1,569 matches
-
nasc într-o lume nouă, necreată, pentru că lumea expresiei îmi devenise îngustă. Agitate de nesfârșitul du-te-vino, fără nici o supapă de ieșire, cuvintele se umflau și se zbăteau în piept mai-mai să-l spargă, precum o sticlă de Pepsi aflată pe bancheta din spate a unui taxi care circulă în zona Pieței Bucur obor. Eu însă nu le permiteam să iasă decât sub formă de lacrimi și rotocoale de fum. Pentru că, odată ajunse afară, cuvintele se propagă sub formă de unde, rezonând cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
înjure de mama focului. Am crezut inițial că o făcea ca să-mi arate, în felul său primitiv, simpatia față de ce pățisem, însă nu era asta. — Păi, de ce nu mi-ai spus așa de la început ? se rățoi el. Îmi murdărești toată bancheta de sânge ! Trase imediat pe dreapta, nervos, și se duse la portbagaj. Apăru imediat cu niște pungi de plastic în mână, pe care le dispuse pe banchetă ca să nu i-o murdăresc, atrâgându-mi atenția să le țin cu mâna la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu mi-ai spus așa de la început ? se rățoi el. Îmi murdărești toată bancheta de sânge ! Trase imediat pe dreapta, nervos, și se duse la portbagaj. Apăru imediat cu niște pungi de plastic în mână, pe care le dispuse pe banchetă ca să nu i-o murdăresc, atrâgându-mi atenția să le țin cu mâna la spate, ca să nu alunece. Am oftat, abținându-mă să-l înjur și să cobor, cum aș fi făcut în mod normal. Eram la mâna lui. La Spitalul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
altele; au venit, cu tumultul lor, adunările și Întâlnirile și toate celelalte, cu privire la alegeri, până când, iată, a sosit ziua de dinaintea alegerilor propriu-zise. Dis-dedimineață, s-a urcat În luxoasa-i mașină, la volanul acesteia; alături, având-o pe soție; iar pe bancheta din spate - două gărzi de corp, una Într-o parte și alta În cealaltă parte, iar la mijloc - fetița, de numai șase ani; o rară floare de viitor senator În parlamentul României. Șofa. Încet. Atent. Șofa, când dialogând, numai cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
margine. Nu m-am împotrivit <victor37>: te-a siluit? <maya32>: da <victor37>: adică, te-a lovit? Te-a forțat? Te-a amenințat? <maya32>: nu. Mi-a dat o pastilă. El a folosit prezervativ <maya32>: mi-a zis să mergem pe bancheta din spate <maya32>: să vin eu deasupra. S-a mirat cînd a văzut că îmi curge sînge <victor37>: mda. A fost un sex de tot rahatul... <maya32>: eu nu am simțit nimic, am plins tot timpul <victor37>: ba da, ai
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
dar pe mirc, ce cunoști? <vik47>: îmi spui? <sabina>: e greu, dar nu imposibil <sabina>: de cele mai multe ori ele vor <sabina>: i se urca-n sula <vik47>: daca volanul nu e prea incomod <sabina>: da. De obicei se duc pe bancheta din spate <sabina>: la unele mașini, se rabatează scaunul pasagerului <sabina>: dar dacă ea nu vrea, e aproape imposibil <vik47>: cînd e posibil? <sabina>: cînd o amețește. Cînd îi pune cuțitul în git <vik47>: au făcut-o pe bancheta din
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
pe bancheta din spate <sabina>: la unele mașini, se rabatează scaunul pasagerului <sabina>: dar dacă ea nu vrea, e aproape imposibil <vik47>: cînd e posibil? <sabina>: cînd o amețește. Cînd îi pune cuțitul în git <vik47>: au făcut-o pe bancheta din spate <sabina>: <vik47>: a amenințat-o, i-a fost teamă. Era copilă încă <sabina>: mda. Nu as bagă mină în foc. Era poate și curioasă <vik47>: poate <sabina>: cu ce a amenințat-o? <vik47>: că o lasă pe jos
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
arici. — nici nu știam că există arici în deșert, comentă Betty. tu știai ? — Deșertul e viu, spuse Ken. nu există niciun motiv să nu trăiască arici în deșert... Ken se instală la volan și Betty se chirci, ușor înfrigurată, pe bancheta de alături. Ken răsuci cheia în contact dar motorul începu să bolborosească oarecum îmbufnat, cu gîlgîituri avînd o notă de reproș. Ken încercă de mai multe ori să pornească mașina, la un moment dat chiar reuși să demareze motorul, dar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ale frustrărilor noastre. Visul 3 se făcea că mă întorceam cu mașina, nu știu de unde, dar era o întoarcere acasă în a doua parte a zilei. nu eram eu cel care conducea, la volan se afla soția mea, iar pe bancheta din spate se afla fiica noastră de 16 ani. Ca întotdeauna cînd îmi asumam funcția de copilot resimțeam un anumit stres și urmăream cu atenție modul în care conducea soția, practic, în mintea mea, eu luam virajele împreună cu ea, acceleram
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
plece într-o tabără, avea de altfel un rucsăcel mic în spate, iar în jurul nostru mișunau și alți copii. Veniserăm din vreme la gară, marea mea grijă era să o urc în tren și să o instalez bine pe o banchetă, la fereastră. trenul a sosit tot pe aceeași linie ca în secvența precedentă, dar în fața vagonului unde trebuia să urcăm s-a produs un fel de îmbulzeală și ușile s-au închis înainte de a putea să o urc pe fetița
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dexteritate de admirat, să conducă mașina. La un moment i-am sugerat că ar trebui să bea niște apă, ceea ce șoferul a și făcut ca și cum ar fi așteptat sugestia mea. spre uluirea mea, insul avea o sticlă cu apă pe bancheta din dreapta, din care a început să tragă cu nesaț cîte un gît, continuînd să conducă mașina cu mîna stîngă. Ceea ce avea el în gît sau în piept sau în plămîni părea însă imposibil de oprit sau de calmat, omul continuă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
una nouă, faptul că putea să-și deducă din impozite unele cheltuieli legate de mașină în cazul în care o folosea în scopuri profesionale... Dar cred că a pătruns și la voi sistemul, mai spuse Victor în timp ce mă instala pe bancheta din față și-mi așternea un fel de covor de hîrtie creponată sub picioare, probabil pentru a nu zgîria sau a nu murdări tapetul din piele albă al mașinii. Cînd Victor folosea sintagma „la voi” el se referea de fapt
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
păcate, partea detașată a creierului lui Victor nu fu în stare să oprească visul, ci doar să-l urmărească în continuare cu un ochi critic. Iar visul se acceleră din nou. scena următoare fu însă mult mai neplăcută : așezată pe bancheta din față nebuna mînca chips-uri Kellogg’s și încerca să prindă un post de radio. Ceva însă nu funcționa, fie că bateria mașinii era aproape epuizată, fie că în acel loc pierdut nu puteau fi captate corect undele radio
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cred, mormăi Victor, destul de indispus. — adică își petreceau timpul rugîndu-se ? în cazul acesta pot să-l înțeleg pe Kokopelli. Dacă nu făceau nimic altceva decît să se roage. Visul sări din nou peste o etapă și Victor se văzu pe bancheta din față a mașinii, cu nebuna lipită de el, sub cerul înstelat. se făcuse brusc noapte, iar mașina nu mai avea acoperiș. Probabil că am demontat-o integral, își spuse vocea de rezervă din creierul lui Victor. Cerul era extrem de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a dezlega taina, însă deocamdată problema trebuia amânată, pe Marina neputînd-o întreba fără a dovedi că nu-și cunoaște nici măcar rudele. Abia pe la orele nouă, trăsura cu cai albi reapăru în fața porții. De astă dată, în afară de Pascalopol și Otilia, pe bancheta din fața lor ședea ghemuit și moș Costache. Marina fu strigată să ia un morman de pachete din trăsură. Pascalopol, găsind că e cald, propuse să meargă cu toții în chioșc, spre care se și îndreptă. G. Călinescu - Aha, zise el afabil
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
așa de voinici și de nervoși, încît trăsura părea mai ușoară decât era într-adevăr. Otilia se repezi la moșier, care îi sărută prelung încheietura mâinii subțiri și o ridică de subsuori în trăsură. După ce fură așezați câteșitrei pe larga banchetă din față, Otilia stând între Felix și moșier, care luase hățurile, trăsura porni cu un huruit lin. Șoseaua era lutoasă, încărcată de un strat gros de colb uscat, și caii alergau fără greutate. Moșia se afla la vreo cincisprezece kilometri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-l urmeze, fiindcă moșierul îi invitase seara în oraș. Când trăsura se urni, Pascalopol spuse bătrânului, îmbietor: - Măi Costache, fă-mi, mă rog, plăcerea și treci mîinedimineață pe la mine, am să-ți spun lucruri care te interesează. Felix, așezat pe banchetă, avea privirea îndreptată înspre punctul de pornire. La poarta casei Tulea zări o îngrămădire de capete care priveau înspre trăsură cu expresii sumbre. Mai mult prin intuiție, distinse, pe lângă silueta doctorului, care pleca, pe acelea ale Aglaei, Aurichii, Olimpiei și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i trecu pe dinainte. Era o Dacie 1300, gri-albăstruie, cu o rețea de pătrățele gălbui imprimată pe coaja portierei, și cu o mică prismă lăptoasă de plastic încastrată deasupra acoperișului. - Taxi! Taxi! lătră necunoscutul, adresîndu-se unui bărbat mătăhălos, scufundat în bancheta din fața volanului, cu un zâmbet dezghețat, lipicios, și o mustață hablie lăsată pe oală. Taximetristul etala un ten lucios, întunecat, unsuros, în special pe frunte, pe bărbie și pe aripile nasului. Capitolul 2 CASA DE CULTURĂ Spre balcoane urcau stăpînindu-se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
despre lume și viață..." Rând pe rând, tot mai numeroși corespondenți locali ai Radiofuziunii treceau, cu vocile lor imbecilizate de entuziasm, prin spațiul miraculos al emisiunii "De la unu la trei" și-și deversau relatările lor destinate amorțirii populației. Rulat sub banchetă, taximetristul scutură și el amorțit un picior. Parcă regretând, străinul își introduse degetul mare și degetul arătător sub viermele însiropat al limbii și fluieră prelung, șerpește, de trei ori. Deodată, din hățișul de măselariță, boz, dud și mur sălbatec de pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe autostradă, se zărea plăcuța indicatoare cu Aeroportul Internațional Otopeni. De pe duna de metal a capotei taximetristului despicau semințe și-și bălăbăneau picioarele scurte, hidoase, de crocodil, Dulcele Doru, Relu Înmiresmatul și Fiorosul Marcel. În cabina Daciei 1300, căzut sub bancheta din față, sub efectul toxic al glasului crainicei Victoria Andrei, țocăindu-și buzele și răsucindu-se, șoferul taximetrului oprit de străin își traversa straniul său semi-leșin. La coada autoturismului, străinul, disprețuitor, nici nu mișcase. - ...Niciodată nu mi-aș fi închipuit, recuplă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se îndreptă, cu foile trenciului jucîndu-i în jurul umerilor ca niște flăcări, către portiera din dreptul volanului. O deschise. Manevră, c-o atingere răcoroasă, butonul radioului, scăzând drastic intensitatea glasului plin de supurații noroioase al Victoriei Andrei. Pescui un timp sub banchetă și, când își reînălță brațul, printre degete i se zăriră, încurcate, șuvițele de păr ale căpățânii taximetristului. Cu trăsăturile lui slăninoase reflectate strâmb sub secrețiile care-i inundaseră fața. Cu mustața pleoștită, mâncată de molii și parcă alunecată spre stânga
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
reprezentând stigmate ale stricăciunii și provenind din ținuturile Roș, Meșec și Tubal. - ...Dar de ce să nu te duc, pițipoancă mică?!... Ce, banii lui matale are păduchi? inspiră, pentru a doua oară, deșteptîndu-se șoferul, după ce străinul i se instalase silențios pe bancheta din spate, iar automobilul demarase spre București, scuturând Aeroportul Internațional Otopeni în buruienișul din spate. Păi ce, să nu te duc?... De oftică că tu, jerpelitule, te întorci cu țoale scumpe din străinătate, iar mandea mai are puțin și-o să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o clipă în trecătoarea formată între clopoțeii Vilei Minovici și silueta de biscuit putrezit a fântânii arteziene Miorița, lansîndu-se cu profesionalism pe porțiunea placată în piatră cubică, mărginind, la Nord, parcul latifundiar Herăstrău. Hărțile, cărora has-Satan le schimbase locul de pe banchetă pe proprii genunchi, se desfăceau și se zgârceau înapoi, ca un cuib de șerpi. Ho diábolos își trăsese peste nas o pereche de ochelari cu lentila micuță, cât para focului, dar, cu ochii după minunățiile ce i se revărsau prin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Calistrat de când a fost el mare șef peste 73 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Hărțile erau împăturite, păreau străvechi și aveau culoarea nisipului. Străinul și le bătu de genunchi pentru a le orândui și pentru a le depune pe banchetă, în dreapta, potrivind peste ele două linii gradate și un soi de sextant. Între el și hărți, bastonul cu umflătură filigranată. Străinul se trase tăcut mai către geam, pentru a privi în afară și pentru a se pregăti de extaz. - Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unor fanfare. - ...De-aș avea un milimetru - huf! hof! haf! La buric ți-aș fi Sfânt Petru... Și Arhanghel la hazna - huf! haf! hof! Unde-arunci inima ta!... Pe tot parcursul executării pasajului, pasagerul audie recules, cu capul depus pe șaua banchetei, ca la concert. - Ai văzut?! Chiar acuma fac pariu că s-a produs în jurul tău o bălăcăreală de îngeri și demoni. Belstemîndu-se și frîngîndu-și articulațiile să pună laba pe poezia asta a ta... Huf! Hof! Ești dat în paștele mă-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]