3,363 matches
-
literatură specifică, dar nu întotdeauna foarte vastă atunci cînd este vorba despre micile formațiuni. Dacă interesul publicului francofon este adesea satisfăcut de informațiile privind PCF sau Partidul Comunist Italian, în schimb el nu știe nimic sau aproape nimic despre partidele belgiene, olandeze sau daneze, grecești, spaniole sau britanice. Această lucrare îl va lămuri într-o oarecare măsură. Dar, mai ales, sîntem conștienți că producem aici, în ceea ce privește istoria comunismului, o lucrare de gradul al treilea. Istoriografia militantă a comunismului, panegiric sau diabolic
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
un singur partid; în Marea Britanie, între Independent Labour Party (ILP) și Labour Party constituit în 1906; în Belgia, ca urmare a criticilor acerbe ale lui Louis De Brouckére și ale lui Henri De Man împotriva drumului urmat de către Partidul Muncitoresc Belgian (POB)1. Aceste conflicte și dezbateri au avut rezonanță, bineînțeles, în timpul congreselor celei de a doua Internaționale, unde se întîlnesc principalii lideri ai fiecărui partid. Două întrebări au creat agitație în mod deosebit în această organizație la începutul secolului al
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
partidului comunist. În Belgia, o serie de mici grupări ce susțin Internaționala Comunistă se întrunesc la 1 noiembrie 1920 pentru a forma un partid comunist sub conducerea lui Edouard Van Overstraeten. Cîteva luni mai tîrziu, aripa stîngă a partidului muncitoresc belgian regrupată în jurul ziarului "L'Exploité" se hotărăște să părăsească POB și să adere la Internaționala Comunistă sub numele de Partid Comunist Belgian. Un dificil proces de unificare a celor două partide începe și sfîrșește printr-un congres de fuziune în
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
un partid comunist sub conducerea lui Edouard Van Overstraeten. Cîteva luni mai tîrziu, aripa stîngă a partidului muncitoresc belgian regrupată în jurul ziarului "L'Exploité" se hotărăște să părăsească POB și să adere la Internaționala Comunistă sub numele de Partid Comunist Belgian. Un dificil proces de unificare a celor două partide începe și sfîrșește printr-un congres de fuziune în zilele de 3 și 4 septembrie 1921, înființînd un partid comunist unificat. În Suedia, Partidul Social-Democrat de Stînga (SSVP) se transformă cu
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
1923. Refuzînd concluziile și logica Internaționalei, el fondează, în aceeași lună, un partid comunist unitar. Lovitura este dură pentru comuniștii francezi. În acest timp, problemele interne sînt, pe moment, abandonate ca urmare a ocupării Ruhr-ului de către forțele armate franceze și belgiene, pe 11 februarie 1923. Mai mulți conducători comuniști sînt arestați. PCF, în acest climat ostil, lansează o campanie de rezistență față de amintita ocupație. Fără alt succes, însă, decît strîngerea rîndurilor militanților în jurul conducerii supuse arestărilor. Mai mult, ea descoperă printre
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
în toate partidele Internaționalei, cuvintele își pierd sensul și oamenii identitatea. Ce logică conduce le excluderea sindicaliștilor revoluționari francezi Rosmer și Monatte, considerați troțkiști și reprezentînd un pericol de dreapta; sau instalarea unei conduceri stîngiste și sectare în schimbul eliminării troțkiștilor belgieni cu ocazia congresului de la Anvers din 1928? Lupta pentru putere în URSS sporește într-atît legăturile artificiale din partidele comuniste, încît o analiză mai puțin atentă a evenimentelor tinde să le considere drept justificate. Partidele comuniste din anii douăzeci nu sînt
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
socialiștilor de a se demasca. Data sugerează fie că este vorba despre copierea mecanică a exemplului francez, fie despre o directivă a Internaționalei Comuniste. Ceea ce aceasta nu putea să prevadă, era inițiativa pe care urmau să o ia tinerii comuniști belgieni cu aprobarea partidului, semnînd, pe 10 august 1934, un pact de unitate de acțiune cu tinerele gărzi socialiste, prestigioasă organizație în tradiția luptei antimilitariste și antifasciste, dar acceptînd, la insistența acestora din urmă, includerea în acord a organizațiilor de tineret
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
celui de al VII-lea Congres fusese pus în practică în Belgia: naționalizarea partidului. Într-adevăr, congresul PCB din 1936 proclamase egalitatea și autonomia popoarelor valone și flamande. Un partid comunist flamand (VKP) trebuia să se constituie în sînul partidului belgian, cu o conducere proprie. El a apărut pe 24 ianuarie 1937 în jurul cuvîntului de ordine: autonomia Flandrei în cadrul statului belgian. El proclama voința sa de a fonda o alianță cu naționaliștii democrați și cu democrat-creștinii și își reînsușea în mod
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
proclamase egalitatea și autonomia popoarelor valone și flamande. Un partid comunist flamand (VKP) trebuia să se constituie în sînul partidului belgian, cu o conducere proprie. El a apărut pe 24 ianuarie 1937 în jurul cuvîntului de ordine: autonomia Flandrei în cadrul statului belgian. El proclama voința sa de a fonda o alianță cu naționaliștii democrați și cu democrat-creștinii și își reînsușea în mod simbolic bătălia Pintenilor de Aur, în care flamanzii învinseseră aristocrația franceză, în 1302. Într-una dintre rarele hotărîri consacrate Belgiei
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
lupta împotriva clerico-fascismului în Flandra, pentru unirea popoarelor flamand și valon. O conferință a comuniștilor valoni, din 1938, își propunea același scop. Temperată în 1939, reproclamată la începutul războiului, această afirmare națională avea să dispară cu totul în faldurile steagului belgian aflat sub ocupație. Un alt caz reprezentativ al unei țări în care domină social-democrația, în Marea Britanie, perioada deschisă de către al VII-lea Congres al IC, se lovește de intransigența absolută a Labour Party față de toate deschiderile CPGB-ului. Ca dovadă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
folos din discreditarea relativă, pe care această capitulare a franco-britanicilor în fața lui Hitler a antrenat-o pentru anumite fracțiuni ale social-democrației atunci aflate la putere. Apelul lansat imediat după Munchen de către 12 partide comuniste, dintre care cel spaniol, francez, italian, belgian, olandez, britanic și german, marchează un dublu eșec: abandonarea definitivă a frontului popular și incapacitatea mișcării comuniste de a bloca mersul spre război și expansiunea fascismului, inclusiv în Spania. Această nereușită nu este egalată decît de cea a Internaționalei muncitorești
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
un socialism revoluționar diferit distribuit între partide. Dar în timp ce Spania și Munchen ofereau o platformă comună stîngii socialiste și comuniștilor, atribuind plusvaloarea morală acestora din urmă, beneficiul a fost neînsemnat și limitat la cîțiva antifasciști fără partid. Astfel, deputatul socialist belgian Albert Marteaux ralia PCB în februarie 1939 la cauza recunoașterii lui Franco de către primul-ministru socialist Paul-Henri Spaak: el a făcut aceasta de unul singur, în timp ce congrese succesive ale POB condamnaseră această recunoaștere cu o zdrobitoare majoritate. Tot atunci, Stafford Cripps
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
poate fi total, deoarece IC joacă cu brio conform scopurile teleologice ale practicilor societale, care au reușit în mod strălucit social-democrației în fortărețele sale naționale. Strînsei rețele a organizațiilor de funcționare care au constituit forța partidului social-democrat german, scandinav sau belgian, IC are inteligența să-i opună structuri mondiale care să depășească izolarea nucleelor comuniste sau para-comuniste pierdute într-un mediu ostil. Această rețea exercită o atracție incontestabilă asupra unei mișcări simpatizante, a cărei importanță oscilează după bunul-plac al centrelor de
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
comunist nu trebuie să sprijine acest război (...) deputații comuniști trebuie să voteze împotriva creditelor de război... Partidele comuniste trebuie să treacă pretutindeni la o ofensivă decisivă împotriva politicii de trădare a social-democrației. Partidele comuniste, și în special cel francez, englez, belgian și cel din Statele Unite ale Americii, care au acționat în contradicție cu această poziție, trebuie imediat să-și rectifice linia politică... Realinierea nu s-a făcut fără dificultate. Pentru partidul comunist belgian, comitetul central marchează schimbarea pe 13 septembrie, deși
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Partidele comuniste, și în special cel francez, englez, belgian și cel din Statele Unite ale Americii, care au acționat în contradicție cu această poziție, trebuie imediat să-și rectifice linia politică... Realinierea nu s-a făcut fără dificultate. Pentru partidul comunist belgian, comitetul central marchează schimbarea pe 13 septembrie, deși încă de pe 11, noi accente răzbătuseră în realitatea imediată: țelurile imperialiste ale războiului, și nu antifasciste, raliere demnă la neutralitatea Belgiei, chemare la pace imediată și ...la victoria socialismului. Căci o altă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
denunțuri ale imperialismului britanic în apelul francez Pentru salvarea poporului care îi este contemporan. Există aici, ca în fiecare perioadă de tranziție între două strategii, o juxtapunere de texte contradictorii, vechiul și noul. Tot în ianuarie 1941, un document intern belgian, destinat discutării în comitetul central, constată existența unei mișcări patriotice dominate de burghezia anglofilă, dar însuflețită de asemenea și de Biserică, existînd riscul să-și ralieze clasa muncitoare. Aceste teze proclamă necesitatea creării unei mișcări de rezistență autonomă a clasei
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
un protest împotriva terorii naziste, ci și împotriva războiului imperialist însuși 18. Evenimentele din Bulgaria, apoi în aprilie, invadarea de către germani a Greciei și a Iugoslaviei, provoacă clarificarea unei linii la care experiența de pe teren, atît în Europa occidentală tezele belgiene ne indică aceasta cît și în Balcani, a contribuit la definirea sa. Orice popor subjugat, care replică, duce un război drept, subliniază de acum înainte Dimitrov. La 26 aprilie 1941, IC scrie PCF-ului că pacea fără eliberarea Franței ar
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
pentru crearea unui bloc al tuturor antifasciștilor. Comuniștilor iugoslavi, li se reamintește că nu este vorba despre o revoluție, ci de a purta un război de eliberare națională. Ca pentru a puncta această cotitură capitală, în bazinul minier și metalurgic belgian se declanșează, între 12 și 19 mai 1941, o grevă revendicativă căreia comuniștii îi extind efectele și îi culeg beneficiile politice prin desemnarea de delegați comuniști în locul vechilor delegați reformiști. Comitetele de grevă apărute în timpul acțiunii se structurează pe urmă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
ca și guvernele emigrate din Belgia și din Olanda 22. Caracterul simplist al tezei unei lupte între două sisteme, avansată de către partidele comuniste din Marea Britanie și din Scandinavia, este denunțat în mod expres. Așa cum va sublinia și o directivă internă belgiană: Gata cu flecărelile despre revoluție. Dar această unitate are o semnificație foarte deosebită: se pune problema desfășurării unei largi mișcări de masă de eliberare a spatelui frontului european de armatele fasciste, de fapt, trebuie ușurată lupta poporului sovietic. Cînd în
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
În Danemarca, în sînul Consiliului libertății, guvern clandestin al rezistenței creat în septembrie 1943, partidul comunist trebuie să accepte prezența vechilor politicieni, printre care social-democrații, absenți totuși de la luptele din teritoriul ocupat 25. Într-o modalitate minoră, dar identică, partidul belgian renunță la comitetele municipale de eliberare, care trebuiau să asigure puterea în momentul plecării ocupantului. Dizolvarea Internaționalei comuniste este hotărîtă în mod arbitrar de Stalin în mai 1943 și proclamată la 10 iunie 1943, după o consultare cu partidele, efectivă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
înscrie, fără o perspectivă clar definită, într-o strategie a tensiunii destinată să determine căderea guvernului. Această paranteză se închide deci la sfîrșitul anului 1944, dar ea a dat consistență campaniei anticomuniste căreia, plecînd de la exemplul grecesc și exagerînd incidentul belgian, Churchill îi dă lovitura de început pe 8 decembrie în Camera Comunelor! O dată luptele încheiate, preocuparea Aliaților se va polariza în teama de puterea partidelor comuniste din Occident. Dacă paranoia nu atinge peste tot nivelul obsesiei americane, în Italia 1
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
a alimenta partea occidentală a orașului. De abia pe 9 mai 1949 un acord între cele două mari puteri pune capăt acestei situații. Fiecare etapă a războiului rece constituie, pentru partidele comuniste, tot atîtea dificultăți. La 28 septembrie 1948, ministrul belgian al afacerilor străine, Paul-Henri Spaak, de la tribuna ONU, evoca frica ce i-o inspiră diplomația sovietică și nu ezită să compare cea de a cincea coloană a URSS-ului pe lîngă care cea de a cincea coloană a lui Hitler
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
drept unic responsabil Uribe, pentru a o proteja mai bine pe intangibila Dolorès Ibarruri, la passionaria. Aceasta trebuie să servească, în ochii partidului, drept simbol al unității, al eroismului și a istoriei partidului. Un congres anticipator? Așa cum am văzut, comuniștii belgieni cunoscuseră un declin rapid după alegerile din 1946. În 1954, ei obțin 3,6% din voturi. Acest rezultat pare să declanșeze o adevărată frondă în sînul comitetului central împotriva principalilor conducători ai partidului și, îndeosebi, a lui Edgard Lalmand, secretarul
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
voturi. Acest rezultat pare să declanșeze o adevărată frondă în sînul comitetului central împotriva principalilor conducători ai partidului și, îndeosebi, a lui Edgard Lalmand, secretarul general. Principalii lideri rămîn înțepeniți în formulele războiului rece. Atitudinea lor, funciar sectară în privința socialiștilor belgieni și a conducerii puternicului sindicat, Federația generală a muncii din Belgia (FGTB) este din ce în ce mai contestată. Ea menține izolarea delegaților comuniști pe lîngă FGTB și determină căderea electorală. În mai 1954, ședința comitetului central se desfășoară într-o atmosferă tensionată și
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
mai 1954, ședința comitetului central se desfășoară într-o atmosferă tensionată și rezoluția finală apare prea îndrăzneață conservatorilor, și prea conservatoare reformiștilor. Ea stipulează într-adevăr că tendința de a nu se face distincție, în practica cotidiană, între partidul socialist belgian și partidele burgheze este greșită [și că] (...) comitetul central nu a fost destul de atent la curentele care creșteau în sînul partidului socialist belgian împotriva politicii nefaste a șefilor socialiști de dreapta 28. În practică, aceasta va fi deschisă multor interpretări
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]