942 matches
-
se bănuiește cu atît mai violentă (Vizită)". Ultimul Bacovia pare a fi al unei sincerități nude, ce riscă a pune în primejdie chiar ființa fictivă a poeziei. La antipodul începutului său, ancorează în "lipsa completă, deliberată, de orice artificiu". Proza bacoviană, deși "tipic simbolistă, desfășurînd pe un palid embrion epic senzații rare, ritmuri prețioase, muzicale, stări interioare de crepuscul, reverii", conține o "proprietate" prozastică: asocierea rapidă, dramatică a imaginilor. Dramatic, se precizează, "în sensul succesiunii ori simultaneității surpriză-satisfacție". De unde rezultă, socotește
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
palton gros și cu o căciulă neagră de lutru. Altădată, un prieten îl întîlnește la o ședință anuală de bilanț și alegeri de noi membri, a Societății Scriitorilor Români, "îmbrăcat corect și curat, în negru, stînd nemișcat pe... scaun"". Boema bacoviană nu exclude rafinamentul. Citindu-și versurile, poetul sta culcat cu picioarele în pantofi pe o canapea de mătase, iar Agathei Grigorescu, cînd o cere de soție, îi oferă "un pachet de șocolată și două rulouri de bomboane". Dansează, cîntă la
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
a evoluat de la formă la fond și considerînd reacționară teza maioresciană, cît și Călinescu, observînd paradoxul că pașoptiștii, pe care-i viza teza, aveau mai curînd fond decît formă). Un exemplu și mai frapant, pentru că este punctual, îl reprezintă versul bacovian din poezia Plumb (care dă și titlul volumului din 1916): „Dormea întors amorul meu de plumb.” Probabil că puținul interes arătat, prin tradiție, de critica noastră modernă asupra aspectelor stilistice și lingvistice din poezie și proză este responsabil de tăcerea
Orbirea critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13102_a_14427]
-
bîlbe, autor de chinezerii delicate și de umbre pe pînza vremii, dar și pamfletar trivial, posesor al tuturor tehnicilor și schimbîndu-le după plac, în stare de realismul cel mai viguros și de livrescul cel mai pur, stilizînd arghezian oribilul, sfărîmînd bacovian organele poziei, mitizînd ca Blaga și evocînd nostalgic ca Pillat, continuîndu-i pe tot poeții (pe marii naivi ca și pe micii meșteșugari) din secolul XIX și anticipîndu-i pe toți (academizanți, simboliști, moderniști, pășuniști) din secolul XX.
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]
-
Învieri; are înaltul spirit justițiar, fericindu-l «puterea de-a nu nedreptăți pe nimeni», poate, și din perspectiva științei sale de a se face nemuritor, pregătindu-se pentru o viață de dincolo de moarte, chiar dacă în această viață trăiește „strâmb”, cu bacoviene aripi de plumb:"Poetul e totalitate cu fiecare gest al său, / e avocatul din oficiu, mereu al cauzelor toate. / Există binele și răul ? Poetul e și bun și rău ! / Poetul nu se cantonează, poetul e totalitate. Pentru poet nu prea
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
parte, prin repetiția obsesivă a cuvântului "plumb", folosit ca determinant. El apare de trei ori în fiecare strofă, în rima versurilor 1, 4 și la cezura versului 2. Cuvântul cheie repetat astfel nu sugerează descompunerea materiei - element definitoriu pentru poezia bacoviană - ci împietrirea, presiunea fiind prea mare, eul liric se pietrifică necondiționat.<br> Poezia “Plumb” este o poezie simbolistă, nu numai prin corespondente din lumea minerală ci și prin muzicalitatea versurilor realizate cu ajutorul cezurei.<br> Versul este iambic în exclusivitate, iar
Plumb (George Bacovia) () [Corola-website/Science/302262_a_303591]
-
aici își au sediul în prezent instituții politice federale (Curtea Constituțională Federală, Curtea Federală de Justiție) și de învățământ (universitate). Reintrăm pe teritoriu austriac și ne oprim la Salzburg. Deși plouă mărunt și cerul este plumburiu ca într-un sonet bacovian, nimic nu poate șterge unicitatea acestui oraș, de centru episcopal și de vestit centru muzical, gazda Festivalurilor Internaționale Mozart unde zeci de virtuoși muzicieni și-au încercat forțele pe parcursul anilor, într-o competiție loială, care apoi i-a propulsat pe
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Municipal „Artis 2011”, Galeriile „World Trade Center” Hotel Europa Iași / 2011 - Expoziția și lansarea albumului "Sinteze contemporane - Artă românească", Sala Brâncuși Palatul Parlamentului București / 2011 - Bienala Națională de artă plastică “Lascăr Vorel” ediția a XII-a, Piatra Neamț / 2011 - Expoziția "Toamnă bacoviană - 130 de ani de la nașterea poetului George Bacovia", Muzeul de Artă Bacău / 2011 - Expoziția „Duplex - Anuală 1971-2011”, Galeriile „Alfa”, Galeriile „Frunzetti” Bacău / 2010 - Expoziția „Ionii”, Galeria „Nouă” a U.A.P. Filiala Bacău / 2009 - Bienala Națională de Plastică Mică „Vârstă de
Ionela Lăzureanu () [Corola-website/Science/314247_a_315576]
-
amintire a șederii la Sinaia va scrie "Dintr-un oraș de munte:Meditații" în care va alcătui o imagine unitară a toamnei și a începutului iernii, percepute prin angoasa ce pune stăpânire pe existența poetului; imagini cu o ușoară tușă bacoviană stau alături de propria-i viziune asupra relației om-natură. Așa cum tatăl său a fost prieten cu teoreticianul marxist Constantin Dobrogeanu-Gherea, Luca a fost apropiat al familiei Dobrogeanu-Gherea. După căsătoria cu Fany (fiica deputatului "Sașa" Alexandru Dobrogeanu-Gherea), face parteneriat cu Ioan Dobrogeanu-Gherea
Luca Caragiale () [Corola-website/Science/319900_a_321229]
-
un ton mai intim și confesiv, iar spre deosebire de răceală și formalismul parnasianismului, se îndreaptă spre emoția și muzica interioară a ideii. Are ca scop cultivarea celor 3 S: simbolul, sinestezia, sugestia. Prin simbol cuvintele capătă altă semnificație ("Plumbul" din poeziile bacoviene capătă înțelesul greutății, apăsării sufletești, si nu mai reprezintă un element chimic). Sugestia este constituită din stări sufletești nedefinite. O altă trăsătură specifică este muzicalitatea versurilor și a ideilor. Aceasta este dată de repetarea unui cuvânt, a unei sintagme sau
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
teatre spirituale ale lumii, invocând Himera și Fantazarea luptând și lucrând pentru ele ca simplu soldat sau imperator, spre o desăvârșire făcută în numele Artei. Știința acestei poezii este „Știința ciocârliei/ care trece vămile pustiei”. Cântecul lui este în apropierea aceluia bacovian. La autorul „Plumbului” este invocat „decemvre”, la Botta „bate novembre pădurile moarte”. El este altfel și eminescian. Codrii lui Botta nu au euritmiile valurilor marine, ci austeritatea statuară a singurătății: „Și singur e codru acuma și-n veci”. Pare un
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
descifrează anume doar pe jumătate, lăsându-le cale liberă sensurilor mai adânci, de valabilitate nedatata”, căci « e prea scurtă viața pentru a-ți permite fapte și simțiri definitive». Procesul (kafkian, firește), mărturisirile, divagările (“utile”, aș zice, căci ceva din exasperarea bacoviană se poate recunoaște ici-colo) sunt relatate pe o tonalitate cumva luând în răspăr gravitatea detaliilor existențiale și lăsând atmosferă să se contamineze de un farmec de bâlci caragialian. Nu întâmplător, pe coperta a patra a cărții, se pot citi comentarii
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]
-
în anomalia climatică produsă de resturile tăcerii, aruncate de Dimitrie în apa Slănicului, și în apariția ciclică a vântului de est deasupra acoperișurilor, abatorului, cimitirului și gropii de gunoi din municipiul reședință de județ, a cărui realitate flagrantă este stilizată bacovian: roșu și violet: „Afară se stârni din senin vântul de est care zburătăci în toate direcțiile grămada de frunze de lângă tomberon. Un ciudat miros de levănțică se răspândi în cartier. Dincolo de vârfurile plopilor din cimitir, o formațiune rubinie de nori
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
Națiunea", condus de George Călinescu, apoi în revistele "Contemporanul", "România literară", "Luceafărul", "Secolul 20" etc. Poezia lui Vasile Nicolescu exprimă sentimente esențiale în forme intelectualizate, considera criticul Emil Manu. Volumul său de debut, "Liturghii negre" (1946), conține poeme de atmosferă bacoviană care, în opinia lui Eugen Simion, „evocă „poeții descompuși de suferință”, delirul stihiilor, plînsul clopotelor și clavirul”. Poeziile din volumele de tinerețe "Enescu. Suită lirică" (1958), "Poeme" (1963) și "Parabola focului" (1967) sunt o sărbătoare a focului, o expresie unui
Vasile Nicolescu () [Corola-website/Science/337567_a_338896]
-
în pânze de păianjen/consemnează ce trăiești/ îmi spuneai vorbind/ din ninive/ dar unde sunt cărămizile/ din ființa-neființă (sărut). Iarna, toamna sau primăvara, cu sevele sfârșitului sau ale începutului, reverberează în amintitele peisaje lăuntrice. Se poate vorbi despre un sentiment bacovian al ființei: din orizont iluzia/ pădurii de gheață/ și croncănit de ciori atârnând (bucolică). Ca și la Bacovia, anotimpurile produc depresii, zdruncină echilibrul fragil: furnici neobosite/ invadează ochii/ aripile atârnă sângerânde/ depresia/ muscă sâcâitoare/ durere surdă de cap/ stă după
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
format la cenaclul Echinox în anii '80 și a debutat cu versuri în revistă "Tribuna" (1980), el publicând ulterior în revistele "Echinox", "Steaua", "Familia", "Vatra", "Apostrof", "Poesis", "Calende", "Contrapunct" etc. Debutul editorial a avut loc cu volumul de critică "Lecturi bacoviene și alte eseuri" (1995), urmat de placheta de versuri "Seară cu Dante și alte poeme" (1996). În afară de poezie, a mai realizat și publicat traduceri din scrierile religioase ale lui Rudolf Otto, Giuseppe Tucci, Blaise Pascal, Julius Evola, Tomáš Špidlík, Marko
Ioan Milea () [Corola-website/Science/337151_a_338480]
-
fină sensibilitate „impresionista”, foarte adecvată sentimentului dominant al fragilității ființei prinse în brutalul zgomot al lumii și în furia ei. Un discurs ce se ferește programatic de retorism, alegând mai degrabă calea unui soi de minimalism exersat la scoala stanțelor bacoviene”, apropiindu-le de rafinamentul haiku-ului. Poeziile sale sunt dominate de melancolie, încercând să surprindă momentele momentele de grație create de transgresarea întâmplătorului către esențial și regasirea drumului către divinitate. Criticul Alexandru Cistelecan plasează viziunile lirice ale autorului între miraj
Ioan Milea () [Corola-website/Science/337151_a_338480]