1,734 matches
-
nord scade temperatura asigurată de beci, astfel Încât abioticul beci dintr’un loc asigură conservarea produsului bioticei vițe, vinului adică, aceluiași loc, nu al altuia. Mult În sud, În Mediterana, vinul ajunge atât de tare Încât nu mai are nevoie de beci, care de altfel nici nu se obișnuiește pe acolo. Și iată cum vinul a cucerit lumea pe toată lățimea ei... Omul a sfidat Întotdeauna ecologia. Ca de exemplu, de ce să bea vinul zonei, puțin dar după ce e Îndoit cu apă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ecologia. Ca de exemplu, de ce să bea vinul zonei, puțin dar după ce e Îndoit cu apă ca’n Mediterana, sau mult dar slab ca’n nord la noi? Mai mult, de ce să nu fie sigur de conservare când, scos din beciul obârșiei lui, e hurducat pe drumuri pentru a fi vândut? Să-l tehnologizăm, altfel spus, să-l Întărim. Iar aici putem fi de acord cu Natura sau nu, după cum e Însăși societatea. Dacii - lăudați de gotul Jordanes pentru viața lor
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
toate legumele, În special carnea - În atmosferă controlată, de bioxid de carbon. Când, saturând mediul imediat exact cu produsul metabolic final, se frânează procesele fiziologice ale acestor - totuși - vietăți. Văd, Moti, că te-ai inspirat de la borcanul ăla mare din beci, mai demult plin cu morcovi, pe care-i păstrează proaspeți peste iarnă doar prin bioxidul de carbon degajat de ei Înșiși, dar rămas - căci e mai greu ca aerul - În borcan... Fie, Cristi, dar eu am vrut să-ți sugerez
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-și sape vizuini. De nu, să le fure de la alții, mai conștiincioși, precum vulpea de la viezure. Dar mai e ceva, și mărturisesc că am tras cu ochiul prin notițele amicului meu biped: Îngropat În pământ, bordeiul devine un fel de beci. Adică păstrează o temperatură constantă tot anul - anul vostru, al trăitorilor Într’o zonă tempe rată. Adică, mereu 11 C prin Muntenia, 10 pe la Iași, vreo 9 pe la Suceava; răcoare vara și căldură iarna, când pe deasupra suflă crivățul prin care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Adjud, unde a închiriat o casă, pentru a fi mai aproape de gară. Tata fiind fochist nu a fost mobilizat pentru front, a rămas activ la depou. Îmi amintesc evenimente din timpul războiului. Când se dădea alarma aeriană ne adăposteam în beciul casei. Seara urmăream îngrozit, dar și fascinat de frumusețea spectacolului, cum reflectoarele de la gară urmăreau avioanele inamice pe firmamentul cerului, pentru a le descoperi artileriei antiaeriene. Vedeam bombele luminoase aruncate din avioane, dar nu am văzut nici un avion doborât. Într-
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
curioasă: - Așa-i că peștii trag la crâsnic prin apă? Pe o țigancă borțoasă a întrebat-o dacă a avut relații cu un bărbat. Femeia s-a holbat: - Haoleu, cocoană, da’ nu se vede? În copilărie se juca prin pustietatea beciurilor de la Probota, acum acoperite cu mormane de pământ. Deși părintele Petrea făcea slujbă la mănăstire, casa șio ridicase lângă biserica din Gulia unde s-a mutat și unde a sădit livadă. Ca preot al acestei bisericuțe, înființată în 1887, fusese
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
să pună pe foc tot ce se vedea în rest: acoperișul, grinzile, plafoanele, dușumelele. Pereții se prăbușeau, pretutindeni împărățea molozul, dar ce o încântase pe mama era grădina. După război, mai toate casele erau în ruină. Mama a cumpărat un beci și, cu cărămizile scoase, timp de douăzeci de ani, a refăcut locuința până ce a adus-o la înfățișarea dintâi: era o casă veche, boierească, în stilul neoclasic la modă pe la începutul veacului nouăsprezece: fațada avea colonade false și un fronton
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Doamna Îngrijește de o casă mare În schimbul locuinței. Soțul ei a fost căpitan, studiază ingineria și acum se ocupă cu curățirea parchetelor. Familia La Mont pleacă de sărbători În vacanță la părinți. Sunt chemat să mi se dea În primire beciul, caloriferul, combustibilul și mașina de spălat. După vacanță, La Mont mă cheamă și-mi oferă 5 dolari, care mi se cuvin pentru munca depusă la beci. Între timp, am mai avut o sărbătoare mare: ziua recunoștinței, Thanksgiving day. Aceasta, de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de sărbători În vacanță la părinți. Sunt chemat să mi se dea În primire beciul, caloriferul, combustibilul și mașina de spălat. După vacanță, La Mont mă cheamă și-mi oferă 5 dolari, care mi se cuvin pentru munca depusă la beci. Între timp, am mai avut o sărbătoare mare: ziua recunoștinței, Thanksgiving day. Aceasta, de obicei, are loc a treia Joi din luna noiembrie și sărbătoarea ține 4 zile. Până luni. Pretutindeni vacanță de prima clasă. 30.000 km prin SUA
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
șeful campaniei electorale a lui Ion Iliescu și a PDSR în 1992, secretar general al Guvernului României între 1992 și 1996) Supranumit de presă Nasul mafiei politico-financiare, implicat în nenumărate scandaluri de corupție. Intervine pentru musamaliaarea unei crime săvârșite în beciurile Poliției din Onești. Ofițerul cercetat - șeful poliției județene Bacău - are o întrevedere, înlesnita de Hrebenciuc, cu procurorul general adjunct, Mugurel Florescu. Încadrarea faptei savirsita de șeful poliției este schimbată. Acesta scăpa doar cu o condamnare de doi ani și șase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
o vreme de primăvară adevărată, își va aminti de ei. Oricum, nu-i va uita, deoarece acum făceau parte din el ca un ecou profund, nesfârșit, sosit din depărtări nebănuite. Turiștii "Doar în muzee e mai multă răcoare și în beciuri adânci săpate în piatră" Ușa încăperii, proaspăt vopsită în alb imaculat, era larg deschisă și soarele pătrundea discret luminând cu razele-i jucăușe, strecurate printre frunzele mișcătoare ale copacilor, rafturile pline de cărți ale bibliotecii. În apropierea clădirii, cufundată parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Adjud, unde a închiriat o casă, pentru a fi mai aproape de gară. Tata fiind fochist nu a fost mobilizat pentru front, a rămas activ la depou. Îmi amintesc evenimente din timpul războiului. Când se dădea alarma aeriană ne adăposteam în beciul casei. Seara urmăream îngrozit, dar și fascinat de frumusețea spectacolului, cum reflectoarele de la gară urmăreau avioanele inamice pe firmamentul cerului, pentru a le descoperi artileriei antiaeriene. Vedeam bombele luminoase aruncate din avioane, dar nu am văzut nici un avion doborât. Într-
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
provine de la Mihnea voievod (1508-1510), de la Pr. Francesco, Franciscan Conventual, și de la alți saxoni prin cumpărări, bonificații și donații; nu au mai putut recupera nimic prăbușindu-li-se casele mai apoi, refăcute de Pr. M.ș Gregorio da Bari cu beci și spațiu de locuit, primind lemnul necesar din partea domnitorului; grădina o avem de la Pr. M.ș Giovenale Falco; biserica și clopotnița de la Pr. M.ș Francesco da Castro; iar acum, nemaiputându-se celebra, are numai 4 bârne mai zdravene peste
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
amorală Rioșianu, om fără niciun principiu, ruinat de câteva ori la cărți și plecat din armată cam pentru același bun renume! Reînhumarea la Predeal a câtorva sute de legionari uciși prin lagăre sau arși la crematoriu după ce fuseseră măcelăriți în beciurile poliției, a fost un alt prilej de înălțătoare comunitate sufletească legionară. Din seara aceea rece și senină de toamnă, cu stelele veghind deasupra gropilor, ca în balada „Mioriței”, n-am mai revăzut sutele de cruci din curtea Mănăstirii Predeal, aliniate
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
elev al său, legionar, să-mi spună că, de fapt, el nu a fost numit în locul meu decât după multe luni de la îndepărtarea mea și că în timpul prigoanei a intervenit pentru el și pentru alți studenți legionari, scoțându-i din beciurile poliției. În ceea ce privește prima afirmație, ea era absolut inexactă: Numirea lui Lambrino se făcuse (de către Călinescu) pe data de 1 Octombrie, deci intervenția celui interesat se produsese în cursul lunii Septembrie, cel mai târziu; iar cum eu fusesem îndepărtat din serviciu
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cererea unei instituții (prefecturi) care se adresa direct ospiciului, deseori prin telegrame ca urmare a urgenței cazului. Cu toate acestea, chiar în cazurile foarte urgente, treceau mai multe zile și săptămâni până la primirea bolnavului care primea "asistență" de urgență în beciurile polițiilor locale, nealimentat și lovit. Redăm o cerere de internare și o rezoluție, ambele din cele mai ilustrative privind rezolvarea unor urgențe. Din Hârlău, cu adresa nr.1114 din 1 mai 1892, adresată Epitropiei, se cerea internarea lui Șendo Zolnstein
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
stau de mai mult timp în arestul poliției din acest oraș fără a se lua vreo măsură a nu se ține în contra legii arestați acești oameni". Adresa se referă la un număr de 125 de alienați (!) care zăceau, literalmente, în beciurile arestului polițienesc fără nici o asistență. Cazuri de acest gen erau sesizate deseori. Capacitatea redusă a ospiciului nu putea satisface, desigur, necesitățile. Ca urmare, în ultimele două decenii de existență a ospiciului se obișnuia chiar evacuarea asistaților ameliorați, mai deseori plasarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ieșire în afară, cu minim profit. E.M.: Doamnă, știți, la începutul epocii comuniste, foarte multe cărți, mai ales cele tipărite în timpul regimurilor legionar și antonescian, dar și cărți legate de activitatea Curții Regale, albume, serii întregi, au fost aruncate în beciul Bibliotecii Centrale și nu au fost scoase de acolo nici astăzi. E.S.: Știți, la un moment dat am început să cultiv niște studenți mai buni, oferindu-le accesul la cărțile lui Mircea Eliade, căci Mircea Eliade era pe atunci la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
alții, pe la primărie, pe acolo" (M.L). De fapt, prima formă de ieșire din rutina zilnică a adulților a fost spaima, de neînțeles pentru copii: "maică-mea exagera, de acum. Se gândea că ce să facem, să ne ducem în beci, că dacă, Doamne ferește!, se întâmplă ceva [rău]. Au fost zvonuri cu apa [că este otrăvită], cu rușii [că ne atacă], cu urmărirea lui Ceaușescu. Și stăteam la televizor non-stop. [Dar] nu am văzut [nici] un soldat atunci [pe stradă], oamenii
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
râpii, de regulă, case din păruială și lut (pari în picioare compactați cu lut) acoperite cu șindrilă sau paie; în ultimele decenii puține au fost tăbluite. Două camere 3x4 m., despărțite de un hol iar în spate un chiler, rar, beci, ar fi prototipul. Coșer, grajd, alte „dosuri” adică „perdele” pentru adăpostit animale sau produse agricole erau dictate de rangul de avere. Azi, sunt aproximativ 6 vaci, 10 cai, câțiva porci, un număr mic de păsări de curte și 20 de
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
al unui popor de lași și rugăciunea neîncetată a inimilor plânse. Prin moartea eroilor am înțeles că Cel înviat are un Trup țesut din faptele de aur ale multor anonimi - cei care umpluseră închisorile, barăcile din colonii, lotul „Rugului Aprins”, beciurile Securității, zarca de la Aiud, minele din Petroșani (martie 1977), uzinele Brașovului din 1987, Piața Operei din Timișoara sau Piața Universității din București 1. Vocea lor reprezenta teologia politică în act a celor care nu mai suportau miasma de falsitate a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
său social. „M-am jucat mult, odinioară, cu ideea de a-mi ucide mama și, de asemenea, am visat adesea că o ucideam. Într-o viziune, m-am văzut de nenumărate ori îmbrâncindu-mi mama în jos, pe scara de la beci și apoi izbindu-i și izbindu-i capul însângerat de pardoseala de piatră până când masa lui informă se dizolva într-o baltă de sânge.... Acest act ar fi absurd doar dacă s-ar petrece efectiv... În dimensiunea în care mama
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu descrierea "locului" de la Ernest Barnea).Un loc devenit subiect de legendă, din apropierea comunei Țibănești este Dealul Cetatea (sau Măgura). După localnici, aici a existat o cetățuie de pe vremea lui Ș tefan cei Mare, care s-a dărâmat, rămânând un beci cu deschidere în pădure. Acesta ar fi ascuns în spatele unor porți ferecate, comoara din galbeni de aur tăinuită de vechii călugări. Porțile ferecate nu pot fi deschise cu forța de nimeni, ele deschizându-se singure la miezul nopții de Sf.
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
deschizându-se singure la miezul nopții de Sf. Paști, sau la Armindeni (1 mai). Atunci,aici s-ar aprinde o lumină care ține atât timp cât preotul rostește în biserică: "Veniți de luați lumină!" Un bărbat din Tansa ar fi intrat în beciul respectiv timp de o oră, dar în realitate a trecut un an. El ar fi făgăduit unui călugăr înger să nu divulge nimic din misterele ce i s-au dezvăluit, Însă la un timp,după întoarcerea în sat a divulgat
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
Vechiul drum dinspre pădure către satul țiganilor de azi, și cătunul Ghilea, care existau încă de pe timpul lui Ștefan cel Mare, trecea odinioară pe lângă Grota Urieșilor. Acolo, pe o movilă înaltă, într-un loc anume, o fost tare demult un beci cu porți mari, care se zice că era ferecat să rămână închis pe veci. Acel loc era străjuit de doi fagi urieși, cum nu se mai văzuseră până atunci. Pe aceștia mână de om nu i-a putut doborî la
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]