2,247 matches
-
prostia cea străveche să rămânem înapoi?... Nu, în loc de vechi ceasloave și de basme slavonești Mai aducem cîte-o carte din istoriile grecești Care-nvață pe muiere să înșele pe bărbat Tocmai când îl cheamă țara la hotarul depărtat. Încât dacă moare, bietul, cum se-ntîmplă multe ori, El mai lasă pe deasupra încă un moștenitor Fără știrea lui... - Decât greci în țara asta..... Zău mai bine Lăpușneanu. - Cum să nu fi fost vremi bune? Doamne, îmi aduc aminte Ce mai vremi, vremi mari, avurăm
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a avut fantazii croitorești mai cutezătoare decât mine, eu îl urmăresc cu foarfecele și cu acul pe bietul poet cu mare fidelitate, încît nu-mi scapă neci o idee de panglică sau materie; nu-i așa, ce-ar mai fi bieții poeți daca le-ar lipsi fluturii, aur, catifea, mătase și celelalte și celelalte. (ea deschide carta și arată lui Histrio) HISTR[IO] (necăjit) Vă rog domnișoară... ROSAM[UNDA] Vă rog nu-mi mai spuneți nimica, știu eu că vreți să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lua toata averea lumească, daca din toate părțile mi-ar rânji pieirea, desprețul, batjocura, lasă-mi credința în tine, să meargă cu mine în mormînt! cu mine la tine, Dumnezeul meu cel bun... D[umne]zeul cel milostiv!!!....... (se scoală) Bietul Felice, cum s-o bucura el când i-oi spune cum s-a schimbat lucrurile... Ce-ar fi daca i-aș face o mică surpriză, da, da, o să-i fac o glumă. Bani am... da' oare ce i-aș lua
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ponderos... pradă timpului - cerșetorul, pradă timpului - regele... și într-o mână de țărână ardea odată un geniu... (se-nfășoară-n manta) Azi mi se pare că se târâie timpul încet. Doamne Dumnezeule, pe când eu hrănesc fără măsură melancolia mea, asupra bietului Felice planează încă" A fi sau a nu fi"... Ei, ei! aș fi trebuit să-ntreb chiar până acuma cum i-a mers, cum a fost primit de public... de-ar veni numai mai curând... sunt așa de îngrijit... SCENA
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Beppo. După ce se duse camerista, Henrietta se căi pentru că a amăgit-o pe dânsa care o crescuse cu toată dragostea unei mume; pe urmă, mai cetind biletul ce îi adusese pescarul din partea lui podesta de Sorrenta, începu a zice: - Bietul Pergoleze! El, atât de bun, atât de generos, atât de smerit și atât de curat și călduros, să sufere singur, părăsit, necunoscut, uitat poate, când eu îi sânt datoare viața, mă aflu fericită și când cea mai mică din fantaziile
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
l-am văzut înainte de-a muri. - Da, zisei, s-a dus, s-a dus - oare suferința nu se va sfârși niciodată? - D-ta l-ai iubit așadar? Ah! și d-ta l-ai iubit? - Iubit? Pe cine iubit? - Pe bietul meu George, pe nepotul meu, sărmanul. - A, așa! Da, desigur; Clanț cu toții frați iubiți, faceți găuri unde știți! O, mizeria asta o să mă omoare. - Dumnezeu să te binecuvânteze, iubite domnule, pentru aceste prietenești cuvinte. Ați fost față în momentele cele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Grivei, uitîndu-și de sat, Amuțesc în ascultare, Lunca, vere, conten n-are, De-al ei cântec tot tresare. Iar Nițu la văzul ei Ochii-i scăpară scântei, Unde-i unu vede trei; Săgetat, topit, uscat, Ale friguri l-apucat - Zace, bietul, fermecat. 270 {EminescuOpXIII 271} Alta: CIREAȘA Roșată, dulce, voioasă Fragedă și răcoroasă, Din muguraș în pruncie Mă gătesc cu flori o mie. Și, de soare sărutată, Cresc iute, ș-apoi deodată Mă roșesc că mi-e rușine Când frunza s
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
poate. Visul inoculat de acest venetic, cumpărătoarea en gros de conștiinți, opinii și caractere, au ajuns la un grad ce ne înspăimîntă și ne face a pierde speranța în orice dezvoltare sănătoasă a poporului nostru. În ce stare a ajuns bietul poporul nostru? În colegiul I și II sunt o sumă de oameni ce au procese cu statul. E natural. A cincea parte a teritoriului e a statului; el e vecinul de moșie al tuturor, toți sunt vecinii lui de moșie
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Apreciez cunoștințele tale tactice, Mos, dar trebuie să recunoști că ele sunt cumva clasice. Încă dinaintea erei spațiale, oamenii știau că a te baricada înseamnă să pierzi inițiativa și, implicit, războiul. Trăim vremuri în care trebuie să fim mai subtili. Bieții terrani nu au cum să ne rănească în vreun fel... Mas își drese vocea încetișor. ― Hmmm, nu cred că la prăpădiți precum cei de-aseară se referea Mos. Kasser își întoarse capul și își privi celălalt tovarăș. Taciturn ca de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mai face un copil... ― Să dea Sfântul Augustin cel Nou să avem cu toții un asemenea permis de trecere, strigă Stin. ― Păi, Augustin ăla de care zici tu, a și dat unul! îl zeflemisi Murrelius. Sfinte Augustine, ai în grijă pe bietul Stin, căci încercarea asta e peste puterile unui Abate, darămite peste aceea a unui tânăr care abia învață ce e politica! ― Folosești cuvinte care parcă ar dori să ascundă ceva, viclene Murellius, se răsti Stin. ― Teamă îmi e, conducătorule, că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe Aloim și-l purtă în brațe până în cabinetul Abatelui. Privind scena de la balcon, Radoslav se întrebă dacă nu cumva demonstrația aceea voia de fapt să arate forța lui Rim, sau pur și simplu trebuia numai să mascheze faptul că bietul Aloim nu se mai putea ține pe picioare. Avea să afle în curând. Ușa se dădu în lături smucit, de parcă ar fi parcurs în sens invers, cu aceeași viteză, traiectoria pe care o avusese când quintul o trântise, la plecare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu Rimio de Vassur, quint imperial? - Multă vreme după ce te-au omorât, abia dacă am găsit energia pentru a-mi duce viața de pe o zi pe alta. Îmi lipsea mintea ta atât de simplă și atât de bună, curajul tău... - Bietul Jorlee, zâmbi Xtyn. I-ai sculptat mintea, l-ai făcut să semene cu quintul pe care l-ai iubit atât. Îți sunt recunoscător pentru asta, deși o să-mi ia multă vreme ca să înțeleg ce ai vrut să înfaptuiești. - M-ai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
la trecut, viitor și așa mai departe. Manifestările pur funcționale ale naratorului auctorial, regizarea dialogului, conferirea de nume personajelor sînt menținute cel mai mult. Reducerea elementului auctorial în referirea la un personaj afectează, mai întîi, adjectivul ce exprimă compasiunea auctorială ("bietul Strether"), apoi perifraza auctorială ("eroul nostru"). Acestea sînt înlocuite de numele simple ale personajelor ("Strether", "Stephen"), care sînt, la rîndul lor, înlocuite de pronumele personale corespunzătoare, atît timp cît un nume nu este necesar pentru a evita ambiguitatea. Această substituție
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
gândește, și încă bine, și care enunță apoi o teză revoluționară pentru secolul al XVII-lea, ba chiar și pentru zilele noastre, îndeosebi în ochii profesorilor preocupați de cazul ei - infamul Paul Bonnefon, în 1898, jalnicul Mario Schiff, în 1910, bietul Pierre Villey, în 1935, sinistrul Maurice Rat, în 1962, vicleanul Constant Venesoen, în 1993 etc. -: bărbații și femeile sunt egali, nici o superioritate a primilor. Dar și îiar această opțiune este premonitorie și efectiv postmodernă) inexistența vreunei superiorități a soțiilor și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de aceea, azi, când, prea blazați, evităm, cărțile lui Camus, că acestea pot pasiona încă pe adolescenți”. (Jurnalul unui om fericit, în România Literară nr. 2, 1972; toate virgulele aparțin autorului.) Pentru a o lua de așa de sus cu „bietul Camus” (cum îl numește N. Balotă) trebuie negreșit să ai multă doxă, să fii bine școlit și tare de tot la cărturărie. Cine altul la noi putea fi mai în măsură să-și asume în asemenea caz rolul casației și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cotate și opere de reală valoare, numai că unele, probabil, printr-un fenomen mecanic compensator, sunt de astă dată supralicitate. Acesta e cazul lui Kafka, cu care, cum văzurăm, N. Balotă dintr-o singură lovitură l-a și strivit pe bietul Camus. Locul real ai lui Kafka în literatura mondială e mare, în adevăr, dar nu atât de mare cum cred unii: e cam tot atât de însemnat ca și al lui Camus (care a contribuit de altminteri în foarte mare măsură la
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Această fericire poate că e o vocație, dar e în orice caz o dificilă și aprigă virtute. Pedagogului absolut i se pare însă că e un soi de école buissonnière și parcă îl aud trimițându-l în banca lui pe „bietul Camus” sau, în lipsa acestuia, pe vreun admirator de al lui, ca alde mine, cu vorbele: „No, meri la loc, prostovane!” CONUL DE UMBRĂ Marilor scriitori li se întâmplă să intre, cum se zice, în câte un „con de umbră”: atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
dogmatică a anilor 50. Dar să nu uităm că în deceniul acela au apărut câteva cărți de proză care n-au mai fost egalate de atunci și care se situează la un nivel comparabil cu al prozei interbelice: Moromeții, Groapa, Bietul Ioanide, Un om între oameni. E adevărat că dintre autorii acestor cărți doi erau de mult consacrați, iar altul se afirmase înainte de 1944; e adevărat, de asemenea, că aceste cărți au apărut, cu dificultate, către sfârșitul deceniului (iar Scrinul negru
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
un tribut mai mare decât celelalte). Cu privire la Groapa am exprimat cândva unele rezerve legate de caracterul prea pitoresc ai cărții, dar e totuși o carte remarcabilă a cărei apariție a fost cu drept cuvânt atunci salutată ca un eveniment. Cu privire la Bietul Ioanide și la Scrinul negru, a formulat Alexandru George o serie de observații care, oricât s-ar supăra (cu intoleranță total necălinesciană) discipolii fanatici ai maestrului, sunt niște observații critice legitime și pertinente, de bun-simț și bun-gust. Aceasta nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
se pare corect ca acest lucru să fie aprobat sau justificat; el trebuie supus unei judecăți critice, ca orice alt fenomen. Ironia și disprețul, de exemplu, fie la un student care contestă societatea cu o anumită maturitate politică, fie la bieții săi imitatori, sunt sentimente întru totul demne de societatea condamnată. Numai fiii reali ai unei asemenea societăți sunt în stare să nutrească ironie și dispreț, sentimente ce se întorc împotriva celui care le încearcă. În ceea ce privește toxicomania „obiectelor cercetării”, și ea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
New Yorker. — A făcut foarte multe după Cambridge. Ai citit cartea lui despre Mao? — Încă nu, spune Luke, Îndreptîndu-se spre birou și luînd revista. O să-l citesc cînd o să am timp, mersi. Cred că n-ai timp nici să respiri, bietul de tine, spune Venetia compătimitoare. Își pune niște apă de la aparatul de răcit, apoi umple Încă un pahar și i-l oferă lui Luke. — Cum merg noile filiale? — Bine, zice Luke, Înclinînd ușor din cap. Bine, din cînd În cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de lipicios, nu mă lasă nici să respir. Mă sună de cel puțin zece ori pe zi, Îmi trimite felicitări acoperite de sărutări... Jess ridică privirea, cu o expresie disprețuitoare, și nu pot să nu-mi pară puțin rău pentru bietul de Tom. Săptămîna trecută a vrut să-și tatueze numele meu pe braț. M-a sunat să-mi spună ce vrea să facă și m-am supărat atît de tare că s-a oprit imediat după litera J. — Are un
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
comunicării, JL, 2000, 7-8; Z. Ornea, Secretarul perpetuu al Junimii, RL, 2000, 13; Al. Săndulescu, Un alt Iacob Negruzzi, ALA, 2000, 516; Alexandru Ruja, Între dragoste și senectute, O, 2000, 11; Florin Faifer, „Cuconul Jacques”, CRC, 2001, 7; Teodor Vârgolici, „Bietul Ioanide” în ediție critică, ALA, 2002, 616; Cornelia Ștefănescu, Spectacolul anilor, RL, 2002, 47. C.H.
MECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288076_a_289405]
-
în critica deceniilor IV-VII, pref. George Macovescu, București, 1975; Alexandru George, În jurul lui E. Lovinescu, București, 1975; G. Gheorghiță, Sburătorul, București, 1976; Steinhardt, Între viață, 206-216; Papahagi, Exerciții, 147-177; Cristea, Arcadia, 133-138; Ungureanu, Contextul, 154-164; Ileana Vrancea, Între Aristarc și Bietul Ioanide, București, 1978; Dobrescu, Foiletoane, I, 28-43, III, 207-216; Mancaș, Teatrul, 85-93; Iorgulescu, Ceara, 78-82; Săndulescu, Portrete, 219-229; Raicu, Calea de acces, 135-183; Zaciu, Viaticum, 252-258; Paleologu, Alchimia, 54-71; Trandafir, Dinamica, 125-148; Holban, Proza, 9-175; Grigurcu, Între critici, 12-26; Păcurariu
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
de la linia trasată de partid sunt prompt „demascate” și sancționate. Astfel, S. Damian, în Poezia indirectă și atemporală (11/1954), critică aspru poeții de la „Almanahul literar” din Cluj pentru caracterul antipartinic al liricii lor. N. Doreanu, în Scrisoare deschisă către bietul Ioanide (4/1954), îl acuză violent pe G. Călinescu de deviaționism ideologic. De ochiul vigilent al criticilor înregimentați nu pare să scape aproape nimeni, baza ideologică fiind ilustrată adesea cu texte din „Pravda” ori prin lungi exemplificări de derapaj doctrinar
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]