1,700 matches
-
lacomă de zgomot, de mulțime. Abia pripășită, căuta locurile gălăgioase și aglomerate, pentru a-și ascunde și apăra în ele timiditatea. Cunoștea orașul de mult, îl mai locuise adesea, dar totdeauna mai nainte îl străbătuse cu indiferență, îl privise cu banalitate. Dar atunci, la sosirea aceea, totul o mira, totul îi părea nou. Asupra inteligenței ei, mulțimea făcea impresia pe care o face lumina vie asupra ochilor deprinși cu umbra. Necunoscută, nebăgată în seamă, se amesteca în frământarea, în furnicarul ei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu să persecute pe cei mai talentați. Dispărea gustul pentru delectarea artistică ca să se impună cel pentru funcții. Nume indistincte își forjau trivial cariera, călărind pe șeaua lingușirii și pretinzînd la rîndul lor să fie adulați. Încet, încet se instala banalitatea. Din cauza grijii excesive pe care mi-o arăta mama, în mine se curmase nevoia firească de cruzime. Nu eram un luptător. Războaiele mele rămîneau imaginare. Așa cum spunea și Toader Știr, eram un degenerat. - Ești un c...r, îmi strigase el
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
însă le‐am cuprins prin diferite povestiri, fie ca erou principal, fie ca povestitoare și nu e cazul să mă lansez aici ma i mult decât cere un CV sentimental. Mama e o povestitoare înnăscută. Ea nu se pierde în banalități și nici nu cade în ficțiuni pentru a da amploare narațiunii. Face selecție în ceea ce spune, cu credința că mi‐ar folosi mie în explorările mele istorice, social e, folclorice. Ea știe tot ce s‐a întâmplat în satul nostru
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
dat pe spate și prins cu o bentiță, iar ochii căprui, de obicei nefardați, Îi străluceau de sub un strat gros de mascara. ― Cine ești și ce-ai făcut cu Bianca cea normală? am râs eu. Bianca chicoti. ― Nu Îmi place banalitatea. Așa măcar am ocazia să mă fac remarcată. Și arată cool! ― Arată cool! am repetat eu dându-mi ochii peste cap. Aveam Îndoieli În privința asta, dar cu siguranță atrăgea atenția. Aproape toată lumea se uita la noi. Am grăbit pasul, traversând
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Da, e prieten cu Irina. Da, da, Irina, Irina Radovici. Nu, nu în sensul în care... nu, pur și simplu, prieten. Da, știu. Am auzit de el, multă lume a auzit, dar nu-l cunosc personal. Nu pot relata decât banalități știute de toți. Toată lumea cunoaște legenda Ianuli. Vancea s-a foit după țigări, nu le gasea, camera plutea într-o ceață cenușie. — Un om retras, se spune. Nu mai e cel de altădată, spune lumea. Foarte retras, am auzit. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Vancea balansa de pe un picior pe altul, răsfoind ziarul în care nu găsea răspuns. Limbajul era aidoma tuturor ziarelor accesibile de-a lungul și de-a latul țării, un model, nu se putea desluși nici cea mai vagă deosebire. Sub banalitatea perfectei adaptări la mediul din jur, functiona statutul special? Pepiniera-model a subteranei, pregătită a-și desăvârși, treptat, organizarea sectară, potențialul de intervenție? Fotografului Octavian i s-ar fi potrivit, desigur. Dar celorlalți? Cum primesc și cum înțeleg comenzile-tip? Viata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
era ușor să fie văzută de către vecinul Vancea. Absența micuței doamne stăruia, ca o permanență codificată, tainică. Iar când apărea, în sfârșit, părea să contrazică magia prin care se întruchipase. O apariție absolut concretă și perfect oarecare: doamna doctor Gafton. Banalitatea prezenței nu contrazicea doar, ci potența forța insidioasă a absenței. Imprimată în vibrația tăcerii și în ritmările sonore ale mesajelor casnice, o iradiație învăluind imperceptibil întreg cadrul domestic, migrând bizar și continuu, n-aveai cum s-o înfrunți. Vastă, stinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rare, luna absentă, zadarnic ai căuta pe cer interlocutorii. De câteva ori a simțit, parcă, în preajmă, umbra obsesivă a urmăritorilor. Trecut de miezul nopții. Ora coșmarurilor, ora lui Toma... — Oamenii pot orice, vânătorule Toma A. Toma. Poți cita această banalitate în rapoartele pentru Arhiva Suspiciunii. Abia de au timp, captivii, să se înțeleagă pe ei înșiși, pe scurtul traseu care le este îngăduit. Abia de pot evalua proba de desfigurare numită om. Cine mai bine ca voi să le știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
discuția în altă direcție. Începe prin a-i pune lui Honey întrebări despre slujbă. De când e învățătoare, ce a împins-o să facă meseria asta, ce părere are despre sistemul din Brattleboro și tot așa. Întrebările sunt plate, sufocante prin banalitatea lor și, urmărindu-i chipul în timp ce vorbește cu Honey, îmi dau seama că nu-l interesează deloc - nici ca femeie, nici măcar ca persoană. Dar Honey e prea puternică pentru a lăsa indiferența lui Tom să o împiedice să dea răspunsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o dimineață de toamnă. Nu era deci nevoia de a combate frigul de-afară, ci mai mult de a-mi încălzi mișcarea interioară care, la sfârșitul unei zile de muncă, ar fi generat în fine o frază mai presus de banalitate. Ea, fraza, tocmai se închega pe la ora patru, când ușa se deschise (nu ușa biroului, eu eram deja în lumea mea, din care Portia se vede ca într-un acvariu) și apăru tata, înalt și mai ales slab, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la vârsta de opt ani și jumătate, nu se mai poate regăsi În realitate. Ci doar În re-realitate. Nimic nu se repară, totul se face din nou - pe aceeași temă. Dau târcoale, zăbovesc, mă scarpin În cap, mă alint În banalități - poate-poate nu mai plec deloc; poate-poate opresc timpul (și locul), sar-peste, ori nu mai ajung la acel martie 1944. Iar dacă nu și nu și nu (nicicacum și nicicacum), atunci poate că primesc buletin de Mana, să mă pot (re
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să mă pot (re)stabili definitiv, acolo-atunci; să fiu fermecat (sau blestemat) să nu mă mai pot Întoarce În Paris și În bătrânețe. Se poate? Nu se poate - mai știi: poate că e mai bine așa. Hotărât: mai puțin rău. Banalitate a banalității - toate sunt... Și când te gândești că banal Înseamnă: obișnuit, curent, fără „originalitate”... Ei bine, mi-e sete de lipsa de originalitate a copilăriei - ce poate fi mai banal? Mi-e dor de banalitatea unui cătun basarabean, Mana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pot (re)stabili definitiv, acolo-atunci; să fiu fermecat (sau blestemat) să nu mă mai pot Întoarce În Paris și În bătrânețe. Se poate? Nu se poate - mai știi: poate că e mai bine așa. Hotărât: mai puțin rău. Banalitate a banalității - toate sunt... Și când te gândești că banal Înseamnă: obișnuit, curent, fără „originalitate”... Ei bine, mi-e sete de lipsa de originalitate a copilăriei - ce poate fi mai banal? Mi-e dor de banalitatea unui cătun basarabean, Mana, unde singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Hotărât: mai puțin rău. Banalitate a banalității - toate sunt... Și când te gândești că banal Înseamnă: obișnuit, curent, fără „originalitate”... Ei bine, mi-e sete de lipsa de originalitate a copilăriei - ce poate fi mai banal? Mi-e dor de banalitatea unui cătun basarabean, Mana, unde singura „originalitate” era calidorul - Însă numai lingvistic, nu și arhitectonic - ar fi ceva neobișnuit? Se vede că da. Foarte-da. Eu mă, totuși, Întorc. Fiindcă vreau să mă Întorc. În asta e ca facerea lumii de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În cazul acelui ziar popular care s-a mulțumit cu Întrebarea Și Acum Ce Se Va Întâmpla Cu Noi, adăugând drept coadă a frazei ostentația grafică a unui enorm semn de Întrebare, deja amintita manșetă An Nou, Viață Nouă, În ciuda banalității sale apăsătoare, pică la țanc pentru unii care, prin temperament sau educație, preferau mai presus de orice fermitatea unui optimism mai mult sau mai puțin pragmatic, chiar dacă aveau motive să creadă că ar fi vorba de o simplă și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Suntem singura țară care se află În această situație, Întrebă regele, Nu, sire, pe termen lung, problema le va atinge pe toate, dar ceea ce contează este diferența dintre a muri și a nu muri, e o diferență fundamentală, iertare pentru banalitate, Nu pricep, În celelalte țări se moare cu normalitate, decesele continuă să controleze fluxul nașterilor, dar aici, sire, În țara noastră, sire, nimeni nu moare, să ne gândim la cazul reginei-mame, părea că se sfârșește, și până la urmă o avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
acelea care au un portbagaj mare, și e posibil ca În această seară, după cină, să deschidă suita de bach pe pupitru, să respire adânc și să treacă ușor arcușul peste coarde pentru ca prima notă ivită să-l consoleze de banalitățile incorigibile ale lumii, iar a doua să-l facă să le uite dacă poate, solo-ul s-a terminat, tutti-ul orchestrei acoperi ultimul ecou al violoncelului, și șamanul, cu un gest imperios al baghetei, Își reluă rolul de invocator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
sună ridicol, dar așa simțeam. Când ești îndrăgostit, mintea îți e înțesată de clișee amoroase care devin și mai prezente când ești părăsit. Nimic original. Trăiești stări pe care nu le-ai mărturisi altuia, pentru că te-ai simți umilit de banalitatea cuvintelor. Yoga m-a salvat. Am început s-o practic din ce în ce mai des, când mi-am dat seama că nu mă mai pot gândi la nimic altceva decât la cerințele cursurilor. Era o oră și jumătate benefică, în sensul că mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
omenească”. Aceste intervenții ale lui aveau darul de a te face să percepi lipsa de importanță a oricărui lucru, iar pe mine asta mă Încânta. Însă trăgeam o Învățătură greșită, pentru că mi le luam drept model de suprem dispreț pentru banalitatea adevărurilor altuia. Abia acum, după ce am violat, odată cu tainele lui Abulafia, și sufletul lui Belbo, știu că ceea ce mie mi se părea doar un fel de a rupe vraja, pe care eu Îl luam drept precept de viață, pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o faci tu însuți, demone! Restul sunt vorbe! Vorbe mari! Gogoși! Palavre! parează Iepurele. Am început să ne obișnuim cu ele, pe cuvântul meu de cavaler, sare Bursucul. Asta-i bântuire reziduală, zău. Mai schimbă placa. Măgulește-ne! Renunță la banalități. Surprinde-ne și tu, cu ceva nou. Îndrăzniți...?!? Șopârlelor! Șobolanilor! Gândacilor! Broaștelor! Câinilor! Măi, măi, măi! Acu' am trecut, de la gărgăuni, la atacuri sub-urbane, sub centură, carevasăzică, face Bursucul. Trist, domnule, trist, trist, trist! Ș-apoi ce, ai probleme de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să fixeze tot, încît în ziua când se va transcrie divorțul, să poată iscăli actul și să sfârșească orice contact cu țara. ― De ce vrei tu, Gogule, ca ultima mea călătorie la țară să fie banală? zise Nadina. Am oroare de banalitate! 6 Sâmbătă dimineața, pe când explica pentru clasa a patra domnia fanarioților, învățătorul Dragoș se pomeni în școală cu un jandarm care-i spuse încet că domnul plutonier îl poftește urgent până la post, având a-i face o comunicare. Învățătorul, parcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
era însă mult mai vastă și de un interes mult mai general decît aceste prime detalii „tehnice” : familia contemporană. De fapt, ne-am cam obișnuit cu acest lucru - iar pentru studenții mei, de pildă, el pare deja un soi de banalitate : cel puțin tehnic vorbind și cel puțin în Europa, sexualitatea s-a desprins în ultimele decenii de reproducere. Mai mult însă, reproducerea s-a desprins la rîndul ei de societate, care a consfințit acest divorț. Deci inclusiv moral, și nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ne înstrăinăm de omul contemporan și mai ales de lumea care reflectează cu rigoare și onestitate asupra fundamentelor existenței umane. Cine caută astăzi sensul vieții, fie că este sau nu creștin, nu se poate mulțumi cu răspunsuri gata făcute, cu banalități și cu formule „passe-partout”. Nu se mai poate citi Biblia la fel cum se merge într-un „fast-food” pentru a consuma mâncare gata pregătită, omogenizată și standardizată, care nu variază nici în funcție de sezon, nici de climă, nici de țară, nici
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
a amicului meu. Am mers până la masa lor și i-am întins mâna. Nu știu dacă s-a bucurat să mă vadă, era impenetrabil, dar ne-a invitat să ne alăturăm lor și, pe măsură ce seara înainta înspre noapte, printre multe banalități și stupidități care s-au înșirat în conversație, au început să răzbată cuvinte în doi peri, expresii enigmatice pe care afaceriștii și le pasau peste încărcătura barocă a mesei și la care nu știam cum să reacționez. Timp de câteva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
putea spera să urce. Experimentase la Dacia lui cele mai moderne și mai complexe claxoane care se fabricau în lume, chiar și celebrul produs al firmei Toyota, cel care intona refrenul melodiei Satisfaction a grupului Rolling Stone. Și nu atât banalitatea și caracterul foarte limitat al ofertei îl înfuriau pe Emil Popescu, cât mai ales atitudinea pasivă pe care proprietarul claxonului era silit s-o păstreze în decursul exercitării drepturilor sale. Aceasta era marea hibă a tuturor claxoanelor existente în comerț
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]