976 matches
-
Anton Dumitriu (1905-1992) și Ștefan Lupașcu (1900-1988). Vasile Băncilă a scris două comentarii importante despre Blaga și Radulescu-Motru, și a dat o replică valabilă la "Spațiul mioritic" al lui Blaga, numit de asemenea „plai”, opunând ceea ce Băncilă a numit "Spațiul Bărăganului". Cartea lui Blaga a susținut că categoria inconștientă a spațiului ce operează în matricea stilistică românească este „spațiul asemenea unui val”, o alternare de suișuri și coborâșuri, ca o sinusoidă. Numele „mioritic” vine de la „miorița”, diminutiv pentru oaie, ce este
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
mic... i s-au tăiat picioarele... Fiul său. Ing. Cornel Pană, arată că sărmanul om a murit ca un martir fără a i se putea îndeplini ultima dorință: de a fi incinerat , iar cenușa să-i fie amestecată în pământul Bărăganului iar pe acel loc să se semene grâu... La 24 aprilie 1952, soția sa, Eufrosina Pană și fiul său, Aurel Pană, au fost arestați și internați, fără proces sau condamnare, la 2 ani de „detenție administrativă”. Eliberată în 1954 din
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]
-
cu caii și care adăpa mii de oi și sute de vaci, casa vizitiului și un mare beci, lung de cca. 100-200 m, pavat cu cărămidă, unde exista o rezervă de gheață și erau adăpostite vitele în timpul verilor toride ale Bărăganului. Din a doua jumătate a veacului trecut, conacul este confiscat de comuniști, intrând în proprietatea G.A.S. Sudiți și I.A.S. Movila, iar din anul 2005, ferma de la Frățilești a fost retrocedată nepotului marelui agricultor, Aurel Nicolae Pană, împreună cu 10
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]
-
(n. 17 octombrie 1921, Oradea - d. 4 martie 1977, București) a fost un arhitect, grafician și scenograf de teatru și film. A realizat decorurile pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum "Ciulinii Bărăganului" (1957), "Pasărea furtunii" (1957), "D-ale carnavalului" (1958), "Telegrame" (1959), "Setea" (1960), "Dacii" (1967), "Columna" (1968), "Tinerețe fără bătrânețe" (1969), "Zestrea domniței Ralu" (1971), "Săptămîna nebunilor" (1971), "Felix și Otilia" (1972) și "Mușchetarul român" (1975). S-a născut la 17
Liviu Popa () [Corola-website/Science/320273_a_321602]
-
Otilia" (1972) și "Mușchetarul român" (1975). S-a născut la 17 octombrie 1921, în orașul Oradea. A absolvit Facultatea de Arhitectură, obținând diploma de arhitect. a lucrat ca scenograf de teatru și film, debutând în cinematografie cu decorurile filmului "Ciulinii Bărăganului" (1957). El citea textul înainte de începerea filmărilor și desena cadrele de filmare, realizând decorurile potrivit personalității sale. Avea talent și inventivitate spontană. Realiza schițe de atmosferă care se vindeau ca picturi. Pentru realizarea decorurilor din filmul "Felix și Otilia" a
Liviu Popa () [Corola-website/Science/320273_a_321602]
-
1963 - 1965 angajată la ziarul "Scânteia tineretului" 1965 - 1995 angajată la revista "Viața românească" Între anii 1953-1955 frecventează cenaclul Theodor Neculuță; 1955 - debutează în publicistică la revista "Tânărul scriitor"; 1959 - nu i se permite publicarea unui volum cu versuri dedicate Bărăganului; 1961 - publică volumul "Fără popas"; 1962 - publică volumul de reportaje "Câmpia soarelui". Alte volume: "Măști de priveghi" (1968), "Arborele vieții" (1971), "Petrecere cu iarbă" (1973), "Elegii" (1973), "65 poeme" (1978), "Kilometrul unu în cer" (1988), "Himera nisipurilor", "Roata lumii", "Euri
Florența Albu () [Corola-website/Science/315407_a_316736]
-
1994, ISBN 3980387119 Despre creația sa și-au spus părerea de-a lungul timpului: Iorgu Iordan, Ion Băieșu, Marin Preda, Maria Banuș, Nicolae Manolescu, Dan Cristea, Lucian Raicu, Eugen Simion, Gabriel Dimisianu, Laurențiu Ulici, etc. Este calificată de „fiică a Bărăganului, înrudită spiritual cu Ștefan Bănulescu și Marin Preda”. a încetat din viață la 3 februarie 2000 la Spitalul Fundeni, mormântul ei aflându-se în comuna Gruiu, județul Ilfov.
Florența Albu () [Corola-website/Science/315407_a_316736]
-
cu DJ-211. Originea toponimului este confirmată de studii recente care arată că prima atestare documentară a numelui de Bordei Verde datează din anul 1861, fiind folosit în mod continuu din acel moment. Cârciuma reprezenta un punct important de reper în Bărăganul Brăilei, fiind înscrisă expres pe harta din 1835 a Statului Major al Armatei Ruse, deși fără a-i fi menționat un anumit nume: „"la S.E. de Perișoara" (Perișoru)”. Faptul că ea funcționa neîntrerupt de atâta timp se datora situării sale
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
balurile din oras.Dupa fiecare meci suporterii își continuau discuțiile despre meci la o partidă de popice în incinta depoului CFR Fetești. După anul 1950 la Fetești apar și alte echipe de fotbal cum sunt:Locomotivă 2, Spartac, Avicola, Șoimii Bărăganului și UM Jandarmeria.Dupa anul 1963 echipa de fotbal Locomotivă se mută pentru câțiva ani pe terenul de la Jandarmerie deoarece începe construcția stadionului Central din Parcul Mare ce urma să aibe 20.000 de locuri.Terenul Central este dat parțial
Rapid Fetești () [Corola-website/Science/326902_a_328231]
-
a fost retrasă, în 1950, autorizația de funcționare a debitului de tabac după care a devenit deținut politic al regimul comunist, trecând prin închisorile de la Mislea, Târgșor, Arad, Oradea. După eliberarea din închisoare a fost deportată, până în 1964, în Câmpia Bărăganului, la Lătești, unde își aveau domiciliu obligator, printre alții, Constantin Ticu Dumitrescu, Adrian Marino, Paul Goma, Nicolae Balotă, Maria Antonescu, soția mareșalului Ion Antonescu, Gheorghe Flondor, Nadia Russo. Aici l-a cunoscut pe colonelul Constantin Praporgescu, fiul generalului David Praporgescu
Elena Ilinoiu Codreanu () [Corola-website/Science/323304_a_324633]
-
un cunoscut violonist și lăutar virtuoz din România. S-a născut în 1932 la Slobozia, jud. Ialomița, fiul cobzarului Nicolae Șerban. Din 1939, începe să învețe vioara instruit de fratele său, Ionică Șerban. În 1953 este numit dirijor al Ansamblului „Bărăganul” din Slobozia. În perioada 1953 - 1964 a obținut numeroase premii și titluri de laureat la festivaluri și concursuri de folclor. În 1964, orchestra „Bărăganul”, condusa de , participă la Festivalul Internațional de Folclor de la Cairo, unde obține premiul I și Diploma
Ion Albeșteanu () [Corola-website/Science/323359_a_324688]
-
să învețe vioara instruit de fratele său, Ionică Șerban. În 1953 este numit dirijor al Ansamblului „Bărăganul” din Slobozia. În perioada 1953 - 1964 a obținut numeroase premii și titluri de laureat la festivaluri și concursuri de folclor. În 1964, orchestra „Bărăganul”, condusa de , participă la Festivalul Internațional de Folclor de la Cairo, unde obține premiul I și Diploma de onoare a primului festival internațional de acest gen. Tot în 1964 începe să înregistreze la Radio și Televiziune, alături de soția sa Tița Ștefan
Ion Albeșteanu () [Corola-website/Science/323359_a_324688]
-
martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 24.555 hectare. Acesta se află în lunca inundabilă a Dunării, între Insula Mare a Brăilei și Bărăganul de Nord (cunoscut și sub numele de Câmpia Brăilei, subunitate geomorfologică a Câmpiei Române, situată în nord-estul acesteia) și reprezintă o zonă (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, stepe, pajiști naturale, păduri de foioase și păduri în tranziție) încadrată în bioregiunea stepică
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei () [Corola-website/Science/324289_a_325618]
-
Nord (cunoscut și sub numele de Câmpia Brăilei, subunitate geomorfologică a Câmpiei Române, situată în nord-estul acesteia) și reprezintă o zonă (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, stepe, pajiști naturale, păduri de foioase și păduri în tranziție) încadrată în bioregiunea stepică a Bărăganului. Parcul se suprapune sitului de importanță comunitară și ariei de protecție specială avifaunistică - "Balta Mică a Brăilei". Situl Balta Mică a Brăilei (începând din 15 iunie 2001) este protejat prin Convenția Ramsar ("The Ramsar Convention on Wetlands") ca zonă umedă
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei () [Corola-website/Science/324289_a_325618]
-
Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri ("Ulmenion minoris"), Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de "Chenopodion rubr" și "Bidention" și Zăvoaie de "Salix alba" și "Populus alba"; ce adăpostesc o mare varietate de floră și faună specifice Bărăganului. Fauna parcului este una diversificată și bine reprezentată de mai multe specii de mamifere, reptile, amfibieni, pești și păsări, dintre care unele aflate pe lista roșie a IUCN sau enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei () [Corola-website/Science/324289_a_325618]
-
originar din satul Poiana, sat aflat la 20 de kilometri distanță de Slobozia, și a luptat în Primul Război Mondial, ocupându-se de îngrijirea sănătăților soldaților răniți în luptă. După război, el s-a mutat în satul Țăndărei din Câmpia Bărăganului. El a înființat acolo un spital, unde a vindecat foarte mulți bolnavi din zonă. Datorită priceperii și dăruirii sale, a ajuns să fie repede îndrăgit de către localnicii din Țăndărei, care l-au poreclit „Poenaru” după numele satului din care provenea
Doctorul Poenaru (film) () [Corola-website/Science/326818_a_328147]
-
5 m). Relieful dezvoltat pe loess și depozitele loessoide duce la formarea de crovuri care produc o stagnare a apei la suprafață și în sol, conducând la o pseudogleizare a profilului de sol. 1.3. Caracteristicile pedologice ale solului Fundamentul Bărăganului de Sud este format din șisturi cristaline și granite. Cuvertura sedimentară a localității este formată din depozite de loessoide și depozite nisipoase. Din punct de vedere litologic, aceste depozite sunt constituite din loess, argilă nisipoasă, argilă loessoidă, argilă marnoasă, marne
Stelnica, Ialomița () [Corola-website/Science/324532_a_325861]
-
(n. 23 august 1941, Bărăganul, județul Brăila) este un profesor universitar, critic literar, istoric literar, teoretician și eseist din România. A făcut studiile preuniversitare la Brăila: Școala Generală "Spiru Haret", absolvită în 1955 și Colegiul Național "Nicolae Bălcescu", absolvit în 1959. A urmat Facultatea de
Dumitru Tiutiuca () [Corola-website/Science/324786_a_326115]
-
la est și sud cu comuna Bucu, la vest și sud cu municipiul Slobozia. Este străbătută de șoseaua județeană DJ213A, care o leagă spre sud de Bucu (unde se termină în DN2A) și spre nord de Scânteia. Cadrul natural aparține Bărăganului Central subunitate a câmpiei Bărăganului. Subunitatea estică a Bărăganului Central, de care depinde și comuna, poartă numele de Bărăganul Însurățeilor, numit așa după orașul Însurăței din județul Brăila. Altitudinea generală este de și este dominată de crovuri. Pământul satului are
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
comuna Bucu, la vest și sud cu municipiul Slobozia. Este străbătută de șoseaua județeană DJ213A, care o leagă spre sud de Bucu (unde se termină în DN2A) și spre nord de Scânteia. Cadrul natural aparține Bărăganului Central subunitate a câmpiei Bărăganului. Subunitatea estică a Bărăganului Central, de care depinde și comuna, poartă numele de Bărăganul Însurățeilor, numit așa după orașul Însurăței din județul Brăila. Altitudinea generală este de și este dominată de crovuri. Pământul satului are o altitudine cuprinsă între 20
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
și sud cu municipiul Slobozia. Este străbătută de șoseaua județeană DJ213A, care o leagă spre sud de Bucu (unde se termină în DN2A) și spre nord de Scânteia. Cadrul natural aparține Bărăganului Central subunitate a câmpiei Bărăganului. Subunitatea estică a Bărăganului Central, de care depinde și comuna, poartă numele de Bărăganul Însurățeilor, numit așa după orașul Însurăței din județul Brăila. Altitudinea generală este de și este dominată de crovuri. Pământul satului are o altitudine cuprinsă între 20 și 39 m. Geologic
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
DJ213A, care o leagă spre sud de Bucu (unde se termină în DN2A) și spre nord de Scânteia. Cadrul natural aparține Bărăganului Central subunitate a câmpiei Bărăganului. Subunitatea estică a Bărăganului Central, de care depinde și comuna, poartă numele de Bărăganul Însurățeilor, numit așa după orașul Însurăței din județul Brăila. Altitudinea generală este de și este dominată de crovuri. Pământul satului are o altitudine cuprinsă între 20 și 39 m. Geologic depozitele aparțin Pleistocenului (prima epocă a Cuaternarului, în care a
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,85%). Pentru 2,89% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,55%). Pentru 2,98% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Bărăganul este cea mai întinsă și cea mai tipică zonă de stepă. Originea etimologică a cuvântului Bărăgan este de câmp întins de ierburi, uscat și nelocuit, iar în limba turcă după C.C. Giurescu, înseamnă vârtej, furtuna, vifor. Din epoca pietrei ori
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
ascuțite la vârf cu o gaură la mijloc, din metal galben. Sigur au fost ale geților și sciților din vremurile descrise de Herodot sau din vremea popoarelor migratoare. Sigur că aceste vestigii ale trecutului au dispărut. Date concrete despre popularea Bărăganului apar mai târziu. În 1863 în urma secularizării averilor mânăstirești și moșia Bucu-Mătăsești trece din proprietatea mânăstirii Cotroceni în proprietatea statului. Moșia se numea așa de la comuna Bucu, existentă încă din secolul XVII, unde se pare că printre ocupații era și
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
pășuni. Primul document descoperit atesta stabilirea lângă Slobozia a unor oieri ardeleni cu turmele lor în mișcare de transhumanță. După legea rurală din 1864 dată în vremea domnitorului Al. I. Cuza a început a treia fază de populare a Câmpiei Bărăganului, când sunt aduși în această mănoasă câmpie a țării, țăranii săraci proveniți din diverse zone submontane (Buzău ori Prahova). Așa apar cosare, hanuri, tarle, odăi. În harta rusească începută în 1835 și terminată în 1853 sunt trecute satele, cătunele, numărul
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]