1,103 matches
-
face dragoste acolo sub lumina vagă a stelelor. Poate astăzi vor avea șansa unui început de lună, judecând după stadiul mareelor despre care le vorbise Santiago cu câteva clipe în urmă. Într-una din zile, Santiago i-a strecurat un bilețel în palmă. L-a înșfăcat cu complicitatea și spontaneitatea unei eleve de școală ce simțea că intră în posesia unui mare secret. L-a dosit într-una din cutele portofelului și a așteptat intimitatea nopții să-l poată descifra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai puțin adevărate de pe mare, devenea dintr-odată foarte interesat. Chipul i se ilumina și devenea afabil, plăcut, vorbăreț, la fel ca în ziua în care priveau jocul delfinilor pe valuri. De-atunci, în fiecare zi, Santiago strecura câte un bilețel în pumnul ei deschis, ce atârna în jos, complice, gata să-l primească, pe puntea înțesată de oameni, într-un moment în care ea era singură, neînsoțită. Mototolea biletul în pumn ca o fetiță surprinsă făcând ceva nepermis și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din privirea și gesturile lui Santiago nu trădau către lume sentimentele sale. Pentru restul lumii, Santiago trecea drept un taciturn și un însingurat, era cineva a cărui tovărășie nu era căutată. Marea era singura care cunoștea frământările lui. Seara, după ce bilețelul se odihnea deja șifonat în pumnul ei, se calma subit, încrețitura apelor se destindea într-o linie dreaptă. Pelicanii pluteau liniștiți și se uitau mirați la pești ca într-un acvariu prin apa cristalină, ca la o pradă prea ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
al sorții, el te va împinge tot mai adânc în nemărginirea apelor, în locul unui țărm salvator. Nefericit pescar! Toate păsările mării îți vor fi arătat drumul către țărm, mai puțin una singură! Oamenii-albatroși Din ziua în care a sosit primul bilețel, ea a încetat să mai facă dragoste cu prietenul ei pe puntea cea mai de sus, sub cerul negru, după ce restul pasagerilor se vor fi culcat și barca era pusă din nou în mișcare. Așa dintr-o dată a încetat, invocând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
năprasnic, criminal, de rămas-bun. În timpul dansului, ea i-a scris invizibil în palmă un singur cuvânt magic, făcând pauză după fiecare literă. Și palma lui de piatră a rămas dăltuită cu mesajul ei, în același loc unde se cuibăreau comod bilețele spre a fi citite către miezul nopții. Și el i-a strâns cu putere degetul, instrumentul mărturisirii ei, în semn că a înțeles, că totul a fost spus între ei. Era momentul să plece fiecare în direcția lui, precum albatroșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a doua zi dimineață. Gândurile ei zburau deja la Santiago, ca și cum el ar fi deja la mii de leghe distanță cutreierând mările. Așa avea să și-l imagineze de-acum încolo. Gândurile lui și ale ei unite, concentrate în acele bilețele miraculoase de hârtie, crâmpoțite în cutele portofelului ei. Era o lumină neobișnuită pe mare, căci luna deja se împlinise și se contura zveltă în mijlocul unui cer negru ca păcura. Era neobișnuit de mare și de albă, ca și cum marea ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se desacralizează prin repetiție, în timp. "Cascata Sagrada" Din curtea Casei de Dom Ignacio se deschide un drum de pământ roșu ce coboară la cascada sacră, unde nu poți merge decât cu permisiunea entităților. Adică trebuie să fii posesorul unui bilețel alb însemnat cu semnătura hieroglifică a lui Joao, urmată de numărul de vizite permis la cascadă. Pe măsură ce te apropii de cascadă, un zgomot discontinuu, un șuierat ca de pasăre, penetrează ca o bormașină torsul liniștit al apei. Am mai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
facă o altă revoluție în București, cînd avea una la Timișoara? Ăsta era bucureștean get beget, ascultă la mine, și-a luat tălpășița de la Baricadă după ce și-a îndeplinit misiunea. O știu și eu la fel de bine, dom’ Roja, recunoaște Gulie, bilețelele alea cu noile guverne, dracu’ să le mai dea de capăt! Care cu cine sînteți? Am început și eu să-mi ies din fire, să moară mama dacă nu dau din nou foc, fac eu rost de încă un butoi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
stînga și-n dreapta. Păi cum să-i fi văzut, că se întunecase deja, am sau nu dreptate? Și ca s o aflați și pe asta, dom’ Roja, cine credeți că a sărit ca ars cînd ni s-a trimis bilețelul ăla prin care ni se ordona să alcătuim o solie din rîndurile noastre care să fie trimisă să negocieze cu Piticul? Nu trimitem pe nimeni, ar fi cea mai mare prostie, s-a auzit vocea lui Timișoara, cum adică să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
petrecut și o Revoluție adevărată, am fost acolo și am văzut-o cu ochii mei, am simțit-o pe pielea mea, spune Tîrnăcop. Timișoara ăsta era doar unul dintre zecile care s-au perindat prin fața noastră împărțind tot felul de bilețele, scandînd lozinci împotriva Piticului, spunînd c-au venit cu trenul de pe Valea Jiului, că abia au răzbit cu chiu cu vai pînă în București. Ziceau că sînt organizați în Frontul Muncitoresc Român, că trebuie să ni le alăturăm, pînă în clipa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
recomandă de către un tip care mestecă gumă și scuipă pe jos după fiecare propoziție. Păi dacă toată mișcarea asta a fost spontană, ce mai căutați voi în mijlocul manifestanților? auzi cîtă fantezie, să le băgați oamenilor pe gît lozinci, să împărțiți bilețele cu versuri patriotice, să-i împopoțonați cu tot felul de însemne caraghioase. Îți mai punem o dată întrebarea, da sau nu? Cu specificația că dacă va fi nu, așa o să rămînă, nu ți se va da ocazia să lingi unde ai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de evenimente? Numai și numai cu ce ai văzut cu ochii tăi, ar fi cea mai mare imprudență dacă ai lua de bune vorbele care circulă din gură în gură sau textele alea senzaționale tipărite grosolan pe tot felul de bilețele și manifeste aruncate mulțimii din elicoptere sau împrăștiate în mare goană din autoturisme particulare. Vă spun cinstit, face pe prostul ochindu-l pe unul cu o cîrpă roșie înnodată la cot, am avut de furcă cu cîțiva maimuțoi recalcitranți care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să iasă pe ușă, s-o întindă înspre cuibușorul lui de nebunii. Ce-o mai fi și asta? face pe nedumeritul, iar îmi caută nod în papură, se gîndește. Ia să vedem ce avem aici, îl pune pe jar despăturind bilețelul, netezindu-l cu dosul palmei pe perete, cine-o mai fi și curviștina asta nerușinată? Roja face stînga-mprejur, de uită interzis la spectacol, fără să înțeleagă nimic, ce bazaconii tot îndrugi acolo? Aici eu pun de azi înainte întrebările, îl
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
căutînd atentă cu ochii în josul paginii. Cauți degeaba, se rățoiește Roja, pun pariu că e anonimă, face pe deșteptul. Îți bați joc de mine, cum de mai îndrăznești? își ia Delfina rolul foarte în serios, dîndu-și cu ciudă seama că bilețelul e nesemnat, chinuindu-se să se prefacă cît mai bine, să pară cît mai naturală. Ei, și ce dacă e anonimă? Tot o să-i dau eu de capăt, nerușinatule, să nu crezi că o să poți sta la infinit în adăpostul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
n-ați procedat corect. Ea chiar a luat-o de bună, nici prin cap nu i-a trecut c-ar putea fi o făcătură de-a voastră, zise Roja. Mi-am pierdut ceva timp să-i demonstrez că povestioara cu bilețelul era cusută cu ață albă. — Am încercat și noi să împușcăm doi iepuri dintr-un foc, spuse Angelina. Că nu ne-a prea reușit, asta e. Eram disperate să luăm legătura cu tine. — Nu era mai simplu să-mi fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fi primit la mine, zise Tușica. E prea mult peste ce poate să suporte o femeie. — Noroc că Delfinaș e un suflet mare, zise Angelina. Ne-a dovedit-o de o mie de ori. A doua zi după ce am strecurat bilețelul ăla blestemat în buzunarul hainei, aș fi dat orice în schimb dacă ar fi fost posibil să-l iau înapoi. Avea deja destule pe cap, adăugă Tușica, numai de așa ceva nu ducea lipsă. Însă pe moment parcă cineva ne luase
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
val de căldură care nu avea nici o legătură cu soarele ăsta beteag de saturnism. O boală care te poate lăsa fără dinți și fără urmași, dacă nu te grăbești să dai cu bulanul În populație. Cam asta scria și pe bilețelul pe care Îl descoperise sub roată. Semnat Nutzy și Rudy. Nu anunțați procuratura, don șef? Întrebă un subordonat venit În ajutor. Și de ce s-o anunț? Avem vreme, Iovane. A fost o tentativă de atentat, don șef! Ce tentativă, lovane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
intersecția dintre 39th și Norton. M-am dus la Olympic sperând să asist la un meci pe cinste, care să-mi șteargă gustul amar pe care mi-l lăsase acea zi. H.J. Caruso ne lăsase biletele la intrare, împreună cu un bilețel în care ne spunea că are o întâlnire cu o gagică și că n-o să apară. Biletul lui Lee era încă în plic. L-am luat pe al meu și m-am îndreptat spre separeul lui H.J. Primul meci de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
putea s-o facă să se simtă iar tânără. — Da? — Da. I-am spus să-și ia gândul, fiindcă ești om însurat. Nu-s însurat. — Știu. — Atunci de ce i-ai zis așa? Am intrat în trafic. — Vrei să-ți trimită bilețele de amor la Birou? — Aha, m-am prins! Și de Fritzie ce-a zis? — Da’ ce, îl cunoaște pe Fritzie? Koenig se trase mai aproape de mine. — Mă tragi de limbă, Bleichert? Vrei să afli lucruri nasoale despre Fritzie? — Nu. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cearșaf transpirat. — Vara trecută mă plimbam din bar în bar. Prin barurile obișnuite din Hollywood. Am auzit de o fată care, cică, ar fi semănat foarte mult cu mine. Am devenit curioasă și i-am lăsat în mai multe locuri bilețele, cu „Sosia ta ar vrea să te-ntâlnească“ și numărul meu de telefon de acasă. Betty m-a sunat și ne-am întâlnit. Am stat de vorbă și asta a fost tot. Am dat peste ea la La Verne’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
niște scene de coșmar. M-a întors pe dos rău de tot. Și pe colegul meu la fel. Madeleine se opri din mângâieri. — A pomenit Linda de mine? — Nu. În plus, m-am uitat prin dosarul cazului. Faza ta cu bilețelele lăsate prin baruri nu e menționată nicăieri. Dar au băgat o polițistă cu ea în celulă, ca s-o stoarcă de informații, și dacă ciripește, te-ai ars. Nu sunt îngrijorată, dulceață. Probabil că nici nu-și mai amintește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
joacă cea mai crudă festă din lume. Când Elizabeth și Georgie au plecat cu mașina lui, a observat că Martha se dusese în camera ei, ca să-și facă bagajele pentru excursia la Palm Springs. I-a lăsat în ușă un bilețel în care-și lua rămas-bun și o anunța că s-a dus la culcare. Apoi l-a întrebat într-o doară pe Emmett unde o duce Georgie pe „fata aia“. I-a răspuns că l-a auzit pe Georgie menționând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o pedeapsă mult prea ușoară. Ar trebui spânzurați de știi tu ce. Aia da, pedeapsă! Vocea lui Madeleine se înăspri, imitând perfect accentul mexican: — O secure e mai buonă, nu? Polițistul are un partener. Rezolvă nește chestii pentru mine - nește bilețele pe care n-ar fi trebuit să le las unei fete nu tocmai co-mo-secade. Tipul îl bate pe tăticu’ meu vitreg și o taie în Mee-hii-co. Mă gândesc la o deghizare și cumpăr o rochias ieftina. Angajez un detectiv să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un plic mare și băgă, alături de scrisoare, unul din programele la Guy Domville, roșu stacojiu. Se gândi că și lui William și lui Alice le-ar fi plăcut să primească un astfel de suvenir de la eveniment și așternu grăbit un bilețel care să Îl Însoțească. „Pun acest «poster» țipător Într-un plic, În această după-amiază plină de emoții, ca să mai amăgesc ceasurile până la... 8.30... și ca să vă fac să Înțelegeți cât de tare mă tem. Semnele, slavă cerului, sunt relativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Jitniță), fostele cămări cu bucate ale Curții Domnești. - Mofturosule... - Hep!... răspundea neparticipativ omul volanului. - Calc-o și către stânga... Tai-o și către grajdurile boierilor Herești. 100 DANIEL BĂNULESCU Pe capotă, recăpătîndu-și vlaga, Relu și Doru își reexpediau bezelele și bilețelele lor cu propuneri de întîlnire către niște gagici gălbioare, fălcoase, cu taliile rochiilor, moștenite de la surorile mai mari, alunecate sub șolduri și care scărpinau, măturând cu degetele încîrcite ale unor târnuri de nuiele, bătăturile curților. N-aveau ele timp de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]