16,324 matches
-
călcând”): “Acea pasăre prea-înaltă plutind/Sub care inima ta se mai zbate/Numele și-l CÂNTĂ parcă murind”cf. Pasărea HAAR. Sau, din nou, echivalarea dublă, a Poetului și a Revelației, cu Harul Apollinic/COCOR, taumaturgic, întru thanatomahie: “Sub azimut bătrân COCOR/râzând eu MOARTEA MEA SĂ-MI MOR!” - cf. Cântec pentru Canon-Group. și, altfel și mereu la fel: “Logos străpuns ca rit al învierii...” - cf. Miel al durerii (variantă). Moarte inițiatică, autosacrificială, a Poetului, pentru a adeveri Efectul Soteriologic/Cathartic
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
-MI MOR!” - cf. Cântec pentru Canon-Group. și, altfel și mereu la fel: “Logos străpuns ca rit al învierii...” - cf. Miel al durerii (variantă). Moarte inițiatică, autosacrificială, a Poetului, pentru a adeveri Efectul Soteriologic/Cathartic, al Poeziei: “Nu plânge-n vis bătrân, Miel al Durerii... / În paradis vor înflori iar merii/ Gustând sămânța cu amar ocult,/Cunoașterii altoiul vindecării/ Cel reprimit ca dar, prinos plăcut,/Se-nfrupte-n noi misterumpreunării?” cf. Miel al durerii (variantă). Iată cum apare Poetul eliberat/mântuit, prin
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
Boavista“ a furat tainele celor mai mari experți ai lumii Când spune Italia, orice bun european se gândește la Leonardo da Vinci, Michelangelo, Capela Sixtină, Veneția, la operă, la fotbal. Și încă la ceva foarte-foarte important pentru tradiția și... aroma bătrânului continent: pizza și spaghetti. În rafinata Franță, spre pildă, făcătorii de croissant sunt patiseri, artizani-patiseri și artiști-patiseri... În Italia în schimb, orice cumsecade purtător de șorț de bucătărie e meseriaș în prepararea pastelor făinoase. Veselă, sățioasă și colorată în gusturi
Agenda2003-9-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280757_a_282086]
-
că începând din 10 martie s-au demarat lucrări de reparații în zona de nord, pe următoarele străzi: Războieni, Cireșului, Dunărea, Nekrasov, Măslinului, Lisabona, Negulici, Țebea, Sinaia, Chișinău, Făgăraș, Popa Laurențiu, Mendeleev, Madrid, Deportații din Bărăgan, I. Brezeanu, Mircea cel Bătrân, S. Blănaru, Herța, Macilor, Eroii de la Păuliș, Rudăria. În zona de sud a început repararea carosabilului pe următoarele străzi: Miron Costin, Zugrav Nedelcu, T. Cipariu, Ady Endre, E. Gojdu, I. Ghica, Văcărescu, Mangalia, Platanilor, Citadelei, Muzicii, Poeniței, Prahova, Bran, Pogonici
Agenda2003-11-03-5 () [Corola-journal/Journalistic/280789_a_282118]
-
a spiritului prin care tu, cititor, și eu, autorul acestei scrieri, ne pierdem importanța; chiar dacă relația noastră rămîne intactă. René Avilés Fabila (n. 1940) Perechea nepereche Erau un cuplu de homosexuali realmente nepereche: Jorje, tînăr și frumos; Marcos, urît și bătrîn. În acea seară s-au hotărît să meargă la un bal mascat. Amîndoi au ales să fie Dorian Gray: primul era personajul, cel de-al doilea portretul acestuia. Guillermo Samperio (n. 1948) Fum în ochi După ce au ieșit de la cinema
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]
-
eu, mamă! Trebuie să învețe engleza de acum, de când e mică. Prinde mai repede și o să se descurce mai ușor în viață. În plus, simt cum Sara îmi duce dorul. Parcă numai ea? Dar eu, să zicem, că sunt mai bătrână. Știu să-mi înec plânsul. E, și cu tine, să nu exagerăm! Vara, în vacanță, ți-o aduc acasă. După cum vezi, vin și eu... Și iarna? am întrebat curioasă. Iarna?!... Nu prea știu. Oricum, am cam sta pe drumuri și
Din brațele lui moş Gheorghe, spre lume. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/90_a_404]
-
-i făcea cu ochiul: „Rilke era un abject./ Admit că tristețile/ muzica/ titlurile lui fermecau prea-decepționatele domnițe. Un prag mai rău decât cercurile/ unde cei scârnavi/ stau/ pândesc,/ ăsta al lui Rilke...” (Cântec vis 3 Un stimulent pentru o fiară bătrână). Numai că lumea lui Berryman este tot ce poate fi mai departe de un muzeu încremenit, chiar dacă figurile stranii care o populează, în frunte cu „mohorâtul, neostoitul Henry” provoacă, la lectură, senzație de vid populat de făpturi care caută aerul
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
Bătrâni și necăjiți, în jur de 200 de pensionarii săraci din Sectorul 5 al Capitalei se înghesuie, la această oră, pentru o pâine gratis. La CAR Omenia se împart ajutoarele. Pâinea pe care o primesc pensionari costă aproximativ 1 leu, însă
Sute de pensionari din Capitală stau la coadă pentru o pâine gratis () [Corola-journal/Journalistic/26798_a_28123]
-
începutul poeziei sau la mijloc, spuneți versul și să vedeți consecința. Președintele a schimbat o privire cu membri și ne întâlnind nicio obiecție, a luat cartea și a deschis spunând: Biserica n ruină... Iar eu Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână Și prin ferestre sparte, prin uși țiuie vântul. Se pare că vrăjește, și că-i auzi cuvântul Lună tu stăpâna lumii desface cartea un alt profesor Ce pe-a lumii boltă luneci Și gândirilor dând viață suferințele întuneci Câte frunți
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
cicăleala nevestei, dragostea pentru Shino care-l duce la înțelegerea din interior a lumii plutitoare, pasiunea devoratoare pentru artă care îl acaparează complet și pentru care sacrifică tot, neastâmpărul ce-i cere plecări și întoarceri. Oei îl numește tot timpul Bătrânul, iar el folosește porecla Bărbie sau Bărbiță, indiciu al unei trăsături ce-i trăda firea, ca și lipsa grației feminine. Scriitoarea a găsit o imagine splendidă a legăturii inseparabile și dureroase a celor doi: „În apropiere, un arbore bătrân al
Cei doi Hokusai: fiica și tatăl by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2680_a_4005]
-
timpul Bătrânul, iar el folosește porecla Bărbie sau Bărbiță, indiciu al unei trăsături ce-i trăda firea, ca și lipsa grației feminine. Scriitoarea a găsit o imagine splendidă a legăturii inseparabile și dureroase a celor doi: „În apropiere, un arbore bătrân al cărui trunchi se crăpase și rămăsese căscat. În gaură prinsese rădăcini un pin. Copacul cel tânăr creștea drept, însă ramurile bătrâne și uscate ale arborelui îl țineau ostatic. Crengile tinere ieșeau prin găurile unde odinioară fuseseră ramurile celui bătrân
Cei doi Hokusai: fiica și tatăl by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2680_a_4005]
-
Scriitoarea a găsit o imagine splendidă a legăturii inseparabile și dureroase a celor doi: „În apropiere, un arbore bătrân al cărui trunchi se crăpase și rămăsese căscat. În gaură prinsese rădăcini un pin. Copacul cel tânăr creștea drept, însă ramurile bătrâne și uscate ale arborelui îl țineau ostatic. Crengile tinere ieșeau prin găurile unde odinioară fuseseră ramurile celui bătrân. Astfel era protejat, deci avea noroc. Pe de altă parte, era chinuit, ținut în loc, deci nefericit. Viața mea era asemenea acelui pin
Cei doi Hokusai: fiica și tatăl by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2680_a_4005]
-
țineau ostatic. Crengile tinere ieșeau prin găurile unde odinioară fuseseră ramurile celui bătrân. Astfel era protejat, deci avea noroc. Pe de altă parte, era chinuit, ținut în loc, deci nefericit. Viața mea era asemenea acelui pin. Fusesem prinsă în copacul cel bătrân și mă luptam să dau deoparte brațele moarte ale tatălui.” (pag. 364-365) Katherine Govier reușește să creeze un roman stratificat, fiecare strat cu ambivalența lui: o carte despre shogunat, dar privit și din perspectiva străinilor, istoria celor două destine de
Cei doi Hokusai: fiica și tatăl by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2680_a_4005]
-
Sufletul femeii devine arid. Asemenea pietrei. Asemenea pietrelor, pe care le cîntărește cu palele ei, zilnic. Asemenea dealului de pietre. Mii și mii de mărunte speranțe împietrite în albia vieții, pe care Fefeleaga o străbate trăgînd de căpăstru un cal bătrîn. Și nici măcar nu merge călare pe această umbră de cal, asemenea lui Don Quijote, luptîndu-se cu iluzorii mori de vînt. Pentru ea nu există nici măcar mori de vînt, care să macine timpul sau să irosească zădărnicii, și nici nu găsește vreun
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
mereu, gata să împietrească și ea... Și iarăși calul alb, slab, tras de căpăstru... Imaginea e gata să se rupă, ca să apară fragmentarul... „Bator se zdrobește rău pe povîrniș...”, ciolanele calului „parc-ar căuta un loc să iasă din trupul bătrîn și ostenit”, corfele încărcate cu pietre dau „să se desprindă de pe șaua mică, de lemn”, „pleoapele se lasă și se ridică mereu de pe cele două răni alburii ce-nchipuie ochii, ca și cînd ar încerca să tragă-n sus o
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
că ideea de a pleca fără să se fi atins de pian îl îmbolnăvea. Voia să cînte. În același timp se simțea incapabil să-și imite imitatorul, să reajungă acum, pe loc, la nivelul acelui sclipitor tînăr jazzist. Sînt prea bătrîn, își zise el. Depășit, da. Depășit de un tînăr care asimilase tot ce se putea din felul lui de a cînta și care acum cînta mai bine ca el. Mai bine, mai bine, ce înseamnă asta, să cînți mai bine
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
mai greu de îndurat din pricina țârâitului greierilor. Când termină cu îmbrăcatul, Baltazar deschise ușa dinspre curte ca să se răcorească în casă, și un pâlc de copii intră în sufragerie. Vestea se dusese în tot satul. Doctorul Octavio Giraldo, un medic bătrân, mulțumit de viață, dar obosit de profesie, se gîndea la colivia lui Baltazar pe când mânca împreună cu soția lui invalidă. Pe terasa interioară unde puneau masa în zilele călduroase erau o mulțime de glastre cu flori și două colivii cu canari
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
moară negrii cei mititei, cu o crimă și cu un personaj în plus. N-ar mai fi romanul cunoscut al scriitoarei engleze? În definitiv, nici nu este același roman, nici aceeași autoare. E un surogat, care se folosește de faima bătrânei doamne a romanului polițist de peste Mâneca spre a sparge încă o dată piața de carte din toată lumea. Dar o ediție adăugită a dezvăluirilor lui Sherlock Holmes? Sau mai bine zis, „întregită” cu câteva apariții ale ilustrului detectiv la care Conan Doyle
Unsprezece negri mititei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2725_a_4050]
-
stângă după război, numărându-se printre acei intelectuali care adoptă refuzul față de tot și de toate, față de politica lui De Gaulle, față de Algeria la începutul anilor 1960, față de capitalism în 1968, când îl găsim membru al Comitetului Scriitori- Studenți pe bătrânul domn în vârstă de 60 de ani. Când citeam, cu destulă dificultate, „Le Livre à venir”, în care creația literară este legată de perspectiva morții, habar n-aveam de salturile ideologice ale lui Blanchot. Mai bine! Mauvaise conscience? În iulie
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2723_a_4048]
-
proiectului de lege a turismului, elaborat de oficialii Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (MDRT) și supus deja dezbaterii publice, scrie . Deși, în mare parte, proiectul este considerat de bun augur pentru dezvoltarea turismului românesc, acesta ar da o ultimă lovitură bătrânei localități Vama Veche și nonconformiștilor care se încăpățânau să-și petreacă vacanțele aici chiar și în ultimii ani.
Corturile ar putea fi interzise pe plaja din Vama Veche () [Corola-journal/Journalistic/27333_a_28658]
-
pe cele din orașele sovietice. Am urcat scările până la etajul al doilea, mirosea a ceapă prăjită. Am sunat la ușa lui. Mi-a deschis. Locuința era o garsonieră modestă în care trăia singur. Nu tocmai singur, ci împreună cu un motan bătrân, miam dat seama curând, când l-am descoperit torcând imperial, imperturbabil, instalat confortabil pe o pernă moale, așezată sus, pe lada studioului. Mobilierul din casă era bătrânicios. De altfel, toată atmosfera din încăpere era încărcată, te izbea un aer de
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
bidiviu cu aripi, gata să zbor. Mi-e și rușine. Știu că n-am niciun merit în chestia asta. Totul e-o întâmplare. Așa s-a nimerit. Așa a fost să fie. Astăzi mă pregătesc să-i fac ultima vizită bătrânului profesor. A zecea. Când sun la ușa lui e seară, o seară rece și umedă de început de iarnă: bate vântul, cade o lapoviță enervantă. Într-un târziu, aud târșâit de papuci și îmi deschide. El trebuie să fie, deși
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
Mă uit la cele două făpturi: un om teribil de neajutorat, abandonat, părăginit, un om din care s-a scurs aproape toată viața ca apa dintr-un burduf spart și un motan negru ghinionist, căci și el e mult prea bătrân și are un stăpân atât de neputincios. Îmi aduc aminte de transumanismul lui Nick Bostrom, despre care îmi vorbise de curând fiul meu, student la informatică: ar fi o prelungire a vieții umane dincolo de limitele ei firești. Într-un fel
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
sinucis și el, tot după ce îi furase o bucată de șuncă unei bătrâne din sat, după cum scria jurnalistul într-un editorial publicat în 10 iunie 2005, în Evenimentul Zilei. Nu reiese din cele două editoriale dacă este vorba de aceeasi bătrână. Reiese însă că este vorba de două bucăți diferite de slănină. În copilărie am avut un coleg de clasă căruia îi ziceam Țânțu. Un băiat de nota zece: sufletist, inteligent, muncitor. După liceu, a ales sa ramana în sat, alături de
Un editorial, două versiuni. Ţânţu şi Vulturică, prietenii lui Cartianu care s-au sinucis pentru o bucată de slănină () [Corola-journal/Journalistic/27378_a_28703]
-
o bucată de slănină, a ascuns-o sub pufoaica și a fugit cu ea acasă. Apoi a revenit la treabă, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, iar seara și-a băut obișnuită litra de țuică. Trei zile mai tîrziu, bătrînă a observat absența slăninei. S-a dus valvîrtej la Vulturica, strigînd în gura mare: te dau pe mîna miliției, mă, hoțule! Dacă nu-mi dai șuncă, te bag în pușcărie! Cînd a auzit de miliție, tăietorul de lemne s-a
Un editorial, două versiuni. Ţânţu şi Vulturică, prietenii lui Cartianu care s-au sinucis pentru o bucată de slănină () [Corola-journal/Journalistic/27378_a_28703]