1,331 matches
-
regăsim înșiruite în panteonul istoriilor comuniști din secolul XX, ultimii fiind sovieticii, și cu o notabilă excepție: Isus. în ciuda diversității acestor referințe, două puncte esențiale explică perenitatea acestei alegeri. Primul constă în sublinierea faptului că relele din lume - corupția politică, barbarie, nedreptăți sociale, distrugerea structurilor comunitare - sunt consecința acumulării bogățiilor în mâinile unui număr mic de persoane. Cel de-al doilea schițează proiectul unei cetăți ideale din care germenii lăcomiei a fost definitiv stârpiți așa cum scria istoricul sovietic Volghin în 1975
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unor ruși „albi”, tema iudeo-bolșevismului: luând ca pretext prezența a numeroși evrei* în rândul liderilor bolșevici - Troțki*, Zinovier, Kamunev, Radek, Lozovski etc. - el combină antimarxism, antibolșevism și rasism antisemit, și se prezintă drept apărătorul civilizației occidentale contra comunismului rus, asimilat barbariei asiatice. Acest anticomunism este cu atât mai virulent cu cât vizează un concurent politic direct, și unul și celălalt căutând să mobilizeze masele pentru a pune pe putere, în detrimentul regimurilor monarhice, democratice sau autoritare existente. Dacă în anii 1920, numeroase
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe 26 iulie 1953. Eșecul operațiunii militare duce la moartea și la torturarea a circa șaizeci de atacanți, dar Castro scapă cu viață. în timpul procesului, el se erijează în procuror al regimului pe care-l acuză de ilegalitate și de barbarie, și anunță un viitor de reforme sociale și de restabilire a vieții democratice. Fraza finală a rechizitoriului său va servi ca titlu al broșurii-program Istoria mă va absolvi. Condamnat la cincisprezece ani de închisoare, el își definește strategia* sa, bazată
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
admiși în sânul grupului conducător* al PCF. Or, în De la suprarealism la masele rotitoare (2003), Jean Clair subliniază în ce măsură erau marcate de cultul violenței, de ura față de cultura europeană și de rațiune unele declarații suprarealiste dinainte de 1927 și apelul la barbaria regeneratoare. Iar în 1931, într-un poem-fluviu intitulat Frontul roșu - de la numele grupelor de luptă ale PC german, Rote Front - Aragon cântă, glorificând sinistrul GPU, „veselia salvelor de împușcături” atunci când cei împușcați sunt burghezi; asta înainte de a conchide: „în ochii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Monatte și, mai ales, lui Renî Lefebvre, animatorul Caietelor Spartacus. El cunoaște în anii 1950 o renaștere în mediile intelectuale ale stângii antistaliniste, în mod deosebit datorită înființării de către Claude Lefort și Cornelius Castoriadis, în 1956, a revistei Socialism sau barbarie. în paralel, ia naștere în 1957 Internaționala situaționistă care repune în cauză formele tradiționale de expresie politică; ieșită din avangărzile literare, ea cheamă la o critică a vieții cotidiene, inspirată îndeosebi din filosoful marxist Henri Lefebvre. înțelegând mizele mediatice, situaționiștii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de către comuniști Blocat pe fronturile din Centru, Franco Lansează, pe 31 martie 1937, o ofensivă contra Țării Bascilor. Pe 26 aprilie, capitala spirituală a regiunii Biscaya, Guernica, este bombardată de avioanele germane; operațiunea provoacă sute de morți și devine simbolul barbariei franchiste. în octombrie, resursele materiale și umane ale provinciilor industriale din Nord trec sub control franchist, rupând definitiv echilibrul militar dintre cele două tabere. Cu sprijinul intens al Comuniștilor, armata republicană încearcă să profite de ocuparea de către Franco a Nordului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și constructivist, Tatlin simbolizează aici adeziunea la revoluția bolșevică a unei părți a avangardei culturale ruse, dar și libertatea estetică a acesteia înainte de instaurarea realismului socialist. =ANTICOMUNISMUL= 16. Acest afiș francez din timpul alegerilor legislative din 1919 ilustrează sugestiv imaginea barbariei care, la acea dată, era asociată bolșevismului, pentru o bună parte a opiniei publice europene. Aceasta asimilase povestirile despre ororile războiului civil din Rusia colportate în Europa de rușii fugiți din țara lor. Să mai amintim că, în timpul războiului din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Franță, ai grijă să nu-ți pierzi libertatea! (1946) că „de îndată ce înțelegi înrudirea profundă a nazismului cu comunismul, pe baza raționalismului care le face să divinizeze Natura materială și inumană, nu te mai poți îndoi de faptul că o asemenea barbarie este fructul misticii lor opuse”. Albert Camus condamnă comunismul stalinist încă din 1946, în Nici victime nici călăi; dar în Omul revoltat (1951), atunci când reflectează asupra problemei terorii, raționale sau iraționale, el recuză orice confuzie între „teocrațiile totalitare”. După el
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
natură a Revoluției Culturale* și deschizând calea unor lucrări critice ca Rîvo Cul dans la Chine Pop (1974), o antologie a presei „gărzilor roșii”. Despărțindu-se de troțkism după Eliberare*, Claude Lefort, fondator împreună cu Cornelius Castoriadis al revistei Socialisme ou Barbarie și care a urmărit seminariile lui R. Aron între 1960 și 1967, revine la o abordare centrată pe conceptul de totalitarism. în Un om în plus (1976), el scrutează opera lui Soljenițîn care „face să apară marea mașină a opresiunii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Până către anii 1970, mobilizarea problematicii totalitare este apanajul a două pleiade de intelectuali mai degrabă marginale: prima, provenită din sfera de influență troțkistă*, se reunește la inițiativa lui Claude Lefort și a lui Cornîlius Castoriadis în gruparea „Socialism sau Barbarie” și întreprinde o critică revigorantă a stalinismului*; a doua, în siajul seminarului lui Raymond Aron, grupează mai degrabă universitari liberali precum Alain Besanșon, chiar socialiști ca Pierre Hassner. și unii, și ceilalți se mișcă, totuși, într-un univers intelectual îngrădit
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Raymond Aron, grupează mai degrabă universitari liberali precum Alain Besanșon, chiar socialiști ca Pierre Hassner. și unii, și ceilalți se mișcă, totuși, într-un univers intelectual îngrădit, dominat de figura „intelectualului progresist”, refractar față de o teorie ce cutează să compare barbaria nazistă cu... speranța comunistă. Trebuie așteptate expansiunea disidenței* în URSS, publicarea în Franța a operei-far a lui Aleksandr Soljenițîn, Arhipelagul Gulag, dar și lucrarea de mediere întreprinsă de istoricul Franșois Furet, precum și de către revistele Esprit, le Dîbat, Commentaire și Communisme
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
SDN) Ajutorul Muncitoresc Internațional Ajutorul Popular Ajutorul Roșii Internațional Secția franceză a Internaționalei Comuniste Secția franceză a Internaționalei Muncitorești Securitatea SED (PSUG) Sentero luminoso (Cărarea Luminoasă) Serviciul B SFIO Sighet Sinn Fîin situaționiști sloveni SMERSH SMOT social-democrație socialism socialism sau Barbarie socialiștii revoluționari Socialistisch Partij Socialist Workers’ Party societate societate civilă Solidarność sovietizare soviete SPD SRI Stalingrad Stasi Steplag Strana demokratickîho socialismu strategie-tactică Suomen Kommunistinen Puolue suprarealism simbolistica comunistă synaspismos sindicalism Sindicatul Muncitorilor Liberi sistem concentraționar T Tallinn tătarii din Crimeea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
merge acolo. Astăzi, „Unica Lume” a tehnologiei nu-i va servi la nimic dacă îi lipsește unul dintre acele acte guvernamentale fără care nici o ființă umană nu poate să treacă o frontieră. Totuși, în 1914, stigmatul retardării și aproape al barbariei se atașa de Rusia și Turcia, singurele țări mari care cereau un pașaport pentru a părăsi sau intra pe teritoriul lor național. Nu se cuvine să uităm că tehnologia modernă este cea care a făcut posibile conducerile totalitare prin permisiunea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Bavariei și ale casei de Hochberg privind succesiunea în Baden, o dispută între ducele de Oldenburg și contele Bentinck în privința conducerii regiunii Knupenhaussen, situația evreilor din Prusia și Austria, rangul reprezentanților diplomatici, suprimarea comerțului cu sclavi și a piraților din Barbaria, precum și problema coloniilor spaniole. Concertul european În comparație cu aceste activități guvernamentale ale Sfintei Alianțe, secolul care a urmat a reprezentat o regresie. Spectacolul unui guvern alcătuit din mari puteri care stau și judecă marile probleme nu a mai apărut până la Consiliul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de mândri cum sunt ei”.7 Războaiele religioase au arătat că încercarea de a impune propria religie restului lumii este pe cât de costisitoare, pe atât de inutilă. A trebuit să treacă un secol de vărsare de sânge, devastare și aproape barbarie pentru a-i convinge pe combatanți că este posibilă conviețuirea celor două religii tolerându-se reciproc. Cele două religii politice ale timpului nostru au înlocuit cele două mari grupuri creștine ale secolelor al XVI-lea și al XVII-lea. Aceste
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ambele supuse influenței mijloacelor de comunicare de masă. Acest curent va avea reprezentanți iluștri în toate epocile, în Germania, ca și în Franța. În teoria critică pe care o elaborează, industria culturală de masă ajunge la ceea ce Adorno (1951) numește “barbaria stilizată”. și această industrie nouă constituie, și nici nu se poate altfel, un instrument de opresiune ce realizează tragica adaptare dintre “omul unidimensional” (Marcuse, 1964) și acea “societate total administrată”, despre care vorbește Horkheimer (1947). Expresia “cultură de masă” aparține
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
Nu ar fi oare mai judicios să ne aplecăm asupra factorilor socioculturali? Un tot complex Concurat multă vreme de termenul civilizație, care, În accepțiunea sa clasică și cu referire la „rafinarea atitudinilor” și la „Îmblânzirea moravurilor”, se opune celui de barbarie, evocând totodată „cea mai Înaltă expresie a umanismului”, cuvântul cultură ă provenit din latinescul cultura, el Însuși derivat din verbul colere ă are numeroase semnificații. Se aplică atât muncilor câmpului, realizărilor tehnice și facultăților minții, cât și exercițiului fizic, biologiei
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de exemplu, afișăm principiul egalității printr-un efect de Înglobare a diversității societăților În unitatea genului uman. Numai că imediat introducem o distincție duală și expresia principiului ierarhiei pentru a da seama de această alteritate. Există astfel oamenii civilizați și barbarii, educații și analfabeții, dezvoltații și subdezvoltații: pe scurt, În fața „noastră” există „ei”. Or, „ei” sunt concepuți ca opuși „nouă” și toate calificările pozitive pe care le asociem culturii noastre se aplică inversate culturii „lor”. Din moment ce această reprezentare este, după cum spune
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Occident (1992), analizează problema raporturilor Occidentului cu celelalte civilizații (Malraux, 1992, p. 27) ă „Fiecare civilizație”, spune el, „formează un model de sensibilitate” ă, punând În același timp o Întrebare reluată ulterior de Césaire (ibidem, p. 43): „Dacă este puternică, barbaria este oare mai puțin barbară?”. La rândul lor, suprarealiștii iau poziție Împotriva Expoziției coloniale de la Vincennes din 1931, denunță rasismul și opresiunea impusă popoarelor aflate sub tutelă și Își exprimă solidaritatea cu aceste popoare manifestând În stradă și distribuind fluturași
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a depins de o autoritate civilizatoare exterioară care și-ar fi pus marca pe un continent Întârziat. În sfârșit, trebuie lansat un contraatac pe tema istoriei civilizațiilor, lucru pe care Césaire Îl va face În Discurs despre colonialism, arătând că barbaria nu a fost a africanilor, ci a colonialiștilor. Performanța lui Césaire va consta În punerea În opoziție, prin metafore contrastante, a oamenilor „blânzi, amabili, politicoși” cu călăii lor aventurieri, violenți, violatori, practicând insulta și disprețul. De o parte, cultivatori, constructori
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În opoziție cu toți ceilalți „non-Noi”, este atitudinea clasică definită ca etnocentristă. Ea Înseamnă să stabilești o distincție fundamentală Între două categorii opuse și de valoare inegală: „Noi, civilizații” versus „Ei, sălbaticii”, În care recunoaștem opoziția Între cultură și natură (barbarie, primitivism). Dar clivajul „oameni/sălbatici” este tocmai o moștenire a gândirii sălbatice, așa cum a sugerat Claude Lévi-Strauss În Race et histoire: „Această atitudine a gândirii, În numele căreia Îi respingem pe «sălbatici» (sau pe toți cei pe care vrem să-i considerăm
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În gardă Împotriva oricărei aprobări prea grăbite a acestui tip de exigență: „Chiar dacă n-o fi pe placul multiculturaliștilor, alegerea cu care ne confruntăm astăzi nu este Între o cultură occidentală «represivă» și un paradis multicultural, ci Între cultură și barbarie. Civilizația nu este un dar picat din cer, ci o realizare, o realizare fragilă care are nevoie constantă de consolidare și de apărare Împotriva agresorilor din interior, ca și Împotriva celor din exterior” (ibidem, p. 97). A. P. & FISCHBACH Franck (1999
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
prin intermediul excursiilor turistice. Tu ai fi putut fi un asemenea exemplar dacă te nășteai mai la vest. Nouă nu ne rămâne decât să gustăm doi-trei ani din Paradis, apoi să fim împinși delicat, cu încurajări ipocrite, în mâlul originar din Barbaria. Mirel 29 noiembrie 2005 Stimate bibicule, Am ieșit să înfulec în grabă un hot-dog (să mă ierte domnul Pruteanu pentru folosirea barbarismului!) și am cumpărat două cărți poștale. Sunt revoltat! Joci murdar, deja ai mai trimis două. Am înțeles, vrei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
orbirea acestor oameni? M-am supărat. Am dat drumul la radio, ascult Radio-Select (radio pirat de manele din Pantelimon.) Îmi trăiesc la maxim orientalitatea. Mă descarc la manea... P.S.: iată unul dintre puținele avantaje de a trăi în România: în barbaria noastră, încă mai putem spune lucrurilor pe nume: negrul e negru, musulmanul musulman, iar golanul, ei bine, golanul rămâne golan, aici sau la Paris. Mirel Decembrie 2005 3 decembrie 2005 Absurdistan Episodul I sau ,,Voi sfârși nasol în România“ Stația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
un sens procesului istoric al lumii, un sens care are o măsură comună cu destinul persoanei"8. Legenda groaznicelor spaime din anul 1000 se pare că a fost lansată spre sfârșitul secolului al XV-lea pentru a scoate în evidență barbaria Evului Mediu în comparație cu deschiderea Antichității greco-latine. În centrul beznei medievale, constată istoricul francez Georges Duby, anul 1000, antiteză a Renașterii, este înfățișat ca un spectacol al morții și supunerii abjecte. Pocăința și penitența capătă accente dramatice în rândul populației, fără
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]