2,504 matches
-
la verticală. Sub atingerea mea, am simțit că se întărește și se îngroașă. Deodată, asta începea să pară o idee destul de plăcută, dar am făcut o ultimă încercare să-i iau gândul de la asta. —Port chiloții portocalii. Arătau ca boxerii bărbătești. Îmi plăceau la nebunie; nu și lui Aidan. Nu-mi pasă, a zis. Scoate-i. Chiar acum. M-a luat pe sus până la pat, mi-a ridicat fusta, și-a strecurat degetele arătătoare prin elasticul de la boxerii mei portocalii, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
îmi aruncă o privire complice, fără a întrerupe totuși predica și fără măcar a-și trage sufletul: — Când în propriile voastre case au fost introduse, în pofida interdicțiilor categorice, statui de marmură și figurine de fildeș reproducând în mod profanator formele bărbătești, femeiești și pe cele ale animalelor, de parcă Ziditorul ar avea nevoie de ajutorul făpturilor Sale pentru a-Și isprăvi Zidirea? Cind în mințile voastre și în cele ale fiilor voștri s-a strecurat îndoiala vătămătoare și nelegiuită, îndoiala care vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-o îngrijat: — Crezi că sora mea o să fie fericită cu bărbatul ăla? — Fericită? Femeile nu încearcă decât să se ferească de ce e mai rău. Răspunsul mi s-a părut prea general și vag. — Vobește-mi despre Zeruali ăsta! Era o poruncă bărbătească. Făcu o strâmbătură destul de batjocoritoare, dar răspunse: — Nu se bucură de o bună reputație. Viclean, fără scrupule. Putred de bogat... — Se spune că a jecmănit ținutul Rif. — Principii au jecmănit mereu provinciile și nimeni nu le-a refuzat vreodată din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
doar piciorul drept rămânând agățat în scara șeii; trupul i se răsturnă, măturând pământul cu turbanul, în veme ce vârful unui jungher se ațintea spre gâtul lui. — Spune-le oamenilor tăi să nu se clintească! urlă pretinsa cerșetoare cu glas bărbătesc. Zeruali făcu întocmai. — Poruncește-le să se îndepărteze până în satul vecin! Câteva minute mai târziu, pe drumul acela de munte nu mai erau deât un cal nerăbdător, doi bărbați nemișcați și un jungher cu tăișul curb. Încet, foarte încet, începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și pe Errius Sartorius, care îl așteptau. Se așeză, întunecat la chip. Varus se așeză în fața lui. — Nu înțeleg, spuse Antonius privind în jur. Pe noi patru ne unește pactul sacru al zeului nostru, care e un exemplu de forță bărbătească și de eroism... Deodată izbucni: — Nici unul dintre voi nu are curaj să vorbească? — Cremona, zise Titus, aplecându-se spre el. Tu erai pe moarte, iar soldații tăi... Soldații mei? îl întrerupse Antonius furios. Cei pe care îi numești soldații mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai bine nu mai întreba - mai bine nu spun. Fără ca ochii-i diavolești să mă fi slăbit o clipă, Doris și-a dat jos jacheta cu o mișcare unduitoare, tamponându-și fruntea strălucitoare cu o batistă. Cămașa ei de mătase, bărbătească, albă, strălucea și ea. Am privit-o fix și am continuat să dau din gură. Din câte îmi puteam da seama, nu avea piept deloc. Și totuși, chiar această subțirime exercita o ispitire stranie, mai cu seamă când îi priveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
poster dublu o arată pe Vron în genunchi, cu bucile împortjartierate, săltate spre aparat, lărgindu-și gaura ocupată cu degete sângerii Abia acum am recunoscut-o: Veronica, talentata stripteuză de la Shakespeare. Vron începu să plângă. Tata îmi aruncă o privire bărbătească. . Cred că mai era și o lacrimă sau două în ochii lui. — Sunt... Sunt așa de mândră, spuse Vron. Tatăl meu inspiră zgomotos și se ridică în picioare. Mi-am pus o mână pe consola cu cocteiluri. Cuvintele lui s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și-au găsit adăpost în canalele colectoare și în tunelul metroului. Ei și-au găsit Ei și-au găsit mici ogeacuri acolo jos, cu paturi și scrinuri Banii i-au împins în jos... În jurul meu doar penurie de femei, mutre bărbătești, capete tunse, halci înfășurate în piei ca niște scafandri autonomi, arătări ca niște Adami bărboși, musculoși și asudați. Singurul lucru de care aveai nevoie în această lume de umbre și rumeguș era propria-ți bărbăție, testosteronul tău. Salut, spuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe bani... Cu mâna ei încă în mâna mea (și cu primii spectatori de la parter care se întorceau la locurile lor), Martina mi-a mulțumit pentru prietenia mea. Era recunoscătoare pentru ceea ce numea ea dezinteresul meu. A apreciat discreția mea bărbătească față de rolul jucat de Selina în toată povestea. Mi-a zis că a simțit că-mi poate spune toate aceste lucruri (sunau primii clopoței, bâzâiau soneriile, costume și rochii se îngrămădeau repede pe lângă noi), pentru că și-a dat seama, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
între care se așterne istoria cu ispitele și izbânzile și limitele ei nădăjduitoare.” * Să ne aducem aminte că în epistolarele sale - scrisoarea a 23‐a - Costache Negruzzi, care avea chiar în jurul său pilda virtuților femeiești care îl fermecaseră, opune defectelor bărbătești, calitățile sufletești femeiești, numindu‐le: iubire, devotament, uitare de sine, dezinteresare, patriotism. Amintind faptele mamei lui ștefan cel Mare care încuie porțile cetății fiului său și‐l trimite la biruință, ale Anei Ipătescu care cu arma în mână îmbărbătează poporul
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
mai insuportabil pentru că acum Vultur-în-Zbor nu mai era nici măcar cel care o ajuta pe Livia să hotărască următorul pas din mărunta și continuu muribunda ei viață. Era doar un simbol al puterii ei de atracție, o întruchipare a frumuseții fizice bărbătești, iar gândirea nu făcea parte din îndatoririle sale. Era refugiul ei în fața rafalelor singuratice ale bătrâneții. — Vulturul meu nu îmbătrânește niciodată, spunea ea cu mândrie. Uitați-vă la el: are cincizeci și unu de ani îVultur-în-Zbor o mințise asupra vârstei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
plutitoare mă privește aspru pentru că o abandonam în această stare, chiar dacă era numai temporar. David Stronge a încuiat ușa servil în spatele meu. Atunci îți spun la revedere, David, am zis ferm, strângându-i de mâna, într-un mod energic și bărbătesc. — Deci nu ești liberă diseară? m-a întrebat. El tot încerca, trebuia să recunosc asta. Nu. Și acum te rog să mă scuzi. Trebuie să mă duc la toaletă. În timp ce ieșeam pe ușă, înțelegeam de ce inspectorul Brand presupusese că Charles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
se uita decât la James și era alb ca varul. Cred că nu mai văzuse niciodată pe cineva murind. Capitolul 23tc " Capitolul 23" Era pentru prima dată când o vedeam pe Baby acoperită într-un mod decent. Purta un tricou bărbătesc care atârna larg peste blugi și cu care ar fi arătat mult mai bine decât îi stătea de obicei în îmbrăcămintea strâmtă dacă nu ar fi fost cearcănele vinete de sub ochii ei. Faptul că nu s-a chinuit să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o femeie decât de lucrurile cu care se Îmbracă el? Așa este sau nu?” „Așa este”, făcu Noimann-cinicul, șfichiuind aerul și umplând bobițele de rouă cu sânge. „Iar o femeie, invers, ar trebui să fie obsedată mai mult de Îmbrăcămintea bărbătească decât de cea femeiască, nu-i așa?” „Logica dumneavoastră e de-a dreptul imbatabilă...” Cravașa de aer șfichiui din nou aerul. Bobițele de sânge se sparseră deasupra penitentului, scurgându-se pe pereți și pe podea. Înveșmântat În haine negre, cinicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
gâtul de picioarele mesei Îmbrăcate În ciorapi de mătase. Bumbii de plumb se abătură peste partea sa dorsală. „O”, exclamă penitentul. „Continuați, continuați”, făcu cinicul. „Atunci dumneavoastră, ținând cont de toate aceste ipoteze, aveți mai mult Înclinații femeiești și nu bărbătești, fiindcă iubiți costumele; altfel, șifonierul ar fi plin de rochii și de fuste...” Argumetația penitentului părea de-a dreptul aberantă. Cinicul Îl privi ciudat. „Orice bărbat face asta”, zise el. „Atunci orice bărbat e o femeie”, făcu celalalt. Cravașa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
suplimentar era necesar și pentru el și, tocmai când Popescu se pregătea să-l Întrebe ceva (ceva gen „matale ai fost la război, bre, până unde ai fost?“) pentru a-i oferi acest stimul, vocea cuiva, o voce subțire deși bărbătească, vocea unui om Încă tânăr, unul cu bască și neras, așezat pe jos chiar lângă groapa În care stătea cofa de lemn de dud și se umplea Încet Încet cu alcool de fructe din ce În ce mai slab, vocea acestuia deci sparse tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Roland . Mama a rămas să trăiască acolo din mila țăranilor vecini , în vreme ce Milon porni din nou la drum în căutare de faimă și bogății . Roland a crescut printre copii de țărani depășindu-i pe toți în putere și alte însușiri bărbătești . Printre tovarășii săi de joacă se afla și Oliver, fiul guvernatorului . Între cei doi băieți s-a iscat într-o zi o ceartă care duse la luptă și Roland și-a învins adversarul, ceeace nu a putut împiedica însă ca
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în jos, a văzut pe degetul său acel inel prețios ale cărei către locul de unde venea acest zgomot și a descoperit doi bărbați încleștați într-o luptă pe viață și pe moarte. Unul dintre ei era cavaler de nobilă și bărbătească înfățișare, celălalt, un uriaș feroce. Cavalerul se apăra cu dibăcie de bâta grea a uriașului, sărind la timp sau parându-i loviturile când cu sabia, când cu scutul. Rogero a rămas spectator căci nu-și putea îngădui să se amestece
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
aminte, a deslușit ceva ca un zgomot de arme. S-a îndreptat către locul de unde venea acest zgomot și a descoperit doi bărbați încleștați într-o luptă pe viață și pe moarte. Unul dintre ei era cavaler de nobilă și bărbătească înfățișare, celălalt, un uriaș feroce. Cavalerul se apăra cu dibăcie de bâta grea a uriașului, sărind la timp sau parându-i loviturile când cu sabia, când cu scutul. Rogero a rămas spectator căci nu-și putea îngădui să se amestece
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să audă adevărul despre aleșii lor?“). Ne-am Întors la trecutul meu de activist politic din timpul liceului („Din fericire, Epoca Tămâiei s-a sfârșit“) și din nou la subiectul preferat de toată lumea, starea abjectă a garderobei mele („Cu pantaloni bărbătești prost croiți e imposibil să fii la modă“). Tocmai când Începea un mic monolog despre numeroasele beneficii ce ar decurge din situația În care fiecare femeie ar avea câte un costum Chanel, menajera bătu la ușa biroului, ca să ne anunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
iar combinația sa monocromă de cămașă și cravată verde nu făcea decât să-i lumineze pielea Închisă la culoare, părul negru și ochii verzi. Firește, accesorizase totul perfect, cu pantofi Ferragamo, un ceas Patek Philippe și un fel de poșetă bărbătească moale ca untul, care ar fi făcut orice alt bărbat să plângă de umilință, dar care reușea cumva să-l facă să pară și mai masculin. Am estimat că se situa În intervalul treizeci-treizeci și cinci de ani, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sună din nou peste câteva secunde, l-am deschis fără să mă uit la număr. —Ce mai e? am spus, presupunând că mă suna Penelope, să-mi spună un detaliu picant pe care-l uitase. —Alo? am auzit o voce bărbătească. Bette? Aoleu, era Sammy. Sammy! Saaaaaaaaammmmy! Voiam să cânt, să dansez și să-i strig numele, să se audă În toată cafeneaua. —Buuună, am murmurat, reușind cu greu să cred că telefonul pe care-l așteptasem aproape patru luni - telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și orizontale rectilinii, ce se intersectau în unghiuri drepte - asasinul se amuzase. O cadă cu marginile și fundul acoperite cu o materie roz, coagulată, care arăta ca și cum sângele ar fi fost amestecat cu apă și săpun. O grămadă de haine bărbătești - cămăși, pantaloni, o haină sport pepit - îngrămădite deasupra capacului de la toaletă. Danny dădu drumul la robinet cu dosul pumnului, lăsă capul în jos, se stropi pe față și bău. Ridicându-se, își văzu fața în oglindă: pentru o secundă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui Dumnezeu, prin credința în Hristos Isus. 27. Toți care ați fost botezați pentru Hristos, v-ați îmbrăcat cu Hristos. 28. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob, nici slobod - nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus. 29. Și dacă sunteți ai lui Hristos, sunteți "sămînța" lui Avraam, moștenitori prin făgăduință. $4 1. Dar cîtă vreme moștenitorul este nevîrstnic, eu spun că nu se deosebește cu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
lui Oan-san Îi amintea de fetița care țopăia pe coridoarele palatului din Kyoto cu ani În urmă. - Precum soarele, precum luna, precum apa, precum aurul, fii limpede și strălucitor și oglindește ceea ce se află În inima ta! spuse o voce bărbătească, În spatele lui Ștefănel. Tânărul se Întoarse uimit și văzu un călugăr chinez aproape de aceeași vârstă, ras În cap, care Îl privea cu o veselie inexplicabilă. - Asta scrie pe rama oglinzii, spuse călugărul. Văd că citeai de multă vreme. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]