1,589 matches
-
care se înalță dincolo de țara ploilor Cîte taine din zori vestiți de el au rămas nedezlegate! Rog migratoarele să mă ia cu ele Sfîșierea lor înmiresmează cucuta crescută de Singurătate Mileniul cu vineri Mingea de plumb lăsată pentru joc făcuse bătături S-au despachetat și cutiile cu daruri legate cu sîrmă ghimpată în fața Bisericii Vasili Blajienîi (după terminarea construcției li s-au scos ochii arhitecților!) Mîinile se sfiau să le-ntîlnească pe-ale tale Nu simțeau solzii lucrurilor cu destin încheiat Făceau
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
timp până ce sătenii înșiși sunt contaminați de febra maniacă a uciderii: "Murind de frică, mulți săteni trecură de partea moroilor, zdrobindu-și mai întâi nevestele și copiii, iar apoi, cu ochii sticloși și tremurând din încheieturi, sucind gâtul câinelui din bătătură și bându-i sângele negru". Ultimul refugiu al celor vii rămâne biserica, în fața căreia "se adunară, pâlcuri-pâlcuri, morții, scurgându-se de pe toate ulițele" (sugestia gerunziului este puternică). Preotul, "singurul din sat care nu curvise cu puterile florii-ntunecate", îi păstorește
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
o situație concretă. M-am dus la școala de coregrafie și am făcut filmul acolo. Puteam alege pictura, puteam alege literatura, puteam alege orice alt gen artistic, efortul, truda sunt aceleași. În cazul baletului, acestea sunt fizice. Este lupta cu bătăturile, cu kilogramele, cu programul infernal, cu 7-8 ore de balet pe zi, dincolo de obligațiile școlii. Este sânge și la figurat, dar și la propriu, iar asta este mai vizual decât chinul, munca interioară, la fel de dură, de exemplu, a unui scriitor
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
București ai celui de-al patrulea guvern dr. Petru Groza, înființaseră întreprinderi ce urmau a spolia în special țărănimea de orice categorie (săracă, mijlocașă și chiabură) de producțiile ce le obținea pe tarlaua proprie. Nu fuseseră uitate nici animalele din bătătură crescute pentru consumul familial sau pentru obținerea unor bani din vânzarea acestora. Așa a apărut COMCAR-ul care s-ar „traduce” prin „Comerțul cu carne”. Această întreprindere avea sarcina de a OBLIGA țărănimea să-și vândă animalele numai la ea
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
soții Ion și Eugenia Damian, soții Gheorghe și Valeria Chiriac, Cipipenco Teodor, Buimistru Valentin, ș.a. Cum de ajunseseră acești refugiați și prin județul Cluj, nu știm, dar certitudinea ne-a făcut să-i pomenim pe cei doi unici dispăruți din bătătura Prefecturii: Roșu Maria și Olteanu Sofia. Prefectura Timiș Torontal anunțase că și luaseră zborul spre o lume mai bună și mai dreaptă decât în ghearele muscalilor taman 66 de refugiați: Mironiuc Vasile, Balint Serghie, soții Malbudian Ion și Sofia însoțiți
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
și câteva). În schimb e corectă formularea ochi mari și deschiși, deci mari e coordonat cu deschiși. Termenii coordonați pot fi părți de propoziție: Fala și beția aduc sărăcia. Nu-i nici câine, nici ogar. Și cu porcul gras în bătătură și cu slănina-n pod nu se poate. sau propoziții în cadrul enunțului - frază: Și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul. Se încălzește la față, iar spatele-i îngheață. Vai de cel ce nu știe nici când să grăiască, nici
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
spațiu deschis, el e al tuturor acelora care îi trec pragul; moara și casa popii sunt proprietățile comunității, sunt așadar legate de spațiul închis și securizat al obștei. Părăsite, moara și casa bisericească își pierd calitatea de loc, consacrat de bătătură, de așezare a ființei, devin spații ale necunoscutului, ale incertului în care își fac sălaș diavolii. Deși se simte fermecat de ciudatul han, Tașcă nu se lasă prins de vraja lui: Stăpânit de gândul că nu poate să fie la
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
numai într-un spațiu adecvat și în condițiile în care sunt luate în considerare o serie de norme de igienă și respectare a drepturilor animalelor, unele dintre acestea opunându-se metodei de sacrificare a porcului, prin "tăierea la gât în mijlocul bătăturii". Un alt motiv pentru care globalizarea este criticată vizează faptul că valorile culturilor dominante ajung să condiționeze comportamentul mai mult decât cele naționale, care dau identitate culturii fiecărei țări. Cel mai mult are de suferit folosirea limbii naționale, tinerii în
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
și-a culcat seara toată familia, pe rogojini, la circa 300 m. de casă sub un nuc, în porumbul des și mare. Trupe dezlănțuite au urcat și pe la Răcușana în zorii zilei, pe întuneric și în Giurgioana pătrunzând și în bătătura noastră unde în grajd, erau vite și câteva butoaie cu vin, leau descoperit, și-au tras inclusiv cu mitraliera, în ele, și s-au repezit să bea. Vasile Marin a vrut să vadă ce fac și să-și apere averea
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
pielea goală -, iarăși semnificație agrariană și simbolică; c). alaiul-colindă. Acesta aleargă prin țarina arsă de secetă, cîntă, joacă, apoi intră în sat și trece ritualic pe la fiecare casă: „Paparuda paparudele joacă, saltă, sar, dansează, fac mișcări în curte, ocol, ogradă, bătătură”. Sau: „Paparuda joacă și cîntă, cîntă și joacă, joacă cîntînd, cîntă jucînd, vine jucînd și cîntînd/în joc și cîntec”. Cu alte cuvinte: „Jocul/săltarea, dublate de cîntare sau de rostirea ritmică a unor formule cu finalitate magică, constituie actul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
urme de noroi. La vreo douăzeci de metri de la locul faptei, se afla cârciuma. La umbra unui nuc secular, polițaiul comunei, un țâr în uniformă, bea scârbit o bere leșietică. Se descălțase de piciorul stâng, căci îl deranja cumplit o bătătură mai veche, pe care cu cât o tăia mai des, cu atât mai dihai creștea la loc, ba chiar, i se părea suferindului că se făcea tot mai mare. Și durea al naibii de rău. Pantoful cel vinovat zăcea neputiincios mai încolo
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
că se făcea tot mai mare. Și durea al naibii de rău. Pantoful cel vinovat zăcea neputiincios mai încolo, pe o râlă, iar polițaiul, descheiat la bluză până la buric, se uita chiorâș la gaura ciorapului de la degetul cel mare de la piciorul cu bătătură și se scărpina necăjit după cap, într-un ritm harnic, încât cozorocul caschetei se mișca spre față și spate, făcând să apară și să dispară ritmic nasu-i vânăt și borcănat. Din când în când, gemea ușor a lehamite. Din stânga, de la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de kile. Așa pește mai zic și eu! - Da' știți una și mai și? Casierul de la primărie a fugit cu toți banii și i-a pierdut la ruletă, la oraș. Și polițaiul nostru, în loc să-l caute, se vaită de o bătătură. - Și acu', întreabă altul, ce-o să facă biata femeie? - Care femeie? - Păi, Ilinca din deal...Ce-o să facă? Nu știu. Burta fetei crește și mă-sa se vaită că n-are bani să dea copchilu' afară, zise cel care lansase
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și-a introdus vârful încălțărilor sale sub călcîiele mele. Apoi, beneficiind de o frână pusă de vatman, m-am lăsat cu toată greutatea pe călcâie. A urmat un „ah” și un „uuuh!” strigat cu toată convingerea, probabil că avea și bătături. M-am întors cu fața zâmbitoare spre el și i-am spus:Pardon, Ieșirea nu-i prin geamul ăsta din dreapta, mă ocoliți și, uite ușa la doi metri de noi. E clar? S-a uitat chiorâș la mine și s-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Scoateți caii din grajduri! Să fie înșeuați toți, mai puțin cei de caleașcă. Aceștia înhămați-i la cele două căruțe cu coviltir. Plecăm spre Potlogi! Huietul mulțimii crescuse afară. Din casă se auzea văicăreală de femei. Papa lăsă argații în bătătură și intră grăbit în casă; femeile amuțiră dominate de glasul stăpânului, care ordonă scurt: — Zăvorâți obloanele la ferestre! Iute. Apăru tremurând Stanca, palidă, cu ochii negri implorând ajutor de la cel pe care părinții i-l aleseseră soț. Nu împlinise încă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
privind-o cu nesaț. Țigăncile se întrebau din ochi dacă boierul mai e în toate ale lui, când un urlet neomenesc și izbitura de perete a porților celor mari le făcu să înțeleagă că seimenii și gloata au pătruns în bătătură. Copiii începură să țipe, jupâneasa Stanca năvăli în odaie, îi luă pe cei doi mai mărișori de mână și porunci Zamfirei, care îl ținea pe Constantin, s-o urmeze. Coborând repede treptele în tinda din spate, jupâneasa trase un chepeng
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
copiii și, închizând ușa, Constantin îi șopti Maricăi: — Abia acum înțelesei ce-mi veni cu povestea aia. Cred că este într-un fel o dorință de firesc, aș vrea ca lumea cu intrigile și ambițiile ei să rămână dincolo de porțile bătăturii mele. Visele beizadelei Gheorghe sunt o urzeală a măriei sale doamna Maria. Ea le-a scornit și a plătit slugi să le poarte pe la cafenea, prin Slobozie, prin târg. Vrea să-i strice liniștea și buna faimă lui naș Dinu, unchilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de dincoace de Dunăre, vine de la împărăția Bizanțului. Da’ nu mai este chiar așa, că lucrurile și chiar oamenii se stricară pe drum și nu este chiar totul sfințit. Dormi, Marico? — Ce spuneai? În zori, când începu vânzoleala argaților prin bătătură, jupâneasa Stanca, îmbrăcată ca de sărbătoare, cu haine cernite, că era ajunul Bunei Vestiri, ieși grăbită din casă, cu Tudora ca o umbră după ea. Un argat trase zăvoarele grele ale porții și o privi întrebător. — Să spui că plecai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și Toma Cantacuzino în dreapta lui și Mihai Cantacuzino în stânga, toți călări, au ieșit în întâmpinarea oaspeților. Saluturi protocolare în limba turcă au fost rostite de am-bele părți și atmosfera glacială impusă de exaporit nu s-a împrăștiat până la intrarea în bătătura conacului unde mai mulți comișei au prezentat înaltului demnitar darurile voievodului muntean: un ar-măsar negru pur sânge, strălucind de sănătate și de bogăția harna șamentului cu care era împodobit. Urcând treptele casei, i s-a pus pe umeri o blană
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
seama, înălțimea ta, că nu prea are obișnuința vorbitului. Privilegiu împărătesc! Oricum, onoarea a fost de partea noastră, vorba românului: obrazul subțire cu cheltuială se ține. A doua zi un emisar din partea lui Rami Efendi pătrunse cu calul galopând în bătătura saraiului Mitropoliei. Beiul valah, cu cinci dregători mari din suita lui, era invitat la marele vizir, după ce muezinii vor chema pentru a treia oară credincioșii lui Allah la rugăciune. Mai era un ceas și jumătate. Până la reședința vizirului cu rădvanul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
răsunau cuvintele mamei când le citea din Epistolele Apostolului Pavel despre aluatul dospit care trebuie aruncat ca să nu mai crească păcatul. Atunci, copil fiind, își imagina cum toate femeile din lume aruncă în drum aluatul din căpistere, transformând câmpurile și bătăturile într-un fel de mocirlă albă, lipicioasă. Se redresă și se gândi să-i ceară sfinției sale să țină o predică despre trădare, asemuindo dospelii. Tronul Moldovei, ce nebunie! Prostul cui credeau turcii că este el? Bună politică, Efendi Pașa, n-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Voievod în toate inimile, în toate sufletele. Era frig și lapoviță iar prin Slobozie umbla vorba că nu este semn bun ca tocmai de Alexe Caldu să fie frig. Băteau clopotele într-o dungă... Cui îi mai ardea să măture bătătura și să grebleze livezile ca să oprească slobozitul gângăniilor din lacra pe care i-a încredințat-o Dumnezeu lui Alexe? Toți știau povestea, dar o mai spuneau o dată: cum de Ziua Crucii, la 14 septembrie, Domnul din ceruri a pus de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scrisoarea. Căpitanul Totoescu hotărâse bine, îi fusese milă să-l scoale pe vodă, pe care moartea Stancăi îl îndurerase peste măsură, dar își dăduse seama că audierea trimisului trebuia să se facă până la schimbarea gărzii. Ștefan ieși în fugă în bătătura unde așteptau cei doi oșteni și caii înșeuați. Porni într-un trap liniștit, precauție exagerată, pentru că locuitorii Bucureștiului dormeau fără grijă. De douăzeci și cinci de ani uitaseră de panica în care intrau părinții lor la auzul oricărui tropot de cal. Brâncoveanul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i că vodă se odihnește, așa stând în jilț, pentru că rănile se vor vindeca mai repede dacă vor sta în adierea vântului. — Doar să nu se așeze vreo muscă, adăugă el zâmbind. Doamna Marica îl privea nedumerită, cum iese în bătătură, cum își dezleagă măgarul care fusese priponit de o ulucă, cum încalecă și pleacă. Nu-și aducea aminte să-l fi văzut până atunci, și nici să fi auzit pe cineva vorbind despre el. — Gherasim, ieromonahul Gherasim, parcă așa spunea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe niște oameni ce vor, ceva nu e în regulă, s-au încurcat în vreun lanț, nu mai aveeau fîn?... Totul era în ordine, ne întorceam și adormeam și noi de îndată în timp ce astrele luminau, cu lumina lor de noapte, bătătura tăcută. Abia mult mai târziu, când l-am citit pe Tolstoi, am înțeles că nu numai cuvintele exprimă sufletul uman, ci și lumea în care el se proiectează în afară sau îl acoperă ca niște văluri și cum natura și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]