7,814 matches
-
are gust de cenușă în gură, se duce în bucătărie, se spală pe dinți, se îmbracă în fugă, mama ei stă lipită de perete, cu un pachet, probabil cu mâncare, se enervează, își dă seama că își descarcă nervii pe biata femeie, îi atinge ușor obrazul, parcă ar atinge o hârtie uscată, trebuie să ajungă în oraș, să-l traverseze pentru a-și lua lucrarea de diplomă, să facă un duș, să pună ceva pe ea și la ora opt să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cugetă și îi vine o idee nemaipomenită. Dacă împăratul e așa mare împărat, de ce nu zidesc oamenii un zid în jurul lui, așa ca o fântână, până la cer, ca moartea să nu ajungă la el?" "Rău l-ai mai pedepsi pe bietul împărat", zice tata zâmbind. Țiganul e din ce în ce mai nedumerit. Se pare că e prea complicată lumea împăraților și cea a oamenilor cu avere, se gândește țiganul, de aceea nu este în stare să poarte o vorbă cu miez cu acest om
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ne crezi idioți". Fetele sunt mai docile, ele pot fi constrânse mai ușor, amenințate că le dai afară dacă nu joacă cum le cânți. Acestea behăie după el ca niște oi, spre deliciul bandiților de ingineri. Ăștia le călăresc pe bietele fete și la propriu, și la figurat. Fiecare are curviștina lui, se folosesc de ele ca de obiecte. Unele dintre curviștine plâng, altele cad într-o neagră tristețe când nu mai sunt exploatate, pe unele le vezi umblând pe la vraci
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu înțeleagă de unde bate vântul și îl trimit la plimbare, acesta se face că nu înțelege, umblă beat cam două săptămâni, după care se împacă, de nevoie, cu "toarșa nevastă". O nouă lună de miere, îi redescoperă acesteia virtuțile, încât biata femeie nu mai înțelege nimic. Aceasta este hrana spirituală a institutului, fiecare trece prin această moară, fiecare e carne de tun pentru o perioadă. Unii se poartă omenește, își rabdă aventurile și bârfele aferente cu înțelepciune, alții însă se lasă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la balamuc. Cei care sfârșesc la balamuc au și alte bube în cap, sunt hărțuiți de securiștii întreprinderii să-și toarne colegii, unii se folosesc de ospiciu ca de un refugiu, alții sunt "împinși de la spate" acolo. "Ce să facă bieții oameni, zice un bășcălios, cum să înduri fericirea socialismului decât frecventând curvele, cârciuma ori balamucul?!". Tot atelierul de proiectare este cu ochii pe Dorin. Ce va face Dorin la apariția activiștilor, se întrebau unii, alții zâmbeau la gândul distracției care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nici Comunitatea europeană, nici poporul sărăcit și prostit până peste poate. Miliardarii tranziției au știut să strângă bani, să umfle sentimentul național până a plesnit, dar și să-și asigure o descendență beton. Până se vor limpezi lucrurile și în biata noastră țărișoară, e cale lungă și timp berechet de furat. Dar ne-am pierdut în filosofii de doi bani și am uitat de unde a pornit, zice copilul lui Zinzin, hotărât să o scandalizeze până la capăt. Ce anume putem fura în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a păcatului, între timp au sosit fetele, foarte vesele, au intrat într-un restaurant, au mâncat, Alex avea o atitudine destul de protocolară față de Zinzin, sentimentele lui Zinzin țipau în tot localul, el se făcea că nu vede, că nu aude, biata fată se purta ca un animal înjunghiat, îi luase Dumnezeu mințile, o clipă s-a gândit că poate Alex nu ar fi vrut să fie întrerupți din plimbare, se înțelegeau perfect, gândurile lor păreau gemene, uneori au constatat că seamănă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se instală o atmosferă plină de întunecimi. Ambii soți făceau eforturi vizibile, zâmbeau de complezență, făceau glume din care lipsea dramul acela de sare, străduindu-se să nu transmită trăirile lor și lui Mihăiță. Dacă se gândeau bine, și el, bietul copil, era un năpăstuit al sorții. Fusese scos din neamul lui de sânge și adus într-o lume care nu era a lui. Intrase, fără să aibă nici cea mai mică vină, într-un joc al hazardului. Nu era seară
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și Alex îl iubeau cu adevărat. Dar mai era și celălalt, și i se frângea inima nu pentru faptul că se afla într-o șatră țigănească, ci pentru că acesta nu știa nimic despre mama lui adevărată. Era și el un biet copil, dus de vitregiile sorții și nevoit să trăiască departe de părinții lui de sânge. Dacă Jan ar vrea să încerce, măcar să încerce să-i contacteze pe cei din șatră, gândi ea. Dar Jan nu le dăduse nici o speranță în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
soț. Îi surâdea faptul ca Vișinel să pătrundă într-o casă mare. Ce i-ar putea strica?, gândea ea. - Nu e fometos, îi spuse ea Inei, dar îi place să mănânce puțin și bun. S-ar putea îndulci și el, bietul copil, își spuse sieși, cu bunătăți ce nu lipseau din gospodăria inginerului. Și ținu să mai adauge: E milos, de nu s-a văzut! Și atunci când calcă pe o frunză, lăcrimează! Teama de Lisandru era însă ca o sabie, pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
regândească anii, zilele și nopțile privind recuperarea acestui băiat, despre care nu știau nici acum, după atâta timp, dacă puterea sângelui avea șanse de izbândă. Discuția avută cu o seară în urmă, gândi ea, cu siguranță lăsase urme în sufletul bietului copil, dar încerca o vagă liniște că acesta se putea odihni măcar vreo câteva ore în plus în acea dimineață. Nu putea bănui că Vișinel abia aștepta ca părinții să părăsească casa ca el să plece așa, fără țintă, prin
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Vișinel m-a dezechilibrat. De când ne-a mărturisit că vrea să se însoare, nu-mi intru în fire, mă simt mai plină de griji, dacă poți să mă crezi! Tu nu? Mă gândesc tot timpul, nu la noi, ci la bietul băiat. Îl vor năpădi grijile prea devreme. - Fiecare om are un timp al său pentru bucurii, pentru griji, pentru necazuri. Acum este probabil scris în destinul său că i-a venit vremea să se însoare. Vezi tu vreun semn rău
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
avea vârsta lui, tot o țigăncușă mi-aș lua! - Acum chiar că ești neserios! Vrei cu tot dinadinsul să mă distragi de la angoasele mele, să mă faci să mă împac cu situația aceasta care are atâtea necunoscute, nu numai pentru bietul copil, ci și pentru noi. - Și ce ai vrea să facem acum? Trebuie să ne pregătim de nuntă, să le comandăm băieților costume noi, să-i ferchezuim cum se cuvine... Vom fi lângă Vișinel cu tot sufletul, nu este el
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Depuse coșulețul pe masă și, cu ochii pe ușă, spuse zorită sărut-mâna, apoi o ținu într-o fugă nestăvilită, până acasă. Îi împărtăși mamei ei cu ce impresie rămăsese din această vizită. Mama sa o certă cu asprime: - E o biată bătrână! N-are pe nimeni. Pot să ajung și eu ca ea dacă fata mea, în loc să învețe carte, va umbla după cai morți să le ia potcoavele. - Da’ învăț, mamă... Ce Dumnezeu, cum aș putea să te conving? se alintă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
prin fața lor zeci de medici, asistente, șoferi de la salvare, mecanici de Întreținere... O îngrijitoare intrase fără să-i ceară acordul secretarei, care nu schiță nici cel mai mic gest de a o opri. Probabil era femeia de casă a directoarei. Bietele fete înțepeniseră pe scaunele oferite cu o politețe glacială de către femeia jandarm din anticamera cabinetului directoarei, care purta pe ușă inscripția: Secretariat. - Să știi că a uitat de noi, i-a șoptit Ina prietenei sale. Olga însă, cu mai mult
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în nici un caz nu poate fi la fel cu cea care s-a călătorit. * Nici mama și nici fata nu au închis un ochi toată noaptea. Până a doua zi, când avea să afle toată povestea, detaliat, i se părea bietei mame un veac. Trăia alături de fiica ei, cu toată intensitatea, marea decepție. * Zilele ce urmară, săptămâni în șir, nu avură darul de a aduce liniștea și pacea în casa lor. Atât pentru Olga cât și pentru mama ei; acestea au
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
O dureau cumplit toate aceste lovituri. Corpul i se arcuia, își revenea la normal, ca numai după câteva momente scena să se repete. Mama sa o privea neputinciosă. Ochii i se împăinjeniră, chemând neîndoioase lacrimi amare. O, câtă suferință pe biata mea fată! După un timp, când mama văzu că Olga se liniștise oarecum, părăsi încăperea. Trebuia să meargă la serviciu. Cum era însă să o lase pe fată în starea aceasta? Se răzgândi. Dădu un telefon șefului direct că nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o ținu într-o alergare continuă până la maternitatea spitalului. În sala de așteptare, o întâlni pe mama Inei care se plimba neliniștită prin încăpere. - Sărut mâna, tanti Clemansa, ce e cu Ina? Întrebă ea, simulând o îngrijorare care îi apăru bietei mame acoperită de o peliculă transparentă de nefiresc. - Deocamdată e în salon, dar s-ar putea din clipă în clipă să o ducă în sala de nașteri. Nu-mi pot stăpâni emoțiile... La prima naștere se întâmplă atâtea!... Olga transferă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
bine să se așeze, că-și aminti de mama Inei care se afla în sala de așteptare și căreia nu se găsise nimeni să-i spună cum se derulase evenimentul aducerii pe lume a nepotului său, să o liniștească pe biata mamă. Aceasta bănuia că totul se terminase cu bine dar, ca orice mamă, mai purta încă îngrijorări ce veneau și din alte sfere ale existenței ei pe pământ. Olga ieși să o liniștească: - Gata, tanti Clemansa! Ina e mamă, dumneavoastră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
material recent sosit din import: o mătase plinuță, cu irizări solare de un corai superb. Olga lipi țesătura de corpul său. Culoarea o prindea de minune. Nu știa ce fericire venise pe capul ei, de parcă n-ar fi fost o biată asistentă medicală, ci o prințesă din suita reginei Marii Britanii. Comanda se perfectă, stabilindu-se prima probă peste o săptămână. Vă mai așteptăm la noi și cu prietenele dumneavoastră. E bine să știți că magazinul nostru e magazinul dumneavoastră! Salutând politicos
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
lucrează la demolarea ființei mele. În asemenea momente, când mi-e cuprinsă întreaga ființă, suflet și trup, nu mai sunt în stare să stabilesc unde mă aflu. Nu mi e teamă de ceea ce se va întâmpla cu mine, ci de bieții mei copii pe care îi iubesc nespus, ca o mamă nebună, neavând altă bucurie decât aceste două ființe neștiutoare și nevinovate. Scriindu-ți toate acestea, am senzația că mă despovărez, fie și pentru câteva clipe, de toate cele pe care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
puse în tolbă și porni mai departe. Nu mai era mult până să se însereze. Numai ce auzi, la un timp: piu...piu...piu. și se depărtă, în auz, cu acel trist și repetat piuit. Îl cuprinse o tristețe amară. Biata potârniche! Își strigă perechea. Perechea pe care, eu, ca un criminal, i-am ucis-o! O, cumplită vânătoare! Cumplită îndeletnicire! și, în natură, piuitul nu se mai auzi. În sufletul său, însă, el continua să se audă, neîncetat: piu, piu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
plec? Unde știi. și pentru ce? Ca să nu ne încurci, ca în urmă cu trei ani. Ia ți cu mata și telefonul mobil. Ca să te întorci, numai după ce-ți vom comunica noi că expulzarea a luat sfârșit. A plecat, bietul și blândul Bubu, ce era să facă? S-a retras în garaj și a stat acolo până când l-au apucat dracii. După aia, a făcut pustiu de inprudență, și a revenit la apartament. Norocul său, că a revenit, nițel mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să ințeleg destul de repede: textul era aproape încifrat, scris într-o limbă aproape sinonimică, redundantă, bogată în fraze ce păreau rupte dintr-un discurs fundamental, dar care nu puteau fi reperate... Era un text fără „gravitație“, acronic, iar eu, un biet începător într-o limbă de trei ori mai bogată ca engleza sau... franceza! O primă variantă am terminat-o în țară, în 1979. Până la găsirea formei celei mai apropiate de original, convenabile limbii române și potențialului cititor român, am scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cutia de tablă portretul pe care I-l făcusem noaptea trecută, pentru a-l confrunta cu desenul de pe vas. Nici cea mai neînsemnată diferență. Păreau calchiate unul după altul. Erau unul; de altfel, erau făcute de aceeași mână, cea a bietului decorator de truse de scris. Poate că spiritul artistului care ornase vasul intrase în mine în timp ce desenam și îmi condusese degetele. Era imposibil să disting cele două desene unul de altul. Doar că al meu fusese executat pe hârtie, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]