981 matches
-
multe. Eu unul cred că dînsul nici nu se află printre noi. Dacă există, să-l lăsăm atunci să vorbească, ca să avem ce aplauda. Momentul păru confuz dar, treptat, auditoriul a fost cuprins de o pioasă stînjeneală. În final, un bătrînel cu chelia nespălată mulțumi organizatorilor, amestecînd în gloria trecutului propria sa contribuție. Serata se încheie astfel în chipul cel mai comis. La vernisajul ce urmase, un conferențiar cu gura uscată de pește vorbi răsunător publicului înșirat pe lîngă pereți. Șters
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cadrilul vioi alătură și regrupează. Aglome rație, trupuri și valize se tot apropie, concentric. Vor să avanseze, se îndeasă unii în alții, zăpăciți, aferați. Un soi de generoasă vitalitate de mahala, stilizată de manierele mondene, animă brambureala. Rămân deoparte câțiva bătrânei lângă consoartele țepene, câțiva tineri, greu de identificat. Amfitrionul nu pare obosit de corvoada revederilor. Elegant, ospitalier, se ocupă de cei rămași la urmă, se întreține cu grupul celor mai puțin grăbiți. Un du-te-vino zgomotos apropie și separă grupurile și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
rotește privirea verzuie. Ne dăruie glasul său gros, vălurit : — Tocmai se făceau propuneri să mergem acolo. Așa că ar fi bine dacă ați... N-are vreme să-și termine propoziția. Sărbătoritul e smuls de o uriașă care târăște în urma ei un bătrânel uscat și zăpăcit, pe care ține să-l prezinte. Grupurile se separă, ne apropiem de ușă. Noaptea își dezlănțuie potopul, plesnind acoperișurile și pavajul cu rafalele repezi ale ploii. Ne strecurăm sub streșini. Vigurosul universitar uită de chelia udă. Își
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
N-are a face cu funcțiile. Deși este un curaj și în asumarea funcțiilor. A compromisurilor pozitive, cum spui. Se apleacă mult. Îmi apasă cu degetele mari și grele umărul, rotindu-mă spre stânga. — O vezi ? Acolo, în capătul dinspre bătrânelul acela cu păr alb. În rochie neagră, decoltată. Superbă, nu ? M-aș căsători cu ea oricând. Acum, dacă ar vrea. Dar nu se uită la un poet... Și mai e Ella, nevastă-mea, ai văzut ce vigilentă a devenit. Nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
magazinul de pâine, ezită. Dă drumul clanței. Nu e pâine. Nici pâine ! Pe ce ne mai vindem sufletul, pe ce ? Traversează iar strada, a ajuns. Își îndreaptă, cu mâna strecurată sub bluză, breteaua căzută a furoului. Portarul n-o privește. Bătrânelul mustăcios și șperțar o cunoaște prea bine. Apasă pe buton, cheamă liftul. Becul se aprinde, se aude uruitul scripetelui ; lift vechi, încăpător, abia de urcă. Luni dimineață se urnesc toți greu, se vor izbi, amețiți, de birouri și planșete, ca
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vrea? se răsti bătrâna. Sunt Întregi și zdraveni, ca și tine. Ca și ucigașul ăsta mut care e tatăl lor, scrâșni ea. Am simțit cum mă trece un fior de răcoare prin măruntaie. - Îl placi pe Dupna, i-am spus bătrânei. - Cum să nu, că doar e fiul meu. Dar, una și cu una fac două. Copiii tăi și femeia sunt una. Tu, nu! Îmi zise ea și mă dădu afară ca s-o Învețe pe Nunatuk treburi de-ale lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Și Enkim. Am luat-o prin sat și, când și când, mă opream prin fața răniților pe care Îi știam după nume. Sporovăiam cu ei despre una și alta, și apoi mă duceam mai departe. L-am găsit chiar și pe bătrânelul din neamul lui Kikil, cel care se fălise că avea să fure o negresă tânără și frumoasă. Era plin de sânge pe piept, iar falca Îi atârna zdrențe dar, bun Înțeles că mi-a vorbit despre femeia aceea. Amărâtul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai nimic din jur, cu ochii lor, ci doar cu ochii celor care le pun un venit oarecare în portofel, nu prea mult, ca să mai aștepte și mâine mălaiul, ca la pomană. Mai zilele trecute, Ion Iliescu, îl știți dumneavoastră, bătrânelul acela de peste optzeci de ani, dar încă verde, care a fost președinte al României vreo două mandate și jumate, de când este pensionar, se duce unde îi trăsnește capul său de veche șandrama comunistă, cum îl numesc unii, care tare ar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
al României vreo două mandate și jumate, de când este pensionar, se duce unde îi trăsnește capul său de veche șandrama comunistă, cum îl numesc unii, care tare ar vrea să-i mănânce coliva, de se poate, chiar mâine. A ajuns bătrânelul pe la grădina zoologică, tocmai prin zona animalelor periculoase, în speță leii. E vorba de fioroșii, și foarte musculoșii lei africani, nu de leii amărâți, costelivi și nenorociți ai lui Isărescu, de la Banca Națională. Un copil neastâmpărat și băgăreț, ca și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
-i fie util. Dorea, eventual, o carte? "Nu", a zis doctorul, așezîndu-se nepoftit pe un scaun și scoțîndu-și pălăria. Avea părul rărit și pieptănat cu grijă pentru a-i acoperi chelia, lavaliera milimetric aranjată, ceea ce îi dădea un aer de bătrânel cumsecade, cu totul nepotrivit cu ceea ce auzise Julius, că, după nopțile de chef umbla tras la față, nebărbierit, cu gulerul cămășii murdar. Discuția s-a încropit anevoie și pentru că doctorul are probleme cu auzul. Trebuie să aplece urechea dreaptă spre
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bătut, că trăsura e un dovleac și rochia de bal o zdreanță, pierdu și puținul rămas de pe urma cățărătorului în cireș. Tacâmurile de alpaca se duseră odată cu ultima fată de gazdă, cu numeroasele ei verișoare și cu peștele lor cu tot. Bătrânei îi veni atunci înștiințarea de demolare. Și odată cu strada, cu pereții casei, cu gardul vopsit verde și cu grădinița de regina nopții, fu surpată și ultima rămășiță de judecată din capul ei încă plin de cârlionți. Cablurile erau tăiate. Vaporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
urli la fiecare pas, nu-i nici o bucurie. La război, ca la război. Nu știi niciodată ce te așteaptă... Ceilalți din jur priveau la cei doi cu ochii dilatați, nepricepând nimic din cele ce își spuneau unul altuia. Doar un bătrânel zâmbea înțelegător. Apoi și eu am mâncat aceeași pâine ca și voi, în celălalt răzbel. Da’ Dumnezeu o avut grijă de mine și m-am întors acasă întreg - cum s-ar spune. Numai cu degetele de la un picior degerate - a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
răzbel. Da’ Dumnezeu o avut grijă de mine și m-am întors acasă întreg - cum s-ar spune. Numai cu degetele de la un picior degerate - a intrat în vorbă bătrânul. Ofițerul a privit curios la om. Fără nici un îndemn însă, bătrânelul a prins a povesti: Era iarnă. Și ce iarnă! Crăpau ouăle corbului de ger. Pe front era liniște. Chiar prea multă tăcere. Ce se gândesc cei de la comandament? Ia să trimitem noi vreo cinci flăcăi din grupul de cercetare în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
trecerii peste pod și trenul și-a încetinit mersul. În cele din urmă, s-a oprit de-a binelea. Să vezi dumneata pacoste. Acum trebuie să urcăm în altă nenorocire de tren, că linia noastră îi mai îngustă - a comentat bătrânelul. Chiar atunci, un acar striga în lungul garniturii: „Toată lumea jos! Mergeți la linia trei, unde așteaptă un tren gata să plece!”... În timp ce Toaibă, ajutat de bătrânel, mergea cu greu spre locul indicat de acar, ofițerul a pornit cu pas grăbit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
urcăm în altă nenorocire de tren, că linia noastră îi mai îngustă - a comentat bătrânelul. Chiar atunci, un acar striga în lungul garniturii: „Toată lumea jos! Mergeți la linia trei, unde așteaptă un tren gata să plece!”... În timp ce Toaibă, ajutat de bătrânel, mergea cu greu spre locul indicat de acar, ofițerul a pornit cu pas grăbit spre coada trenului, făcându-se nevăzut... Urcați în tren, cei doi s-au așezat pe aceeași bancă. Bătrânul a deschis geamul cu greu și până la plecarea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fie egală cu noaptea și-n după-amiaza aceea, cînd amurgul aluneca În camera altădată plină de rîsetele musafirilor, de zvăpăiala fețelor uitate, lumînarea de datină veghea ușor tremurîndă somnul nedrept al Învățătorului; la căpătîiul lui plîngea ca un copil un bătrînel, subțire la trup, cu părul alb, adus ușor de spate; era Lung. Toate se amestecară În față-mi, femei sau bărbați, cunoscuți, necunoscuți, anii, vîrstele, că prezența Anei mi se ivi În vălmășagul camerei: Închipuire dreaptă În rochie neagră veghindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
a mai fost nici o naștere, timp de două luni! Mă rog, da r voi ce păziți aici, nu vi i rușine obrazului? Sătenii, niște oameni înalți și zdraveni cât brazii, au lăsat nasurile în jos, rușinați - notează reporterul. Dar un bătrânel, care stătea într un colț, nebăgat în seamă de nim eni, s-adresează deodată prefectului: - Apoi, domnule prefect, iartă-i și matale, că-s niște neputincioși, vai de capul lor. Și clipind, șiret pe sub coada ochilor și resfirându și caierele
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
întrerupt din când în când de intervenția a patru asistenți care îi ofereau o batistă proaspătă din teancul special prevăzut acestui scop. Puțin nedumerit, adică neinformat, m-am îndreptat spre o altă somitate a științei, decanul Facultății de biologie, un bătrânel simpatic abia revenit, plin de lauri de la Congresul Internațional de Biostimulatori desfășurat la Tokio. Dar și acesta era devorat de mai mulți studenți familiști cărora nu le convenea aranjamentul pe camere, pe neveste și copii, poziția sudului ca sud...în
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
un reportaj realizat de-un oarecare post de televiziune despre veteranii români de război mondial. Strînși Într-un soi de cămin cultural undeva lîngă Buzău, cu priviri cataractice de baladă. Și reporterul pune o Întrebare inteligentă ca de obicei unui bătrînel pe piept cu două decorații cum a fost În război, greu? Greu, confirmă eroul, „că se trăgea din toate părțile, nici nu știai de cin’ să te ferești”. Pentru comparație și Întristare a se studia documentarul menționat, secvențele unde vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dar de berbec”. Reiese că și-l stimula cu stridii de berbec. Cel mai biblic titlu al săptămînii trecute a apărut În Evenimentul zilei: „Socrul a fost ucis cu bătătorul de șnițel”. Ceea ce denotă o stare normală de spirit, conformă bătrînei maxime: unde șnițel nu e, nu-i nici socru. În același cotidian, citesc, spre seară: „Corneliu Vadim Tudor, achitat!” Plîng, cumpăr o garoafă, mă postez Îndurerat În fața capelei cimitirului Bellu. CÎnd mă Întorc acasă, observ că supratitlul se referea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
S-ar putea trage concluzia că sînt homosexuali, dar nu vom ști niciodată cu siguranță, deoarece Alfred va fi lapidat de afgani, fiindcă ăștia-l bănuiesc c-a lăsat-o Însărcinată pe Naema, care are un frate surdomut. De fapt bătrînelul nu făcuse altceva decît să scrie În numele ei o scrisoare americanului tată viitor, scrisoare peste care dă din greșeală soția Jenny, iar asta, de supărare, se masturbează și „orgasmul venea șiroaie”. Alfred se ducea la sinagogă și avea un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
jos pe un drum afară din oraș. M-am oprit numai la o baracă sărmană, unde o bătrână vindea limonada, pan și ardei: m-am oprit să beau ceva rece. Parcă m-a mângâiat întîlnirea aceea, căci i-am vorbit bătrânei în bengali, nu în hindusthană, cum s-ar fi cuvenit, și limba aceasta a Maitreyiei îmi era un adevărat balsam. Am ajuns pe la două jumătate la Belur-Math, după ce mă plouase doi kilometri și îmi udase hainele până la piele; am ajuns
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Împreună. Am mai auzit textele astea pînă acum. De obicei din gura vreunei vaci ude la pizdă care vrea să i-o umple careva. — Ești atrasă de mine. Asta-i tot. Îmi pot da seama de asta. — Bruce, ești un bătrînel prostuț și urît. Foarte probabil ești alcoolic și Dumnezeu știe ce altceva. Ești genul ăla de ins patetic care se aruncă asupra femeilor vulnerabile, slabe și proaste pentru a-și umfla propriul eu șubrezit. Ești varză. Ai dat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
rândul lor de către părinții lor, care le-au auzit de la părinții lor, așa se transmite acest dar, din generație în generație. Generația mea, deja, nu mai primește acele istorii care s-au transmis. Într-o zi, am auzit de la acești bătrânei o istorie destul de interesantă sau o poveste misterioasă cu care-i speriau pe copii. Poate că este adevărată. Satul meu este împărțit pe regiuni, în unul din aceste locuri ale satului, la Florna, sincer nu știu care-i Florna nici acum, la
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
alte scene, dramatice de această dată). Aveți câteva minute libere? Ușa deschisă larg, proprietarul înțepenit într-o neverosimilă poziție de drepți, ca și cum ar fi fost pregătit să dea raportul unui necunoscut care îl complexa. - De la poliție (ochi bulbucați, fața lungită, bătrânelul pare luat prin surprindere; iar surpriza nu este deloc una plăcută; este îmbrăcat într-o cămașă imposibilă, maron cu buline albe, cu guler răsfrânt, peste care a tras o vestă fără mâneci, albă, din lână, probabil făcută de andrelele nevestei
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]