1,402 matches
-
lui către aproapele, îndrumarea discretă a lui Rosa îl fac să maturizeze decizia de a se face preot. În martie 1551 Giovanni Lunel, episcopul de Sebaste, îi conferă tunsura clericală, ordinele mici și subdiaconatul. În 28 martie, primește diaconatul în Bazilica San Giovanni in Laterano și în 23 mai este consacrat preot în biserica "S. Tomaso in Parione". Rosa îl aduce în casa "S. Girolamo" unde era deja cunoscut și unde va rămâne timp de 32 de ani, mai înainte să
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
de găsit. În intenția sa de a preveni păcatele, inventă un pelerinaj original prin Roma: în fiecare an, în Joia Grasă (cea de dinaintea Postului Mare), vizita 7 biserici concomitent cu desfășurarea Carnavalului. Se începea de miercuri seara cu vizita la Bazilica Sf. Petru și se continua joi cu vizitele la "S. Paolo fuori le mura", terminându-se, după un lung parcurs care ajungea până la "via Appia" la Sf. Maria cea Mare. La jumătatea drumului se opreau pentru la "Villa Celimontana" pentru
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
prin dramatismul compoziției, contrastele cromatice și modul dinamic de a desena. Culoarea, dominantă în pictura venețiană, este prezentă și în arhitectură. Fațadele multor biserici și palate, dar și ale unor clădiri particulare, erau decorate cu fresce sau mozaicuri strălucitoare. Între bazilica "San Marco" și "Canal Grande" se ridica impunătorul Palat al Dogilor. În cursul anilor a fost de mai multe ori renovat sau întregit cu noi constrcții. Astfel, Pietro Baseggio reface aripa sudică dinspre "Canal Grande", Giovanni Buon (1360-1443) și fiul
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
școala venețiană în arta orchestrației, în care un grup de instrumente execută teme opuse alternând cu pasaje executate împreună (""tutti""), prevestesc deja stilul baroc. Primul compozitor care folosește aceste procedee este Adrian Willaert (1490-1562), care devine "maestro di capella" la bazilica "San Marco" în 1527, reputat și ca excelent pedagog. Începând cu anul 1560, două orientări domină viața muzicală a Veneției: una progresistă, condusă de Baldasare Donato (1525-1603), alta conservatoare în jurul lui Gioseffo Zarlino (1517-1590). Compzitorii conservatori, printre care Cipriano de
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
și relații între volume de tipuri și mărimi diferite, exagerare emfatică, culori îndrăznețe și multă retorică arhitecturală și simbolică sunt caracteristicile stilului baroc. Ultimele opere din Roma ale lui Michelangelo pot fi considerate precursoare ale arhitecturii baroce, deoarece design-ul Bazilicii Sfântul Petru atinge o unitate colosală, nemaiîntâlnită până la acea vreme. Elevul lui, Giacomo della Porta, a continuat lucrarea la Roma, în special la fațada bisericii iezuite Il Gesu, care a condus la cea mai importantă fațadă de biserică a barocului
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]
-
lui Carlo Maderno. În secolul al XVII-lea, stilul baroc s-a răspândit în Europa și America Latină, unde a fost promovat de iezuiți. Cele mai importante caracteristici ale arhitecturii baroce sunt: Arhitectura religioasă a perioadei Baroce a început prin modelul bazilicii cu cupolă și naos în formă de cruce. Printre primele structuri din Roma care s-au desprins de convențiile manieriste, exemplificate prin "Il Gesù", se numără și biserica "Santa Susanna", proiectată de Carlo Maderno și construită între anii 1597-1603. Ritmul
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]
-
a obținut doctoratul în filosofie de la Universitatea „Toma de Aquino”; în anul 1911 a obținut doctoratul în teologie de la Universitatea Urbaniană, precum și licența în drept canonic de la Universitatea Gregoriană. A fost sfințit preot în ziua de 24 septembrie 1910 în Bazilica „San Giovanni in Laterano”, cu o dispensă canonică de 20 de luni. Revenit în țară la 29 iulie 1911, a fost timp de mai mulți ani profesor de religie la Liceul „Sf. Iosif” din București și a activat ca administrator
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]
-
de marfă, 27 de intrări (porți), 29 de scări interioare și 691 camere (inclusiv mai mult de 200 de birouri). Cu înălțimea sa de 96 de metri, Parlamentul este una dintre cele două clădiri cele mai înalte din Budapesta, împreună cu Bazilica Sfântul Ștefan. Numărul 96 se referă la fondarea Regatului Ungar în 896 și la aniversarea unui mileniu de la acest eveniment în anul 1896. Fațada principală se află pe malul Dunării, dar intrarea principală oficială este din piața aflată în fața clădirii
Parlamentul din Budapesta () [Corola-website/Science/303136_a_304465]
-
III/IV) este o sfântă, martiră creștină la Roma. A fost martirizată la Roma în a doua jumătate a secolului al III-lea sau, mai probabil, la începutul secolului al IV-lea. Este cinstită la Roma încă din secolul IV; bazilica de la mormântul ei ("Sant'Agnese fuori le mura") datează din vremea Împăratului Constantin. Papa Damasus I i-a împodobit mormântul cu o inscripție în versuri și mulți Părinți ai Bisericii, începând cu Sfântul Ambrozie, i-au cîntat laude. Despre viața
Agnesa () [Corola-website/Science/303158_a_304487]
-
a dat naștere unei tradiții, astfel în dimineața zilei de 21 ianuarie se binecuvântează doi miei care sunt oferiți Sfântului Părinte Papa; din lâna lor vor fi țesute palium-urile oferite arhiepiscopilor. Această ceremonie are loc în Biserica Sfintei Agnesa, bazilică construită pe Calea Nomentană de Constantina, fiica lui Constantin, în anul 345. Sărbătorită, în Biserica Catolică, la 21 ianuarie. Începând din Evul Mediu, Sf. Agneza a fost reprezentată iconografic însoțită de un miel, simbol al nevinovăției ei. La sărbătoarea ei
Agnesa () [Corola-website/Science/303158_a_304487]
-
era, însă, foarte grea (2Tim 1,12; 2,9) s-a tșierminat cu martiriul prin decapitare, probabil în 67 e.c., cum notează Eusebiu din Cezareea. Cât privește locul martiriului său își dispută și azi onoarea două părți: Tre Fontane și Bazilica Ostiense, unde i se venerează mormântul. Este sărbătorit la 29 iunie împreună cu celălalt mare apostol: Petru. Opera apostolului are trei părți: Cât privește constituirea de comunități creștine, prin predicarea Evangheliei, acest capitol se poate reconstitui, într-o oarecare măsură, urmărind
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
cumnatul său, Henric de Navara, cu condiția convertirii sale la religia catolică. Au urmat lupte îndelungate cu trupele catolice franceze, sprijinite de habsburgii spanioli, însă, în cele din urmă, Henric de Navara trece la religia catolică (25 iulie 1593), în bazilica Saint Denis, fiind încoronat la 27 februarie 1594. În anul încoronării, respinge armata spaniolă care încearcă să invadeze Franța. Urmează o perioadă de tratative și împăcarea lui cu conducătorii Ligii Catolice, mai târziu și cu Filip al II-lea al
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
construcții, dintre care au fost dezvelite prin săpături arheologice ruinele presupusului „praetorium”, ale unei basilici, ale casei („domus”) unui aristocrat ș.a., iar în exterior, la cca 100 m NE de incinta, în marginea gârlei Lățimea, ruinele unor terme. Cetatea, împreună cu bazilica și alte clădiri din interior, au fost refăcute în timpul lui Anastasius și Iustinian. Un număr destul de mare de cărămizi, unele descoperite în pavajul superior al bazilicii, poartă ștampila cu numele împăratului Anastasius, câteodată însoțit de numele Altina, de unde foarte probabil
Dinogetia () [Corola-website/Science/302311_a_303640]
-
100 m NE de incinta, în marginea gârlei Lățimea, ruinele unor terme. Cetatea, împreună cu bazilica și alte clădiri din interior, au fost refăcute în timpul lui Anastasius și Iustinian. Un număr destul de mare de cărămizi, unele descoperite în pavajul superior al bazilicii, poartă ștampila cu numele împăratului Anastasius, câteodată însoțit de numele Altina, de unde foarte probabil erau aduse. Pe o balanța de bronz se află înscris numele lui Flavios Gerontios, prefect al Constantinopolului în timpul lui Iustinian (nume care a mai fost întâlnit
Dinogetia () [Corola-website/Science/302311_a_303640]
-
cucerirea unor orașe nemusulmane fie prin impunerea unor tratate prin care musulmanilor li se permitea să transforme bisericile în moschei. Un astfel de tratat a fost aplicat la Damasc, în anul 705 d. Hr. când califul Abd al-Malik a transformat bazilica Sf. Ioan într-o moschee. Se mai spune că Abd al-Malik a convertit zece biserici din Damasc în moschei. După cucerirea Constantinopolui, sultanii otomani au preschimbat și multe biserici în moschei, intre ele cea mai renumită fiind Hagia Sophia. În
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
Palatul Episcopiei Romano-Catolice din Oradea, cunoscut și ca , este unul din cele mai valoroase edificii construite în stil baroc pe teritoriul României. La fel ca și Bazilica Sf. Maria și Șirul Canonicilor, palatul a fost ridicat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Cele trei obiective formează împreună cel mai important complex baroc din România, precum și unul din cele mai reprezentative ale Europei. Din 1971
Palatul Baroc din Oradea () [Corola-website/Science/302379_a_303708]
-
Residina, Sacidava, Zaldapa, Zisnudava) ori adaptări din latina vulgară (A Silva, Castellonovo, Gemellomuntes, Maurovalle). Paralel cu reorganizarea militară au fost întreprinse și schimbări în domeniul bisericesc. În Scythia Minor se aflau 15 episcopate subordonate mitropoliei de la Tomis. Numărul mare de bazilici creștine (spre exemplu, numai la Tropaeum erau cinci) indică importanța ierarhiei ecleziastice zonale, aceasta nefiind "in partibus". După anul 534, invazii pustiitoare ale hunilor (mai apoi ale avarilor și bulgarilor) vor avea loc și în Dobrogea, zona decăzând treptat din
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
capul de bronz), i-a spus lui Gerbert că, dacă el va trebui să citească vreodată o liturghie în Ierusalim, diavolul va veni după el. Gerbert a anulat apoi un pelerinaj la Ierusalim, dar atunci când a citit o liturghie în Bazilica Sfintei Cruci din Ierusalim (latină: "Basilica Sanctae Crucis in Hierusalem", italiană: "Basilica di Santa Croce in Gerusalemme") aflată în Roma, el s-a îmbolnăvit curând după aceea și a murit nu înainte să ceară cardinalilor săi să-i taie corpul
Papa Silvestru al II-lea () [Corola-website/Science/302657_a_303986]
-
în popoare blânde († pe la 414). Nicolae Iorga, Constantin C. Giurăscu și Radu Vulpe au scris că activitatea de evanghelizare a lui Niceta s-a realizat atât la nord cât și la sud de Dunăre. Săpăturile arheologice din anul 1971 sub bazilica paleocreștină de la Niculițel (lângă anticul "Noviodunum", în Sciția inferioară) au dezgropat un "Martyrion" și mai vechi, așezat la temelie. Pe lângă mormântul cu inscripții tombale foarte vizibile al lui Attalos, Kamasis, Filippos și Zoticos, sub cripta celor patru, au fost găsite
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
generalizarea ei printre Dacii și Tracii din Imperiul Roman. Ambele teorii folosesc argumente folclorice (fondul mitologic, tradiții și obiceiuri, dintre care multe sunt anterioare creștinării, dar au fost bine conservate după aceasta), etnografice (paralelisme și diferențe față de popoarele vecine), arheologice (bazilici, necropole), arhivistice (documentele și cronicile vremii) și istorice (dezvoltarea bisericii, limba liturgică, organizarea), interpretându-le fie în favoarea intensității vieții creștine încă de la începuturile formării poporului român pentru a demonstra că acesta a apărut în istorie în paralel și chiar prin
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
avut cândva locuințe în locurile acelea.” Primele biserici creștine, au fost descoperite prin săpături arheologice, atât în Dobrogea (Tomis, Dinogetia, Niculitel), cât și în alte părți ale țării, la Sucidava (secolele IV-VI), lângă Celei-Oltenia și la Morisena (lângă Cenad). Bazilica descoperită în coltul de nord al cetății Capidava (Jud. Constanța) aparține primei jumătăți a secolului al VI-lea d.Hr., arătând influențe ale arhitecturii religioase din spațiul syro-palestinian.După retragerea romano-bizantină din Dobrogea (circa 600), biserica a fost reclădită de
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
-lea d.Hr., arătând influențe ale arhitecturii religioase din spațiul syro-palestinian.După retragerea romano-bizantină din Dobrogea (circa 600), biserica a fost reclădită de bizantini în secolul X. Incendiul provocat de pecenegi în 1036 a dus la abandonarea definitivă a Capidavei. Bazilica se suprapune peste ruinele unei bazilici mai mici din sec. al IV-lea. Din secolul a IX-lea datează bisericuțele săpate în masivul de cretă de la Basarabi-Murfatlar. Bisericuțele au fost descoperite în 1957. Acestea conțin multe inscripții cu litere cirilice
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
arhitecturii religioase din spațiul syro-palestinian.După retragerea romano-bizantină din Dobrogea (circa 600), biserica a fost reclădită de bizantini în secolul X. Incendiul provocat de pecenegi în 1036 a dus la abandonarea definitivă a Capidavei. Bazilica se suprapune peste ruinele unei bazilici mai mici din sec. al IV-lea. Din secolul a IX-lea datează bisericuțele săpate în masivul de cretă de la Basarabi-Murfatlar. Bisericuțele au fost descoperite în 1957. Acestea conțin multe inscripții cu litere cirilice, grecești și rune turcești. Există și
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
care a fost condamnat Conciliul Niceea II, ca și cum ar fi învățat adorarea icoanelor. Biograful papei Adrian I spune că a fost un mare îndrăgostit de biserici „"amator ecclesiarum"” și că a insistat pentru restructurarea și înfrumusețarea lor; privilegiate au fost bazilicile și bisericile romane (Romei) pe tot timpul pontificatului său. Adrian s-a remarcat și pentru atenta caritate față de săraci. A murit în ziua de Crăciun a anului 795, după un pontificat de aproximativ 24 de ani. Carol cel Mare a
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
atunci pierderea unui prieten și a unui părinte spiritual; a dispus ca pe lespedea de marmură a lui Adrian I să fie cioplit un epitaf de 19 versuri, lespedea în prezent este zidită în peretele din spate a porticului din Bazilica Vaticanului (cf. G.B. De Rossi, "L’ inscription du tombeau d’ Adrien I", în "Mélanges d’archéologie et d’histoire" de "L’Ecole française de Rome", 8(1888) pp. 478-501). Caracterul papei Adrian I oferă o îmbinare plăcută de fermitate și
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]