele celor decedați sunt purtate de căruțe de cărat bălegar spre cimitir, armata forțând cortegiul funebru să grăbească pasul. Mulțimea imensă lângă cimitir a fost îndepărtată la mai multe sute de metri, iar la patru ore după înmormântări o companie de infanterie încă mai păzea cimitirul cu armele în poziție
Greva de la Lupeni, 1929 () [Corola-website/Science/328703_a_330032]
-
Agaricus campestris, sin. Psalliota campestris, numit în popor ciupercă de bălegar, șampinion, ciupercă de gunoi (câteodată confundată cu "Agaricus arvensis" (ciupercă de câmp), este o specie de ciuperci comestibile saprofită din încrengătura Basidiomycota, în familia Agaricaceae și de genulul "Agaricus". Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord
Ciupercă de bălegar () [Corola-website/Science/335027_a_336356]
-
Totuși se găsește în nenumărate cărți științifice actuale. Buretele se decolorează cu anilină foarte slab galben-măsliniu, cu naftolul α roșu, cu pirogalol brun-portocaliu, cu sulfat de fier repede portocaliu și cu tinctură de Guaiacum verde-albăstrui. În mod general ciuperca de bălegar poate fi doar confundată cu alte specii "Agaricus", cu cele care îngălbenesc și au miros de anason sau de alune ca de exemplu "Agaricus abruptibulbus"; "Agaricus arvensis" sau "Agaricus macrosporus". Dar și confundarea cu alte specii albuie ale acestui gen
Ciupercă de bălegar () [Corola-website/Science/335027_a_336356]
-
cu bulb, sunt de miros diferit și nu au lamele roze care se colorează la maturitate maroniu până negru. "Inocybe erubescens" este în tinerețe alb, schimbă însă repede culoarea și se pătează cărămiziu la tăiere, apăsare sau rupere. Ciupercile de bălegar se pot consuma fierte, oprite, prăjite, crude sau uscate, fiind deosebit de gustoase. Ele pot fi pregătite ca ciulama, de asemenea împreună cu alți bureți sau adăugate la un sos de carne. Gustoase sunt de asemenea cu jumări de ou, prăjite în
Ciupercă de bălegar () [Corola-website/Science/335027_a_336356]
-
gazdă. Forezia poate fi temporară sau definitivă și este larg răspândită la acarieni, dar și la unele insecte care se fixează pe un animal cu aripi (insecte, păsări, lilieci) pentru a fi transportate dintr-un loc în altul. Gândacul de bălegar ("Geotrupes stercorarius") transportă acarianul ("Parasitus coleoptratorum"), care, contrar numelui său, nu este parazit, hrănindu-se cu substanțe organice în putrefacție, viermișori, larve. Unele specii de păduchi de păsări, atunci când gazda lor moare, se fixează de muștele hematofage pentru a găsi
Forezie () [Corola-website/Science/334088_a_335417]
-
Agaricus arvensis, sin. Psalliota arvensis, numit în popor ciupercă de câmp, șampinionul oilor, ciupercă calului sau ciupercă de braniște (câteodată confundat cu Agaricus campestris=ciupercă de bălegar), este o specie saprofita de ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota, în familia Agaricaceae și de genul "Agaricus". Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord la marginea de păduri, în zone cu iarba unde de obicei pasc
Ciupercă de câmp () [Corola-website/Science/335694_a_337023]
-
Gustos este de asemenea cu jumări de ou, prăjit în unt cu verdețuri, ca umplutura unei plăcinte de foaie sau în mod ardelean (seu de porc, ceapă, ciuperci tăiate, morcov, păstârnac, boia ardei, smântână). Acest burete poate fi cultivat pe bălegar de cal compostat. Cu toate acestea, domeniul de aplicare al acestor culturi este comercial scăzută.
Ciupercă de câmp () [Corola-website/Science/335694_a_337023]
-
buretele poate fi panat și prăjit ca un șnițel. Atunci însă, un ușor miros de anason ar putea să rămână. Doar organisme fructifere tinere sunt gustoase. Ciuperci bătrâne (vezi dreapta) pot provoca un disconfort gastric. Acest burete este cultivat pe bălegar de cal compostat, dar domeniul de aplicare al acestor culturi este comercial scăzută.
Șampinion văratic () [Corola-website/Science/335740_a_337069]
-
care: vinețică ("Russula virescens"), ciupercă de pădure ("Agarius silvatica"), roșcovul de brad ("Lactarius deliciosus"), iuțari ("Lactarius piperatus"), creasta cocoșului ("Ramaria botrytis"), gălbiori ("Cantharellus cibarius"), ghebe ("Armillaria mellea"), hrib ("Boletus edulis"), buza caprei ("Boletus subtomentosus"), hrib pucios ("Boletus aereus"), ciupercă de bălegar ("Agaricus campestris"), ciupercă de câmp ("Agaricus arvensis"), crăițe ("Amanita caesarea"), păstrăv de fag ("Pleurotus ostreatus"), piciorul-căprioarei ("Macrolepiota procera"), oiță ("Russula virescens"), hulubiță ("Russula aurea sin. aurata"), laba ursului ("Ramaria aurea" sin. "Clavaria aurea"), buretele cu perucă ("Coprinus comatus"), pâinișoară ("Russula
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
de Thun-l'Eveque în 1340, în timpul Războiului de o sută de ani ", atacatorii au catapultat animale descompuse spre orașul asediat. În 1422, în timpul asediului de la Castelul Karlstein din Boemia, atacatorii husiți au utilizat catapulte pentru a arunca morți,organe și bălegar spre ziduri. Ultimul incident cunoscut de folosirea cadavrelor contaminate cu ciumă că arme biologice a avut loc în 1710, când forțele rusești au atacat suedezii ,azvârlind cadavrele de zidurile orașului Reval Tallinn . Totuși, în timpul asediului 1785 din Calle La, Forțele
Război biologic () [Corola-website/Science/334521_a_335850]
-
nu are miros de făină. Acest soi este cules cu mare drag, pricinuit nu numai calităților lui gastronomice ci de asemenea datorită faptului, că este atât de mult găsit. Buretele poate fi preparat ca de exemplu Agaricus campestris (ciuperca de bălegar), dar cel mai bine place prăjit. El joacă un rol important și în bucătăria franceză ("Le Petit Gris"), unde este vândut la piață. În anul 2014, câțiva scientiști chinezi au crezut că ar putea dovedii prin niște experimente cu șoareci
Ciuperca șoarecelui () [Corola-website/Science/336566_a_337895]
-
prin Ungaria la Nürnberg. În 1422, în timpul asedierii castelului, atacatorii husiți au folosit arme tipice războiului biologic atunci când prințul Sigismund Korybut a folosit catapulte pentru a arunca peste ziduri cadavrele morților (neinfectați cu ciumă) și 2.000 de încărcături de bălegar, reușind se pare să răspândească boli în rândul apărătorilor. Mai târziu, bijuteriile Coroanei Boemiei au fost aduse în castel și ținute acolo timp de aproape două secole, cu unele pauze scurte. Castelul a trecut prin mai multe reconstituiri: în stil
Castelul Karlštejn () [Corola-website/Science/335951_a_337280]
-
sunt chinezării, iar prețurile sunt destul de mari, așa că negocierea este indicată. După această mică incursiune din mica "piațetă" de la intrarea în situl arheologic, poți pătrunde spre Valea Bab as-Siq. Încă de la intrare te "lovește" un miros ascuțit de urină și bălegar de cal și măgar ale zecile de animale care fac naveta spre oraș prin defileu. Cam scumpă o plimbare cu caii sau cămilele. Până la intrarea în defileu, există o pistă specială pentru animale și trăsuri Dacă nu vrei să parcurgi
Petra, misterul orașului ascuns din deșertul Iordaniei-GALERIE FOTO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105014_a_106306]
-
Rosetti, care ne-ar putea edifica asupra înțelesului expresiei eminesciene ,bulbucații ochi de broască" (,urcă-te pe statuia lui rosetti/ așază-i cravata florile pe umăr/ suge-i sexul"), dincolo o statuie a lui Ceaușescu, ,ridicată acum câteva minute/ din bălegar uscat și tasat" și care ,ar putea avea o erecție", dincoace sexul unei statui neprecizate din Piața Universității (să fie Mihai Viteazul, călare pe cal?), tăiat pentru a fi înfipt între picioare... Curios acest iconoclasm neoavangardist: nu dărâmarea statuilor, dar
Femeia dada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-website/Journalistic/10964_a_12289]