1,166 matches
-
angajatul unui depou de tramvaie. Cu siguranță, creierul lui defect cocea acum o nouă crimă. Pentru asta, făcea antrenamente dure, ca un sportiv de performanță. Își făcea nevoile În Încăpere, În lighean, și-l obliga pe Antoniu să le deșerte, biciuindu-i auzul cu un limbaj Îngrozitor. Era duminică, ultima zi a celei de-a doua săptămâni, de când criminalul năvălise În magerniță , o zi mohorâtă, umedă, tristă. Antoniu dormise ca de obicei iepurește, dârdâind de frig pe priciul improvizat. Aproape de ivirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
expert, înainte de-a vă vărsa ca pe un foc ce topește zăpezi și geruri învârtoșate? peste toate, soare sunând înfundat, în căderi neverosimile de cascadă, neclintire de albastru, cum luciul de apă virgină, și liniștea, explodând, ca un munte biciuit în afund. în legea lor în ultima vreme curg cu prea multă ușurință, mă descopăr în lucruri, în muzici, în cărți, în culori scânteind în tablouri. mă întreb dacă e bine sau rău, dacă-mi mai aparțin. ce prostie e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
capul în mâini, oferindu-l cerului, ninsorii de flori și fluturilor îmbătați de verde. nicicând pielea mea ignorantă nu va mai hohoti la atingerea lunii, aievea apelor ce-și plâng sarea pierdută. nicicând nu voi mai vedea lumea cu privirea biciuită de ploile acide ale nerăbdării. nicicând nu voi mai fi grăuntele abia încolțit ce-și leapădă învelișul, golaș și imberb înfruntând, fără frică, durerea. arhanghelul gabriel în visul dinspre dimineață arhanghelul gabriel mi-a rostit numele. ședea la capul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de noapte, și cu sufletul ars de remușcări, caut privirea nevinovată, Înlăcrimată, a celui ce mă striga cu ani În urmă: „Mamă, ia-mă cu tine!...” Am rămas cu mâna Întinsă Într-o gară pustie; și un vânt sălbatic Îmi biciuiește năprasnic tâmpla albită de așteptare... Vino, doamne, să vezi! 28 mai 5 iunie 2013 Zi fatidică... ( Madrid, 14 martie 2004) M-am Întors după-amiază, puțin după ora 17.00, de la pensiune unde fusesem să-mi ridic chenzina. Mi am scos
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
toiul nopții, bagaboantelor? Ați crescut puțin și gata, alergați după golani! Părinții voștri vă știu bine merci la cămin și voi faceți trotuarul!. “Paștele mamii voastre”, ne aruncă mitocanul printre dinți. Dacă ați fi fost fetele mele, v-aș fi biciuit până vă țâșnea sângele. “Bestie nenorocită!”, ne spuneam În gând, ce bine că era doar un simplu portărel. În jurul orei 7.30, elevii exteni au Început să dea buzna la poartă, grăbindu-se la ore. Puținii profesori care aveau câte
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Vânt și dor Elena Marin Alexe Bate vântu-n ram de nuc Răvășind grădina toată Nu știu calea s-o apuc Peste tot e numai zloată Bate vântul printre vii Biciuind fără de milă Plâng butucii goi pustii Lapovița-mi face silă Bate vântul răscolit Alungând toți trecătorii Porțile au amuțit Sus pe cer se-nchină norii Bate vântul bate rău Crengile se crapă moarte Apa-ngheață în pârău Gândul meu zboară
V?nt ?i dor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83334_a_84659]
-
să râdă. —John Joe a vrut să știe de unde le-am luat, a rânjit el. Zicea c-ar fi bune la mulsul vacilor. Și așa am ieșit în frigul de-afară. Copacii se legănau sub vântul puternic, iar părul îmi biciuia fața. Pe când înotam împreună printr-un petic de iarbă înnoroiată de vreo patru metri pătrați, mă întrebam ce-ar fi dacă m-aș preface că alunec și dacă, atunci când Chris s-ar apleca să mă ajute, l-aș trage peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
are bibilici, sau chiar a unui om de încredere. Cetățeni, proprietari a peste 15 bibilici, asigurați-vă cu certitudine, că bibilicile dumneavoastră rămase în bătătură nu sunt din cele ciripitoare, ca atunci când vor fi interogate de ANAF, când vor fi biciuite, gâtuite, pocnite, jumulite de vii sau lovite cu bocancul, nu vor divulga cu nici un preț numărul total de surate pe care le conține gospodăria dumneavoastră. Între timp, pregătiți-vă ghioaga ghintuită și retragerea strategică în munți pentru rezistența armată. Este
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
tot containerul și se pregătea să-l învăluie. Întinse în față toiagul, ridicându-l deasupra capului. Ca și cum s-ar fi lovit de un zid nevăzut, ceața se opri brusc, nemaiputând trece mai departe. În momentul acela, un bubuit puternic îi biciui timpanele, în timp ce capcana se zgudui puternic. Capacul masiv se închisese cu zgomot în spatele bestiei, prinzând-o înăuntru. Vâlva se micșoră pe dată, până la dimensiunea unui coș de nuiele, năpustindu-se năpras nic în chepengul ce se prăbușise cu o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fiind coroborată cu o întrebare chinuitoare: de ce nu eram în căruță? Mulți ani mai târziu am căutat să răspund la veșnica interogație, făcând haz de necaz, dar îmi dau seama că nu întâmplător nu eram în față, trăgând hățurile și biciuind caii, ori măcar pe draghină, încercând să-mi mențin echilibrul: viața mea era supusă unui destin implacabil - eram a cincea roată la căruță...?! Poveste A fost odată ca niciodată, acum mii de ani, un loc unde era mereu cald. Acolo
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
aveam de gând, nici n-aveam unde să plec, deși altă dată plecam de la birou lăsând totul vraiște, dintr-un spirit de contradicție, exact când îmi spunea ea să nu, plecam printr-o ploaie măruntă exact ca asta care acum biciuie pieziș geamurile jegoase, cu gulerul hainei ridicat peste față, călcând în bălți cu un fel de voluptate (drumul era, vezi Doamne, o aventură, o înfruntare a intemperiilor, după care aveam toate motivele să mă cinstesc), la barul prin ale cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
voie s-o îngropăm. Dirk și cu mine am fost singurii care am urmat dricul la cimitir. Mergeam la pas, dar la întoarcere vizitiul a pornit la trap și pentru mine era ceva cu totul înfiorător în felul cum își biciuia caii. Parcă ar fi vrut să dea uitării mortul lăsat în urmă. Din când în când zăream dricul legănându-se în fața noastră și vizitiul birjei noastre își mâna și el caii mai repede ca să nu rămânem în urmă. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
indiferență arătată de dânsul Victoriei nu fu decât o aparență înșelătoare și bine mascată, căci, în realitate, în inima lui încă mai lucra - timid, dar, totuși, semnificativ - glasul întotdeauna surd, dar, totodată, și foarte asurzitor al conștiinței, glas ce-l biciuia deja de câtăva vreme, clipă de clipă. „Tocmai am devenit un hoț de buzunare, iar acum sunt în drum spre o vizuină de drogați, cugetă el. M-am ticăloșit de tot, la dracu’! Și totuși, fie chiar și așa, eu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mult la condițional: aș vrea... aș dori... Pe plajă "vreau", "doresc". Sau, poate, nu mai trebuie "să vreau", "să doresc" . Mă bucur de ceea ce "este", fără să-mi mai bat capul cu altceva. De ce am respecta furia "flagelanților" care își biciuiau trupul pentru a-și reprima dorințele? Ea ridică, aș zice, mai degrabă, o problemă de psihiatrie decât una religioasă. Căci trupul nostru face parte și el din Creație. Dumnezeu n-ar mai fi lăsat să existe dorință în carnea noastră
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
zece minute se scurseseră, își șterse fruntea umedă și insistă. - Ce crezi despre acuzațiile lui Jurig împotriva prezicătorilor? Ea ridică din umeri, indiferentă. - Cred că sunt exacte. Îmi amintesc că un servitor stupid mi-a răspuns obraznic și l-am biciuit. Îl măsură cu ochii ei mari și inocenți. - Ce altceva să faci oamenilor care nu stau în banca lor? Gosseyn aproape că uitase de bărbat, dar trebuia să-și aducă aminte de el. Se auzi un muget ofensat din cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
a fost împrejmuit cu un cerc de șopârle-tegu-negre, care îți scuipă înainte și saliva o mușcătură lor se face un lanț care te leagă de glezne, picioarele tale se corodează, mușcăturile șopârlelor-tegu-negre îți rup din vederea ageră, cozile lor îți biciuiesc cu piei ude spinarea, e o zi grea. nu poți învinui pe nimeni, când mergi cu sufletul desculț printre alte vietăți poți fi mușcat, sinceritatea ta te purifică, dar te și rănește. șase în al doilea loc: dacă te uiți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
te-au legat fedeleș, trei luni lungi nu te poți mișca, drumulețul tău către prințesa inimii tale va fi întârziat cu trei luni, ai greșit, ai căzut, chilia ta de acum înainte este vântul care șuieră și ploaia care te biciuiește, întorci ochiul tău către cerul de deasupra cerului celorlalți și te rogi la dumnezeul adevărat, la care de la început a fost cuvântul. strălucire eu m-am îndrăgostit chimic de tine precum carbonul de restul tabelului lui mendeleev tu îmi privești
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
piciorul drept, pe care du-l puțin mai în spate, îndoaie-ți puțin genunchii, controlează ți respirația, prinde-ți părul tău lung și negru cu ace de lemn vopsite cu dungi roșii, concentrează-te la picăturile de ploaie care îți biciuiesc obrajii, persistă, e timpul favorabil pentru soții, nefavorabil pentru soți, ajută-l pe soțul tău să treacă din sufletul lui în sufletul tău, pe podețul de lemn mâncat de cari, prinde-i brațul slab, trage-l de partea ta, strânge
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
trântiră la pământ și-l legară fedeleș, de abia se mai puteau mișca, apoi îl aruncară peste spinarea unui cal ca pe un sac. Bărbatul le arunca celor care îl capturaseră insulte și blesteme. Ofițerul îi astupă gura cu pământ. Biciuind burta calului, soldații porniră grăbiți cu prizonierul, spre tabăra lui Hideyoshi. În aceeași noapte, un ascet muntean fu oprit de altă patrulă. Spre deosebire de stilul smiorcăit al falsului muzicant, călugărul era trufaș. — Sunt discipol al Templului Shogo, anunță el arogant. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se dea bătut, iar îndărătnicia i se manifesta până și prin atitudinea fizică a trupului. Niwa Nagahide continuă: — Pe vremea aceea, tu erai implicat în campania din miazănoapte. Chiar dacă trupele de sub comanda ta nu erau pregătite, dacă ți-ai fi biciuit caii spre capitală imediat ce auzeai despre moartea Seniorului Nobunaga, ai fi putut zdrobi clanul Akechi pe loc - la urma urmei, ai un prestigiu mult mai înalt decât al lui Hideyoshi. Din cauza neglijenței tale, însă, ai întârziat, ceea ce, cu siguranță, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lăsați pe trădător să scape! Începură să-i arunce lui Shogen invective, dar acesta se lupta ca și cum nu s-ar fi temut de moarte. Tăind din mers o brazdă de sânge, până la urmă reuși să scape din cușca de fier. Biciuindu-și calul din răsputeri cale de vreo două leghe, se alătură, curând, armatei lui Yasumasa, care aștepta din seara trecută. Dacă asasinarea lui Hayato s-ar fi încununat cu succes, cele două fortărețe de pe Motoyama ar fi fost atacate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rând, până la înălțimile reci ale podului suspendat de pe Westway. Alan era entuziasmat la gândul că mașina cea neagră îl ridică deasupra pielii încrețite a orașului. În fața lui, podul descria o curbă lină, întinzându-se spre vest. Picăturile ploii de primăvară biciuiau parbrizul, dar nu reușeau să schimbe traiectoria mașinii nici măcar cu un milimetru. Conducând cu vigoare și fermitate, își dădea seama, cu fiecare curbă străbătută, că podul suspendat forma conturul țeapăn al unei femei imense. Capul era bucla de la White City
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de modificări interne la nivelul întregului picior, a cărui reflexie o surprindea cu o precizie aproape științifică în peretele melaminat; în gamba lui se produceau mutații, modificări musculare, adaptări sinistre. Mișcându-se agale pe pavaj, înainte de prânz, cu ploaia încă biciuindu-i obrajii rozalii, Bull se simțea deprimat, fără vreun motiv serios (ceea ce era destul de neobișnuit pentru el). Nu putea înțelege de ce e atât de nefericit. Toți știau despre Alan că e cel mai bun și conștiincios dintre bărbați - ce și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lumi, necunoscute oamenilor, continuă să facă ravagii în simțurile mele, răvășindu-mi spiritul. O navă spațială, așadar, nu pot greși. Cum de mi-a fost dat tocmai mie să trăiesc asemenea clipe, nicicum nu reușesc să înțeleg, deși amarnic îmi biciui mintea pentru a o putea face să cuprindă implicațiile acestui moment ce pare a fi hotărâtor pentru destinul umanității. Ar trebui să fac ceva, poate? Să atac viziunea aceasta extraterestră a neființei? Să opresc, poate, maimuțele acelea urâte din dansul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a apropiat și a aruncat cu un mănunchi de trandafiri și crini în el și l-a răsturnat de pe cal. De cum l-au văzut la pământ, cei patru au tăbăprât pe el târându-l pe pajiștea înverzită unde l-au biciuit cu flori până când și-a pierdut cunoștința. Când începu a-și reveni, una dintre tinerele fete s-a apropiat de el și i-a spus că ceea ce sufreise era o pedeapsă pentru nesupunerea sa față de acea putere înaintea căreia toate
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]