2,324 matches
-
Autorului PĂCĂLICI Care sunteți pe aici, În ziua de Păcălici? Spune-mi tu când ne zici, Bancuri bune cu urzici, Cu ascuțite ace de arici Să tot râzi până ce pici! Ține jocul, să nu-l strici, Când te plesnește un bici! Mergi la harnice furnici, Sau la bluze cu arnici! E o zi de primăvară, Cu soare plin prin țară. Dacă-mi tragi o păcăleală, Voi ține la noua tăvăleală! Vino să mai fii copil, Când este întâi April! Referință Bibliografică
PĂCĂLICI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372471_a_373800]
-
prin lume Cu un scop și rost anume! Am ținut în palme fruntea Când cărunta așteptare Își făcuse drum la poarta Cea zidită din visare. Și-am spus pietrelor să tacă Că strigau în disperare Când un vânt bătea cu biciul Drumul presărat cu sare! Și-am spus oilor din turmă Că e vremea de pe urmă Și - așteptării de pe clanță Că pe umeri port o zdreanță! Nu mă vait și nici nu plâng Când durerile mă strâng, Dar pun mintea mea
AZI ȘI MÂINE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372828_a_374157]
-
an la altul. Dar nu pot să vă spun despre ceată dacă nu vă spun cum era alcătuită și ce avea fiecare de făcut. Cei mai mulți dintre noi aveam cai, doi dintre noi purtau bradul, doi erau cu buhaiul, doi-trei cu bici, doi cu plugul, iar ceilalți aveau acioi (a se vedea schema așezării băieților în dimineața pornirii la colindat, fig. nr.2). Cu ceata de băieți mai erau și lăutarii, care însă nu făceau parte din ceată. Ei erau plătiți de către
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
îi avea pe el: e bine că ști, putem discuta mai departe. MV.: Tot de gâtul boilor li se atârnau și acioaia . La fel ca la cai, boilor li se puneau faete de diferite culori, dar predominantă era culoarea roșie. Biciul mi l-a descris astfel: era împletit în șapte, având o lungime de 6-7 metri. Când pocneai cu el, despicai piatra, nu alta. Tunet, noi nu ne jucam cu datina. Buhaiul (fig.nr.3), alcătuit dintr-o putinică, chiostec, avea
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
ne asculte uratul, lângă părinții lor. Dintre cele pe care le colindam își aveau câteodată drăguți în mijlocul grupului și îți dădeai seama numai că respectivul din alai dorea o mai mare zăbovire pe la casa aceea. Tot cânta și pocnea din bici și ura cu mult foc. Bucurie mare. După spusele bătrânului pregătirile colindului începeau cu una-două săptămâni înainte de sărbătoare. Atunci se puneau toate la cale. Formarea cetei de băieți, împletirea bicelor, alegerea boilor și cailor, construcția buhaiului. Toate acestea se adunau
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
mare zăbovire pe la casa aceea. Tot cânta și pocnea din bici și ura cu mult foc. Bucurie mare. După spusele bătrânului pregătirile colindului începeau cu una-două săptămâni înainte de sărbătoare. Atunci se puneau toate la cale. Formarea cetei de băieți, împletirea bicelor, alegerea boilor și cailor, construcția buhaiului. Toate acestea se adunau în casa celui care era desemnat vătaf. Cutia în care se strângeau banii dăruiți de cei colindați era de diferite culori, în general culorile curcubeului. În ziua plugușorului se întâlneau
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
făcea dor de pământ și așteptăm să mi se dea de-o floare sau de-un pom să-l ud și el să-mi dea roade și iar tăiam bucăți de cer și le puneam pe cai loveam norii cu biciul îi struneam eram nevăzut și străin că o apă în care se oglindea pădurea sub moșiile de cer doar plânset se auzea și dans din când în când mai muream și eu atunci doar atunci primeam țărâna acolo pentru-nălbirea oaselor
CĂRUȚA DIN INIMA MEA de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372901_a_374230]
-
-n al meu crez. Urc și cobor pe dune, convins că-i în zadar să cred că viața-mi încă mai cutează, sperând să mai găsească acea dorită oază unde să-ngenunchez ca-ntr-un altar. Regretul e nisipul în bice prefăcut ce mă plesnesc întruna fără milă. Și totuși încă-n gânduri un rest de clorofilă se vrea-ntr-un ulm, în plin deșert crescut. Hecate Am fost cumva Hecate? Îmi pare c-am avut ca ea două destine diferite
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372920_a_374249]
-
cozorogul strâmb: - Trăiți, Majestate! Am condus ostilitățile de la Cartierul General. Cu privire la vrăjitoare am dat dispoziții clare și precise: să fie prinsă! Dar dobitocii ăștia, îi știți cum sunt... Dați-mi voie să-i articulez după regulament, ca să priceapă. Împărăteasa strângea biciul în mână gata să-l altoiască, dar se gândi că nu se cade la rangul ei să facă așa ceva de față cu subordonații lui și mai ales de față cu străinii ăștia. Totuși, mânia din ea se revărsă și se
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
continuă împărăteasa, iar tu nu ești decât un laș mizerabil. Afară, nemernicule! Se întoarse către matahale: - Afară și voi, nepricepuților! Vitejii noștri știau din experiență că nu trebuie să le mai spună încă o dată ( a doua oară, împărăteasa vorbea cu biciul ). Așa că făcură stânga-mprejur și se buluciră spre ușă, ieșind în grabă mare. Nici generalul nu mai comentă ordinul, ieșind din sală pleoștit și amărât. După el se grăbiră să se facă nevăzute și babele. Împărăteasa înfuriată rămase singură cu
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
ești ? Un prăpădit...rahat! Mărțișor îndură toate umilințele cu calm și demnitate, răspunzându-i: - Ți-am îndurat trufia, așa cum am răbdat atâtea răutăți și urgisiri pe care, în ticăloșia ta, supușilor le-ai dat. Se înfurie împărăteasa, punând mâna pe bici, lovindu-l peste gură: - Cum îndrăznești, ticălos obraznic? Cu ură îmi vorbești? În loc, cu sfiiciune, iertarea să-mi cerșești? - Iertare ție? Scorpie spurcată! Soarta-ți este pecetluită. În veci stigmatizată! Din cartea lui Moș Vreme de vei citi, vei afla
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
-mi cerșești? - Iertare ție? Scorpie spurcată! Soarta-ți este pecetluită. În veci stigmatizată! Din cartea lui Moș Vreme de vei citi, vei afla că Primăvara te va înlocui. Împărăteasa fierbea. Ar fi vrut să-și reverse turbarea prin plesnete de bice pe spinarea lui Mărțișor sau să-l fixeze într-un sloi de gheață ca pe o muscă în insectar. Să vadă dacă mai poate spune ceva. Dar chestia aia cu Moș Vreme începe s-o enerveze. Și flăcăiașul ăla tâmpit
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
Începu să dea agitată din mâini, urlând: - Prefă-te în gândac! Prefă-te în gândac! Dar... nimic. Puterea ei de vrajă nu acționa asupra lui Mărțișor, care-i spuse: - Nemernico, nu te mai chinui! Că nici cu vraja, nici cu biciul sau cu otrava ta nu mă vei lovi! Îngrozită, furioasă, disperată, umilită, nu știa ce să facă. Nu știa cum să iasă din situația ridicolă în care a fost pusă. În neștire începu să țipe: - Gărzile! Să vină gărzile! Intrară
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
pe lângă ei cu un adaus din stropul bucuriei de viață. E bine că fiecare țară își imprimă specificul ei. Nu-mi pot imagina pe străzile orașului Toronto o ceată de flăcăi în costumația dacilor chiuind, recitând urări și pleznind din bice pe lângă carul cu boii care trag un plug cu bradul împodobit. Imaginea asta rămâne doar pentru acolo unde noi îl numim "acasă". Se apropie Crăciunul și Anul Nou și îl aștept pe Moș Crăciun cu bucuria copilului păstrat în străfundul
MOŞ CRĂCIUN – AŞTEPTAT CU BUCURIA COPILULUI DIN NOI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371156_a_372485]
-
filă, imaginea ta din oglindă se schimbă. Lumini si umbre te învăluie, se împletesc, se amestecă. Semnale din tenebrele unor suflete întunecate. Le simți ura. Ce tare dor rănile vorbelor deșarte și faptele lor îndreptate împotriva ta. O șfichiuire de bici ud e lacrima nevinovăției. În lumini sunt umbre, în umbre sclipesc speranțele. Ai făcut cunoștință cu trădarea perfidă a marilor malefici. Au folosit toate armele să te distrugă. Ai perceput mizeria conștiinței lor cu intuiția sufletului de copil. Dar le-
INIŢIATUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371198_a_372527]
-
gârbovit Aruncă firav o lumină Ce-mbracă un val și al lui zvârcolit De nepământeană jivină. În zarea de zmoală bat tobe de fier Copacii de frică se-nchină Șuvoaie de apă se-amestecă-n cer Ca-n marea pedeapsă divină. Un bici de lumină pleznește de sus Și geamătul mării zvâcnește Se pierde apoi rătăcit la apus În umbra de nori care crește. Și crește de parcă doi munți uriași Apasă cu umerii totul De valuri și-a lor zvârcolire atrași Stârnind fără
CURRICULUM VITAE (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344762_a_346091]
-
ignorarea normelor religios-morale dar și a celor juridice; să avem în vedere totodată armonia care există între bunătate, iubire și dreptate, din gesturile lui Iisus Hristos care a plâns pentru oameni, a murit pentru noi, dar tot El a luat biciul în Templu și nu a ezitat să-i numească pe unii ,,morminte văruite”. Și... să acceptăm lipsa contradicției între bunătate și pedepsirea onestă a răului, pentru că ,,Domnul este bun și drept”, iar acestea două se găsesc într-o perfectă armonie
SENTIMENTUL VIETII NEIMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344952_a_346281]
-
lui Gheorghe! - Cum? Nu cred, băiatul lui este plecat printre străini. Tu ești, Ioane? Chiar tu? Te-ai făcut domn, da' să știi, noi tot cu necazurile noastre... Stânjenit, îngăimă: oile nu-ș ce au, da-s cam betege... și dădu bice cailor. Mai strigă: - Vezi că tat-tu nu-i acasă. Tânărul învățător se-ntoarse-n loc, urmărind cu privirea căruța hodorogită, plină cu cânepă. Tresări. Dar mama, mama o să-l recunoască? Se liniști pe loc. Cum să nu, o mamă
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
ghearele feroce și dinții de femei,/ Nu-mi căuta inima, mâncată e de lei.// Mi-e sufletu-n castel de lume năpădit./ Aicea se ucide, se-mbuibă de alcool!/ O boare învelește grumazu-ți dezgolit...// O, Frumusețe,-ai vrut-o, tu bici necruțător,/ Al sufletelor noastre, cu ochii de văpăi,/ Arzând aceste resturi uitate de călăi!“. Tablourile de natură ale lui Claudiu-Nicolae Șimonați amintesc, în schimb, de pastelurile lui Vasile Alecsandri și, mai cu seamă, de poezia bacoviană. Iată, de pildă, Tablou
UN POET HUNEDOREAN CLAUDIU SIMONATI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345939_a_347268]
-
tablou firesc al unei naturi nedescrise poate, încă, în imaginile deformate ale oglinzilor care mă înconjură. spun și strănut în pumn că versul, magul Scris m-a salvat din mlaștina unei neputințe de a nu mă mai urî cu forța biciului din mâna Domnului. acum e întuneric. aștept Lumina care-mi este mereu învelișul dintâi în fiecare început de treaptă. înrobită de așchiile din crucea frământărilor, culeg spin cu spin, coroana de gânduri. le aștern neuitând să le trec prin floarea
GÂNDURI DE SEARĂ 29 APRILIE 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346001_a_347330]
-
mi-am adus aminte că la venirea noastră în sat, a văzut soția la fântâna din vale o căruță și pe cineva care asmuțea câinele spre un cârd de gâște și dacă reușea să facă o victimă, una singură, da bice cailor și gata. I-am povestit și ei tărășenia. - Păi, nu vezi că toată lumea fură? Tu pe ce lume trăiești? Am încercat să schimb subiectul dar n-a fost chip. Atunci am schimbat registrul: - Puii de fermă sunt plini de
AZI DIMINEAŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346047_a_347376]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > BIRUINȚĂ Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1202 din 16 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Pe Via Dolorosa de cruce istovit, Bătut, hulit de toți, din bice curge ură, Întru zidirea noastră se lasă osândit, Nedreaptă judecată, o simplă făcătură. Trădat și-apoi vândut, lăsat spre înjunghiere, Nevinovatul Miel drept jertfă se aduce... Oțet I-au dat să bea, în loc de mană, fiere, Și însetat, flămând, L-au
BIRUINŢĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347842_a_349171]
-
tratate, ea mai există și astăzi sub diferite forme. Suntem aproape toți, dacă nu chiar absolut toți, sclavi. Un nou tip de sclavie este supunerea omului propriului său orgoliu. Tu devii stăpân al sclavului din tine și folosești împotriva ta biciul. Dar sub o nouă formă aceea a convingerii. Noțiunea de proprietate asupra sclavului vine de la forța de muncă pe care sclavul, ca orice om de fapt, o deține. Prin forță de muncă înțeleg capacitatea unui om muncitor, așadar nu leneșul
AL TĂU, AL TUTUROR de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347825_a_349154]
-
tratate, ea mai există și astăzi sub diferite forme.Suntem aproape toți, dacă nu chiar absolut toți, sclavi. Un nou tip de sclavie este supunerea omului propriului său orgoliu. Tu devii stăpân al sclavului din tine și folosești împotriva ta biciul. Dar sub o nouă formă aceea a convingerii.Noțiunea de proprietate asupra sclavului vine de la forța de muncă pe care sclavul, ca orice om de fapt, o deține. Prin forță de muncă înțeleg capacitatea unui om muncitor, așadar nu leneșul
AL TĂU, AL TUTUROR de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347825_a_349154]
-
se răzlețise de restul, se oprește brusc, parcă amețită, dar nu cade. Lângă ea apare un călăreț pe un mândru cal alb, pe care acel călăreț îl stăpânește pe deplin, îl joacă pe loc în timp ce el scrutează depărtările, apoi dă bice calului trăgând de hățul stăng, împinge pintenii în pântecul calului cu pasiunea celui care cunoaște plăcerea beției declanșată de viteză, se întoarce și dispare brusc, așa cum apăruse. Îl urmează zeci de călăreți în uniforme france alb-albastre cu garnituri roșii și
WATERLOO de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348719_a_350048]