1,298 matches
-
potirul din mîna Domnului și l-am dat să-l bea toate neamurile la care mă trimitea Domnul: 18. Ierusalimului și cetăților lui Iuda, împăraților și căpeteniilor sale, ca să le prefacă în dărîmături, într-un pustiu, să-i facă de batjocură și de blestem, cum se vede lucrul acesta astăzi; 19. lui Faraon, împăratul Egiptului, slujitorilor lui, căpeteniilor lui, și tot poporului lui. 20. la toată Arabia, tuturor împăraților țării, tuturor împăraților, țării Filistenilor, Ascalonului, Gazei, Ecronului, și celor ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
ca niște smochine grozave care, de rele ce sunt, nu se pot mînca; 18. îi voi urmări cu sabie, cu foamete și cu ciumă, îi voi face o pricină de spaimă pentru toate împărățiile pămîntului, de blestem, de pustiire, de batjocură și de ocară, printre toate neamurile pe unde îi voi izgoni, 19. pentru că n-au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, ei, cărora în nenumărate rînduri le-am trimis pe robii Mei proorocii, dar n-ați vrut să ascultați, zice Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
36. De aceea, așa vorbește Domnul: "Iată, îți voi apăra pricina, și te voi răzbuna! Voi seca marea Babilonului, și-i voi usca izvorul. 37. Babilonul va ajunge un morman de dărîmături, o vizuină de șacali, un pustiu și o batjocură, și nu va mai avea locuitori. 38. Vor răcni împreună ca niște lei, vor țipa ca niște pui de lei. 39. Cînd vor fi încălziți de vin, le voi da să bea, și-i voi îmbăta, ca să se veselească, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
implică, în plus, sentimentul de transgresiune, ea se naște din supunerea eului la judecata cenzurii morale. Faptul că poetul este copleșit de rușine și vină este tocmai ceea ce îl salvează de crunta dezonoare a morții, pentru a-l arunca în batjocura înstrăinării de sine. Dilema este fără ieșire și fără sfârșit. Cuvintele nu salvează, ci mimează. Ele nu îl fac mai rezistent, ci mai singur. Și tot atunci, când oglinda este sorbită, se produce imposibilul: cade masca! Masca de cruciat, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
se Îmbete, să golescă un butoi plin cu vin În burta lor de Cămilă a Deșertului. Dacă au băut pe săturate, Însăși directoarea Tatiana nu reproșează nimănui nimic. Dar să Întreci măsura Încrederii acordate,constitue un act de sfidare, de batjocură la adresa persoanei tale...!!” „Nu te Înțeleg...” „Și-au bătut joc! Au devastat câteva butoaie pline cu vin de bună calitate, făcând o risipă dincolo de orice imaginație...!! Mai mult: au rămas În timpul nopții dormind În băltoacele de vin ce se scurgea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
toate lucrările tale, va fi vai și amar de capul tău...!” Uneori răbdarea se află Încadrată Între anumite limite a suportării, Tony Pavone făcând un mare efort de voință pentru a se stăpâni Însă, ultimele cuvinte ale ofițerului declamate În batjocură, fu picătura care umplu paharul. În linii generale avea cunoștință de acest extrem de periculos anchetator, dar,Tony Pavone nu-i Îi era frică de el. Poate, ar fi avut o reținere dacă venea Îmbrăcat În haina militară, dar așa...? Gulerul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Își acoperi ochii Înlăcrimați exclamând. „Cu ce am greșit eu oare...? Dece sunt atât de aspru pedepsit...!? În mod sigur, zilele mele sunt numărate, la ce bun să mă cramponez de viață...!? Ce sens mai are viața...? Pentru a fi batjocura ocnașilor prin diferitele Închisori din țară...? Nu, niciodată...!” Speranță la recurs, amarnică iluzie...! Într’un Stat cu dictatură Totalitară, unde justiția asculta de ordinele poliției nici un judecător nu va Îndrăzni să anuleze o sentință dinainte stabilită...! Adese ori instanța de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
deținuților Într-o dezordine stupidă Încât bieții oameni trebuia să adune de pe sub paturi ori de pe culoare puținele provizii de alimente ori alte fără valoare personale bunuri așa dar, hărmălaia dură până după miezul nopții...!! Drept urmare a acestei stări de intimidare, batjocură, abea apucai să dormi câteva ore, infernul repetându-se la infinit. Dumineca Însă - după așa zisa baie, urma spălatul lengeriei de corp Însă, penetenciarul nu oferea săpun și nici detergenți pentru spălarea acestor rufe, În schimb oferea permanent apă rece
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a plîns cu amar. 63. Oamenii, care păzeau pe Isus, Îl batjocoreau și-L băteau. 64. L-au legat la ochi, Îl loveau peste față, și-L întrebau, zicînd: "Proorocește, cine Te-a lovit?" 65. Și rosteau împotriva Lui multe batjocuri. 66. Cînd s-a făcut ziuă, bătrînii norodului, preoții cei mai de seamă și cărturarii s-au adunat împreună, și au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis: 67. "Dacă ești Tu Hristosul, spune-ne!" Isus le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
mergea deloc. - La dracu cu creația, a strigat el, aruncând stiloul în perete. Pete negre apărură pe tapetul alb ca în gravurile lui Miro. - HA, HA, HA! Feifel a auzit hohotul de râs clar tăcând. Toate aceste ha-ha-uri erau o batjocură, sunete pline de sarcasm. A capitulat imediat și s-a retras în pat, căutând adăpost sub aripile calde ale somnului. Feifel a dormit aproape o oră. Soarele asfințise. Aerul din cameră devenise albastru indigo. Era toamnă, zilele începuseră să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
camerele tixite, înghițind totul. Gândaci mari de bucătărie, gărgărițe, cărăbuși lucioși ca nasturii de pe uniformele militare începuseră să se înmulțească, răspândindu-se prin oraș. Zaharel încercase să se scuze în fața propriei conștiințe: „Omul propune, Domnul dispune“. Vedea că acum devenise batjocura tuturor și nu putea să nu se plângă în fața oglinzii: - Numai iubirea m-a făcut nebun! Totul de dragul Porumbiței. Deși știam că dragostea poate să și omoare. Dar nici măcar mort nu pot trăi fără ea, peste tot o văd, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
impresia că-l văd chiar pe Rudi! Un surâs luminase fața lui Natanael. Când intraseră în sinagogă se așezase direct pe locul lui Rudi. Ca și cum acel loc fusese dintotdeauna al lui. Se simțea împăcat că acel om, care luase în batjocură amintirea lui Rudi, acum, în mod spontan, îi arăta căldură. Era ca și cum ar fi regăsit viața veche a lui Rudi, pe care o putea adăuga armonios la viața lui tânără, fără multe experiențe. Predica rabinului începuse cu câteva cuvinte despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
bărbat micuț și insignifiant, supus jocului întâmplării, pentru care viața era un șir neîntrerupt de umilințe. Tipografii îl pocneau cu pumnii în față, iar el era cel scos vinovat. Soția îl bruftuluia, iar soțiile altor bărbați făceau din el obiectul batjocurii lor. Wilt colindă străzile din suburbie, trecând pe lângă locuințele semidetașate și grădinile micuțe, simțindu-se cuprins de un val de dârzenie tot mai puternic. Se săturase să fie mereu victima circumstanțelor. Va înceta să mai fie receptorul nenorocirilor. Va deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
un ochi mereu ironic. Ruleta a fost marea lui șansă, și e uimitor cum acest om rudimentar în gândire a avut totuși viclenia să profite de singurul punct unde putea să străpungă, ca un scorpion, platoșa sorții și să transforme batjocura veșnică într-un etern triumf, în ce fel? Mi se pare acum simplu, primitiv și în același timp genial de simplu: Ruletistul miza împotriva lui. Când își ducea pistolul la tâmplă, el se dedubla. Voința i se întorcea împotrivă și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ochii ei căprui blânzi și apoși, puse lingura jos și, îndemnată de atenția mea, mă întrebă: - E bună? Pronunță aceste cuvinte de parcă ar fi avut în față un copil, clătinând interogativ-afirmativ din capul ei cărunt. - Buunăă, am spus eu în batjocură, fără să afirm sau să neg. Am pronunțat acest cuvânt cu o grimasă de dezgust, de parcă eram gata să vomit, în timp ce privirile noastre se întâlneau: a mea, tăioasă și plină de ură, a ei, caldă, plină de iubire și radiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
privea lateral cu ochii lui de culoarea urzicii și-și acoperea gura cu mâna. Takadjiev era cel mai în vârstă și cel mai voinic elev din clasă. Acest armean era iubit de toți pentru capacitatea lui uimitoare de a devia batjocura dinspre sine spre nota proastă pe care o primea. Spre deosebire de alți colegi, el nu purta pică profesorilor, ba chiar făcea haz mai mult decât noi toți de propria lui situație. Ca și Stein, avea și el expresia lui preferată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de salvare: o cutie de răcoritoare ce se răsucea pe loc - o dată, și încă o dată... O privi îndelung, fără a schița nici cel mai mic gest de a o atinge, fiindcă prezența ei i se părea o crudă și stupidă batjocură a sorții. De câte ori nu ținuse în mână o asemenea cutie, fără să-și închipuie măcar că va fi ultimul lucru „ civilizat“ pe care o să-l vadă? Era cu adevărat zdrobitor și cu totul aiurea. Unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pornește atacul împo triva celor paradoxale, fără a scăpa de suferință. Termenii în care discută Kierkegaard sunt infinit sugestivi: „ofensatul, fie că șade cu inima zdrobită, holbânduse la paradox ca un milog împietrit de suferință, fie că se înarmează cu batjocura, țintind de la distanță cu săgeata zeflemelei - el tot suferă, și nu de la distanță“<ref id="174">Ibidem, p. 66. </ref>. Distincția făcută aici, între ofensa suferindă și cea în acțiune, oferă prilejul unei noi precizări. Intelec tul ce suportă șocul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nu vise fătidici, precum se zice. "Timpul" ți l-am trimis sâmbătă și duminecă. Postul de la Iași (prof[***] de l. germană) s-a rezervat pîn-acum și se va da la toamnă. Dacă-l cer pîn-atunci și dacă nu intervine vro batjocură la adresa lui Ureche, poate să mi-l dea mie. Dar, în sfârșit... Te sărut, Momoțelule, de mii de ori și rămân al tău Emin 31 mai 1882 {EminescuOpXVI 194} 181 [VERONICA MICLE] [3 iunie 1882] Dulcea și draga mea copilă, În
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Universitate de o ursuzenie extraordinară. Nici eu nu știu cum te iubesc, ca pe o logodnică, ca pe o mamă aș zice, dacă n-ai fi mai tânără decât mine. Te iubesc, te iubesc! - Te iubesc, te iubesc, parodie Otilia, încet, fără batjocură. - Înțelegi că am găsit în tine tot ce mi-a lipsit în copilărie,că iubirea mea e un lucru serios, nu cum crezi tu. Te iubesc, G. Călinescu Otilia, nu glumi, continuă și mai exaltat Felix, sărutând genunchii fetei ușor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
parcurgea toate gesturile, ca și cum spațiul ar fi fost un mediu ostil. Fusese de altfel repede repartizat la brigada de distrofici, cei care nu erau în stare de munci mai grele. Aici însă a fost repede dușmănit de toți, jumătate în batjocură, cealaltă jumătate din dezgust. Și au hotărât, cei mai vechi în pușcărie, să-i facă figura „aceea“; o figură care avea numele ei, de care nu-mi aduc aminte. Și i-au și făcut-o lui Hâncu. De mâncat, nu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
enorm, grosolan, chiar scârbos poate, tocmai în clipa în care simt că trebuie spus ceva serios; când simt clar nu că trebuie să spun ceva serios - ceva care se înfiripă și se gândește deja în mine -, ci să iau în batjocură crudă, sălbatică, faptul că pot să cred că mă iau în serios. E un fel de batjocură de clovn care se suie sus la trapez și se aruncă în gol, iar muzica se oprește; și nu se aude decât pârâitul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
simt clar nu că trebuie să spun ceva serios - ceva care se înfiripă și se gândește deja în mine -, ci să iau în batjocură crudă, sălbatică, faptul că pot să cred că mă iau în serios. E un fel de batjocură de clovn care se suie sus la trapez și se aruncă în gol, iar muzica se oprește; și nu se aude decât pârâitul unei lungi bășini, artificial schimonosită. S-ar putea ca masca tragică, împinsă la schița extremă a trăsăturilor
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
că România nu va putea să reziste ? Este el vinovat și pentru toate defectele românilor ? i-am răspuns. Și pentru defecțiunea Aliaților ? Sunt printre puținii care se gândesc tot mai des la el, în vreme ce blestemele și sarcasmele la adresa lui curg. Câtă batjocură a îndurat în gazete și în toate marile cuvântări ale adversarilor - un adevărat martiriu al ridicolului ce, fără alegere, este aici dăruit deopotrivă și celor ce-l merită, și celor ce nu ! Mod obtuz de gândire al unei țări provinciale
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
relațiile lui nenea Sandu Geblescu, categoric îți spun că Niki avea șanse, dacă n-ar fi venit vremurile care au venit... Iar acum ar fi fost momentul ca să pro-fi-te ! Să pro-fi-te cinstit de pe urma eforturilor lui ! în loc de asta, o pensie de batjocură, după ce toată viața a tras, fără o satisfacție, cât de mică, și toți care se uită la el ca la un om terminat... Nu, nici pentru femei nu-i ușor când se pensionează, dar la bărbați este o adevărată dramă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]