5,357 matches
-
sale frumoase, de care era Îndrăgostit și Încerca acum să le sistematizeze, amintirile sale de neînlocuit În care punctul lor central era nespus de dureros și o serie de noutăți, care de care mai importante. Murise babaia, mama Ochenoaiei, o bătrână bună la suflet dar nevăzătoare, Zânița se măritase Într-un mod tare ciudat și-și luase un bărbat și mai ciudat, Siretul a inundat și a compromis culturile din Luncă, apele au ajuns În curțile oamenilor, mâlindu le grădinile, Ochenoaia
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
real / Unde omul renaște devenind social.“ Dacă ai o iubită, este păcat să vorbești despre ea ca un om politic despre programul lui de guvernare. Poezia ca defulare „Mă simt un rahat / sunt un rahat / o vomă pe care o bătrână / se pișă din picioare / încercând să mă dizolve“ - acesta este genul de poezie pe care îl cultivă Adrian Chivu, autorul volumului Schizosonet (Brumar, Timișoara, 2005). În principiu, folosirea de către un poet a unor cuvinte deocheate nu trebuie să sperie. Și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe Urmuz: „Din când în când Fantazia și Omul Koleopter se iubeau într-un butoi, până când butoiul trosnea.“ Cristina Popa încearcă, fără mare succes, să facă poezie din proza vieții de fiecare zi: „1. Văd prin geamul prăfuit al tramvaiului: / bătrâna cu sacoșa pătată de vreme / iese încet, încet din «Meli Melo». // 2. Văd prin geamul prăfuit al tramvaiului: / aurolacul gri cu inel pe degetul mare / se scarpină încet, încet la buric / pe sub cămașa roșie, ruptă la subraț.“ Georgiana Rusuleț, căreia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
propusă de Bogdan Ulmu: „VOCEA: Era odată un moșneag... (cel numit se agită brusc în timp ce restul familiei stă în stop cadru) și o babă... (idem). Iar moșneagul avea o fată... (același joc)... și baba de asemenea o copilă (idem). [...] Vlăstarul bătrânei era imperfect de-a dreptul - nestrălucind prin frumusețe exterioară sau interioară; mai păcătuia prin lenevie, vicii de caracter, egoism și ieșiri necontrolate...“ Citindu-l pe Bogdan Ulmu, ni se face dor de Ion Creangă. Iarba este verde Înregistrăm încă un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dar Maria are ochii strălucitori. Noi, Vasile, nu economisim nimic. Casa se prăbușește pe noi, igrasie cît lumea, copilul primește dulciuri cînd și cînd... Și? Hai să ne încercăm norocul. Cu lacrimi, emoții și împrumuturi, cei trei au pornit cu bătrîna Dacie spre Volladolid, acolo unde erau așteptați. Cîte emoții, cîte peripeții, cîte minunății au văzut pe drum! Cu 30 km înainte de a ajunge la destinație, opresc la un Motel nemaipomenit de frumos să bea o cafea. Un bătrîn de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
stătea la parterul unui bloc situat în pădurea de locuințe din zona Tătărași-Sud. Era greu de explicat cuiva cum ar putea nimeri în blocul coanei Anica. Doar factorul poștal nimerea la fix locuința aceasta și ducea cei 280 lei, pensia bătrînei. În vremurile bune, doamna Anica vindea borș făcut din pîinea găsită prin tomberoane. Niciodată n-a văzut-o cineva cotrobăind prin containerele din Tătărași. Sectorul ei de cercetare era cartierul Bularga. Pensia era mică de tot, însă bătrîna s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lei, pensia bătrînei. În vremurile bune, doamna Anica vindea borș făcut din pîinea găsită prin tomberoane. Niciodată n-a văzut-o cineva cotrobăind prin containerele din Tătărași. Sectorul ei de cercetare era cartierul Bularga. Pensia era mică de tot, însă bătrîna s-a gîndit să recupereze prin lungimea ei. Deja egalase numărul de ani de serviciu cu numărul de ani cît a luat pensie. De acum îmi scot pîrleala, se bucura pensionara. Adică cum, doamna Anica? Am muncit la dubălărie. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Interlocutorul doamnei rămînea fără replică. Păstra tăcerea din jenă, dar doamna povestea cu o plăcere nedisimulată. Toți, sau aproape toți, erau neîncepuți, curați ca apa de izvor de munte. De ce "de munte"? Celelalte izvoare sînt întinate de chimicale, de la agricultură. Bătrîna rîde cu poftă. Reia povestea cu plăcerea celui care, de regulă, se laudă. Cu timpul, mi s-a dus faima și veneau și cei de la tancuri tot la mine. Ce tancuri? Acolo erau două unități. Una de tunuri și una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bun și mai bun. Muream de plăcere cînd mă gîndeam că viitoarea mireasă nu va avea ce aveam eu. Totuși, nu te obosea? Ba da. Dar era, cum să spun, un efort plăcut, chiar dacă te-ar fi dus în mormînt. Bătrîna devine visătoare și pare că s-a întîlnit cu doamna cumătră, cea cu coasa. Tresare și revine la realitate. Spune-mi, doamna Anica, cu ce ai asemăna trăirile acelea de demult? Într-un beci răcoros este un butoi cu vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mă crezi proastă?! Ce oameni! Gabriel Spînu era atît de obosit încît ațipea cîteva fracțiuni de secundă chiar și în timpul rulării cu o viteză apropiată de suta de kilometri pe oră. Normal ar fi fost să se oprească undeva, dar bătrîna lui Dacie era ticsită peste tot cu fel de fel de lucruri vechi și noi. Exista riscul să fie prădat de bandiții unguri, polonezi și chiar moldoveni. Imediat după revoluția din decembrie '89, Gabriel a plecat la amicii săi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
următoarea scenă, altfel. Stați pe loc! Somează el pe hoți. Ce vrei, șefu'? Am și eu copii. Hai, scoate mălaiul. Hoții se consultă, adună mînă de la mînă. Trei sute, șefu'. Să moară mama, nu mai avem. De fiecare. Hai, încă trei bătrîne. Hoții gem, se frăsuie și, în final, cedează. Dar, șefu', de acum ăsta este prețu', da? Vedem noi. Nu tu drujbă, nu tu foc de avertisment, pacea domnește peste cetățeni. Anchetele la americani vor decurge cam astfel: De unde ați cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
partea de cer ce ni se cuvine, cerem! Aleea spre casă, o alunecare limpede. Ca să fii râu, trebuie să curgi ca o viață. Pe Sărărie, soarele se deșira ca o inimă plină. 16. Deși a schimbat lacătul, ușa era descuiată. Bătrâna își bagă nasul unde nu-i fierbea oala. Nu avea nimic de ascuns și totuși, zilnic, găsea răvășită sacoșa cu lenjerie. Era unchiul Antoanetei, îi era rușine să-i spună că moșul îi fură chiloții purtați și dresurile. Genia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sacoșa cu lenjerie. Era unchiul Antoanetei, îi era rușine să-i spună că moșul îi fură chiloții purtați și dresurile. Genia a deschis ușa: trei pași pe holul întunecat, alți doi până la ușă, până în dreptul patului trebuia să meargă aplecată bătrâna a întins funia de rufe (joia spăla boarfe de tot felul). Pe bâjbâite, a găsit întrerupătorul, acest exercițiu îl făcea în fiecare dimineață. Odaia era întunecată ziua în amiaza mare, soarele nu trecea de pervaz. Fereastra mică avea forma tiparului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
oameni bun, încet că o treziți." Mămuța i-a strecurat în buzunar 10 fise de 5 lei (cu o fisă cumpărai o pâine și un pahar de sifon, cu două un borcan de tocană fără ulei). Satul își amintea bine: bătrâna era plăcută Cerului ca o mironosiță. Sfințenia nu este o virtute. Te înalță Dumnezeu, te coboară, te înalță din nou, încă o dată, faci cale întoarsă, până când smerenia îți modelează aripi, până când înțelegi că zborul este mai mult decât o simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mult decât atât știa să le vorbească. Orele petrecute pe lângă consiliu, miliție, școală, moară, crâșmă i-au deschis mintea. Era respectat, nu oricui îi era îngăduit să bea un coniac Milcov cu tovarășul secretar, să lese în fiecare săptămână o bătrână, avans, sub tejghea pentru tovarășul șef de post, să pună coasa în brazdă și să umple coșul căruței cu lucernă, dedesubt popușoi în lapte, sfeclă, răsărită din lanul gospodăriei de partid. A dus-o bine poștașul vreo douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în ea de câte ori ți se face de o futută. Pușca-i muierea ta, atingi lin trăgaciul, ca pe lindic, ții respirația, pac! și cade pe spate. Uită-te, boule, prin cătare, când ochești și trage, trage, bă, a căzut de bătrână prostănacule... Acum, gata, la masă, în careu adunarea, masca pe muian! Poftă bună! Respiră și înghite, oștean! Pâine neagră, uscată, secară necernută, nedospită, mestecată ca o gumă cu aromă de cartofi înăcriți, deasupra câteva așchii de margarină râncedă, înghețată, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sa era să ascundă probe; după el, nimeni nu se mai încumeta să facă anchetă. În Bistrița era personaj celebru, o împușcase pe soacră-sa și tot el a fost desemnat să întocmească rechizitoriul. În urma cercetărilor, s-a stabilit că bătrâna a murit de vărsat de vânt și cazul a fost clasat. La fel a elucidat și moartea misterioasă a patronului de la I.C.L. Burghezul nu plătise cotizație către partid în campania electorală; domn' prefect a decis că trebuie șters de pe listă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
icoană, dacă nu a pășit în inima flăcării. Poate a fost prea sincer cu moartea, poate, pur și simplu, trebuia să o mintă frumos: să-i spună o poveste despre neprihănirea statuilor, să o mângâie pe creștet ca pe o bătrână senilă, să-i cumpere medicamente de inimă pustie, apoi să dea buzna în ea, poate trebuia să o evacueze, să o scoată în stradă, să o lege de o cruce în cimitir. O moarte golită de moarte este cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
populație aflată la vârsta de muncă, numeroasă și calificată (investiții în sănătate și educație), chiar dacă, pentru moment, PIB-ul lor pe cap de locuitor rămâne foarte mic. Totuși, influența lor regională și puterea lor economică ar trebui să atragă creșterea "bătrânei" Europe, dacă aceasta din urmă reușește să contracareze strategia americană. Comerțul internațional este o sursă de prosperitate pentru națiuni pentru că el depinde în special de capacitățile lor productive, de inovațiile lor și de demografia lor. Deci, el participă la stabilirea
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
o hotărîse, adică tot noul primar. După nenumărate vorbe, moșu’ Ștefan a zis: — Ascultați-mă: mai mîndra luminare a bisericii și a icoanelor nu poate fi decît o lucrare plăcută Domnului... — Că Dumnezău dac-o făcut lumea asta, interveni și bătrîna, n-o vrut s-o lese tăt acolo unde-o fost Începută. Le-o dat la curvele de oameni putere s-o lucre În tăt felu’... Apoi felu-n care oamenii tomnesc lumea, nu-i Îngăduit a fi cu păcat... — Bine
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În vorbele tatii se răsfrîngea trecerea timpului dintre primăvara lui 1964, cînd mă sfătuise să nu mă mai mîndresc că aș fi „bandit“, și vara asta a lui ’73 cu ciudatul musafir picat de te miri unde. Iar din cuvintele bătrînei răzbătea cultul față de Iorga pentru sufletul căruia, Împreună cu moșu’, se ruga În fiecare seară deoarece, ca șef de guvern, dăduse Legea conversiunii datoriilor agricole și-i scăpase de la sărăcie și de la robie În Închisoarea datornicilor. Mila față de oamenii schingiuiți sau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
moșu’, s-o bătut ca să nu vină colectiva peste oameni, da’ n-o biruit, săracu’... — Bine, bine, dar nu-l mai aduceți pe-aici că poate Încă-i urmărit, nu știe nimeni peste ce necazuri putem da. — Lasă, Valer, zise bătrîna, că nevastă-sa Îi femeie de la noi din sat, bine că s-o-ndurat să-l ieie așa nenorocit cum l-o aflat, cum să n-o poftim În casă, că n-om fi păgîni! Tu vorbește mai bine acolo, la Partid
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
gîndesc, pe la omu’ ăla bun care-l punea pe Radu să-i horească În mălin, la casa comunală din Rătești... — Bine, mamă, o să mă duc să-l caut prin Israel, dacă nu l-or fi mîncat cumva egiptenii În război... Bătrîna a dat să confirme ceva despre răutatea faraonului Egiptului față de evreii lui Moise, dar tata pusese de acum capăt oricărei conversații despre partizani și șefi de Partid comunist, de la noi ori de aiurea, de pe lumea asta ori de pe cealaltă. Bunicii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
capăt oricărei conversații despre partizani și șefi de Partid comunist, de la noi ori de aiurea, de pe lumea asta ori de pe cealaltă. Bunicii, Ștefan și Maria, veniți din Pișcari, cunoșteau bine clădirea Sfatului Popular din Rătești și de aceea o evocase bătrîna. Locuiseră și ei acolo preț de vreo cinci ani, după Întoarcerea mamei Floare la fiica ei, tot la Pișcari. Au rămas În așezarea verde dintre colinele dulci ale Văii Măriei pînă la reforma administrativă din 1968, cînd au reapărut județele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la capăt. Mama Floare dispăruse. A doua zi Însă, a fost poftită Împreună cu mine la președintele comunei În birou și a trebuit să răspundă Întrebărilor miliției. Alături, tata răsfoia cu zîmbitoare importanță niște dosare. — De ce m-ați chemat, deschise vorba bătrîna, că Încă nu-s gata plăcintele? Lasă că plăcinte ne dai mata mai tîrziu, dar acuma... Începutul cu plăcintele m-a liniștit. — Amu, ce-i? Ia spune, tușo Florico, zicea Marinescu, cum e cu mangalițele alea ale dumitale? Floare s-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]