1,252 matches
-
localității Argea, pe șoseaua ce șerpuiește drumul asfaltat (din octombrie 2008) se află o mănăstire ortodoxă de maici, creată în secolul al XVIII-lea (1748), iar puțin mai la deal, pe partea dreaptă a drumului în urcare, se află o bisericuță (Oancea), cu un cimitir, construită în perioada interbelică. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Ploscuțeni se ridică la locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,4%). Pentru 2
Comuna Ploscuțeni, Vrancea () [Corola-website/Science/301890_a_303219]
-
construit în stil austriac. În anul 1888, ca urmare a unei convenții comerciale și vamale între Austro-Ungaria și România, s-a înființat în comună un punct vamal, care a contribuit la dezvoltarea schimbului de mărfuri între cele două țări. Deoarece bisericuța de lemn devenise neîncăpătoare a devenit necesară construirea unei noi biserici. Astfel, între anii 1902-1905 a fost construită Biserica "Sf. Gheorghe" din Bosanci, jumătate din cheltuielile de construcție fiind suportate de prințul Mihail Sturdza (1886-1980), care deținea moșii în localitate
Comuna Bosanci, Suceava () [Corola-website/Science/301932_a_303261]
-
participat la ceremonie, fiind reprezentat de principesa moștenitoare Margareta și soțul acesteia, iar la ceremonie a participat și Paul Lambrino, fiul lui Mircea Lambrino. Rămășițele Elenei Lupescu au fost separate de cele ale lui Carol, fiind îngropate în cimitirul unei bisericuțe de lemn. Imagini
Carol al II-lea al României () [Corola-website/Science/296765_a_298094]
-
începe Rogojina, cătun care face parte din comuna Jupânești, sătul Vierșani. Religia oamenilor din partea locului este creștin-ortodoxă, parohia cuprinde patru biserici. Bisericile sunt la Rogojina, la Moțești, biserica nouă, construită de o familie avută a satului, Ciugulea, la Frasinu, o bisericuța simplă, „pe Linie”, care poartă deasupra ușii numele celor care au contribuit la construcția ei. Clopotul a fost construit dintr-un aliaj ce conține argint și a fost îngropat în timpul războiului spre a nu fi transformat în gloanțe. Cea mai
Frasin, Gorj () [Corola-website/Science/300460_a_301789]
-
mulțimea de enoriași se pregăteau pentru slujba de Denie. În jurul orei 18 s-a întâmplat tragedia. 116 suflete, majoritatea copii, adică aproape toți copiii satului, au pierit într-un cumplit incendiu care a cuprins și a mistuit, în câteva minute, bisericuța. Între anii 1932 și 1934, pe locul vechii biserici a fost construită o nouă catedrală, renovată ulterior în două sau trei rânduri, și care azi e una din mândriile orașului. O mândrie a localității este o veche biserică de lemn
Costești, România () [Corola-website/Science/298657_a_299986]
-
la chilii și trapeza mănăstirii, sunt făcute de către starețul Ștefan Mănăstireanu (1762 - 1774; 1778 - 1782), lucrările fiind continuate de Mihail Tetoianu (1775 - 1778), iar ieromonahul Anatolie (1782 - 1787) reface ușa cea mare a clopotniței stricată de "Florea hoțul" și pictează bisericuța cea mică a "egumenului Ilarion" (lucrare executată de zugravul Dimitrie). După acestă perioadă de înflorire urmează decăderea, culminând cu perioada de stăreție a arhimandritului Constandie (1805) care "[...] lipsit de minți [...]" (Aurelian Sacerdoțeanu, „Pomelnicul Mănăstirii Govora” în „Mitropolia Olteniei”, nr.10-12
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
24-lea an al vieții sale (1205) înseamnă pentru Francisc și începutul convertirii: abandonarea prietenilor de mai înainte; o viață de rugăciune mai intensă; întâlnirea cu leprosul căruia îi sărută rănile; vocea lui Christos care-i vorbește din Răstignitul din bisericuța San Damiano; pelerinajul la Roma și prima experiență de sărăcie voluntară. Convertirea lui a însemnat o schimbare radicală a vieții. Izvoarele pun la originea acestei convertiri diferite evenimente: o reevaluare a propriei vieți ca urmare a bolii; un vis tainic
Francisc de Assisi () [Corola-website/Science/299167_a_300496]
-
a bolii; un vis tainic în ajunul unei noi expediții militare spre sud, împotriva împăratului (visul de la Spoleto, în care Isus l-a întrebat: "Francisc, ce este mai valoros să slujești Regele sau pe slujitorul regelui?"); întâlnirea cu Răstignitul din bisericuța San Damiano (Sfântul Damian), unde Cristos Domnul i-a zis: "Francisc, mergi și repară casa mea, care se ruinează"; însuși Francisc, în Testament, amintește cauza convertirii sale, doar că el numește alt eveniment: întâlnirea cu leproșii și slujirea lor ("Domnul
Francisc de Assisi () [Corola-website/Science/299167_a_300496]
-
la bunurile pământești și autodezmoștenirea, deoarece tatăl său era potrivnic noilor sale alegeri și, în schimbul luxoaselor haine de mai înainte, îmbracă „"il saio"” (zdreanța), haina celor mai săraci dintre săraci (acest "saio" este și originea tunicii franciscane); renovarea a trei bisericuțe (San Damiano, San Pietro della Spina și Porziuncola). După o scurtă ședere în mănăstirea San Verecondo din localitatea Vallingegno, se îndreaptă spre Gubbio, unde găsește ospitalitatea lui Giacomello Spadalonga iar el, personal, se pune în slujirea leproșilor din lazaretul de la
Francisc de Assisi () [Corola-website/Science/299167_a_300496]
-
sunt creștin - ortodocși. Biserica ortodoxă, ridicată în anul 1801 în cartierul Bocea, are hramul Înălțarea Domnului. Aceasta înlocuiește o mai veche biserică din nuiele care se afla în cartierul Corneanț, împreună cu vechiul cimitir, pe locul viran numit astăzi Plațu Bicii. Bisericuța romano-catolică, aflată pe Drumu Mare, ulița principală, are hramul Sfântul Ștefan al Ungariei și este filie a parohiei din Bacova. Dintre credincioșii neoprotestanți, stabiliți în localitate în ultimele decenii, doar baptiștii au lăcaș de cult. În centrul de comună funcționează
Comuna Chevereșu Mare, Timiș () [Corola-website/Science/299851_a_301180]
-
15 februarie și 12 martie 1699. În anul 1713 guvernatorul Transilvaniei Sigismund Kornis a dus icoana la reședința nobiliară de la Castelul Kornis din satul Benediugu Dejului, de unde aceasta a ajuns la Cluj. După care, icoana se întoarce la Nicula, în bisericuța de lemn nou construită pe dealul împădurit din partea de miazăzi a satului, pentru a adăposti odorul bisericesc. Potrivit datelor existente icoana ar fi fost dăruită sătenilor de la Nicula de către nobilul român Ioan Cupșa. Papa Clement al XIII-lea a acordat
Mănăstirea Nicula () [Corola-website/Science/298835_a_300164]
-
plenară pelerinilor greco-catolici care călătoreau la Mănăstirea din satul clujean Nicula în sărbătorile mariane 15 august (Adormirea Maicii Domnului - Sfântă Mărie Mare) și 8 septembrie (Nașterea Maicii Domnului - Sfântă Mărie Mică). Biserica din piatră a mănăstirii a fost edificată, lângă bisericuța de lemn construită mai înainte acolo, între anii 1875 și 1879 pe cheltuiala Episcopiei de Gherla. În anul 1928 papa Pius al XI-lea a acordat acestui lăcaș monahal greco-catolic statutul de Sanctuar marian. Prin intermediul școlii de meșteri iconari de la
Mănăstirea Nicula () [Corola-website/Science/298835_a_300164]
-
Razelm ), Constanța și Varna De aici rezultă că drumul de la varegi la greci avea escale în Dobrogea actuală. Varegii au trecut pe teritoriul Dobrogei cu ocazia expedițiilor acestora împotriva Imperiului Bizantin din anul 968. Din secolul al IX-lea datează bisericuțele săpate în masivul de cretă de la Basarabi-Murfatlar. Printre inscripții și desenele de la Basarabi-Murfatlar se remarcă simboluri, dragoni și nave de-ale varegilor. Victor Spinei a scris despre bătălia de la râul Alta (de lângă Kiev), anul 1019, menționând că românii („blokumenn”) și
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
ruinelor fostului schit. Tradiția locului spune că în momentul în care a vrut să pună temelia pentru Sfânta Masă a noului așezământ, prin lucrarea Sfântului Duh s-a aflat o candelă aprinsă din timpul vechiului așezământ. Acest schit avea o bisericuță de lemn acoperită cu șindrilă, unde au slujit protosinghelul Gamaliil împreună cu schimonahul Varlaam, precum și monahii: Chiriac, Gherontie, Nifon, Iftimie și alții. Noul hram al schitului a fost "Schimbarea la Față". În acest schit s-au așezat 17 monahi care nu au recunoscut
Mănăstirea Sfântul Mina din Roșiori () [Corola-website/Science/308509_a_309838]
-
Muntele Athos, arhimandritul Athanasie Lisifenco și schimonahul Paisie. Potrivit unei alte versiuni, în zona în care se află mănăstirea au venit în secolul al XVIII-lea călugări ardeleni veniți de la Muntele Athos și care au întemeiat vatra monahală construind o bisericuță din lut și bârne de lemn în locul în care astăzi se află cimitirul. Athanasie Lisifenco ar fi oprit femeile în mănăstirea întemeiată, iar pentru bărbați a construit o bisericuță și câteva chilii la circa doi kilometri mai la vale, înființând
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
de la Muntele Athos și care au întemeiat vatra monahală construind o bisericuță din lut și bârne de lemn în locul în care astăzi se află cimitirul. Athanasie Lisifenco ar fi oprit femeile în mănăstirea întemeiată, iar pentru bărbați a construit o bisericuță și câteva chilii la circa doi kilometri mai la vale, înființând a doua mănăstire, Celicul Mic sau Celicul de Jos. Aceasta a fost însă distrusă de incendiu. Arhimandritul Lisifenco (1800-1880, considerat ctitorul mănăstirii; osemintele i se află într-o raclă
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
mănăstire, Celicul Mic sau Celicul de Jos. Aceasta a fost însă distrusă de incendiu. Arhimandritul Lisifenco (1800-1880, considerat ctitorul mănăstirii; osemintele i se află într-o raclă argintată, depusă în paraclis, în dreapta) și Dosoftei Crihana au construit în 1841-1844 o bisericuță cu chilii în formă de patrulater pe valea pârâului Celic-Dere. Astăzi o troiță arată locul în care s-a aflat acea bisericuță. În 1845, mănăstirea de călugări Celic-Dere s-a transformat în mănăstire de maici, aduse din Basarabia. Monahii au
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
se află într-o raclă argintată, depusă în paraclis, în dreapta) și Dosoftei Crihana au construit în 1841-1844 o bisericuță cu chilii în formă de patrulater pe valea pârâului Celic-Dere. Astăzi o troiță arată locul în care s-a aflat acea bisericuță. În 1845, mănăstirea de călugări Celic-Dere s-a transformat în mănăstire de maici, aduse din Basarabia. Monahii au fost strămutați lângă balta Saon, unde și-au construit o bisericuță și câteva chilii, adică viitoarea Mănăstire Saon. După 60 de ani
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
Astăzi o troiță arată locul în care s-a aflat acea bisericuță. În 1845, mănăstirea de călugări Celic-Dere s-a transformat în mănăstire de maici, aduse din Basarabia. Monahii au fost strămutați lângă balta Saon, unde și-au construit o bisericuță și câteva chilii, adică viitoarea Mănăstire Saon. După 60 de ani, clădirea s-a degradat din cauza infiltrației de apă din inundații. Potrivit propriei sale declarații, făcută la 3 septembrie 1857 la consistoriul duhovnicesc din Ismail, Athanasie Lisifenco (născut în Chilia
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
unii cum că unul dintre altare ar fi fost catolic este pură fantezie. Ambele altare au fost ortodoxe fiind realizate în cea mai pură tradiție bizantină. De altfel biserica se înrudește tipologic cu grupul de biserici rupestre din Capadocia, arhitectura bisericuței derivând tipologic din bisericile sală, cu două altare, dedicate unui hram dublu, caracteristici ale lumii bizantine din sec. X. Deasupra peretelui vestic al bisericii rupestre este amplasată o cruce de tip latin cu capitel piramidal detașabil de la anul 1761. La
Mănăstirea Corbii de Piatră () [Corola-website/Science/308556_a_309885]
-
pe coastă până la New London. Multe orașe sunt amplasate în jurul unui parc mic, cunoscut ca (verde) "green", (spre exemplu ca New Haven Green), Litchfiled Green și New Milford Green (cel mai mare din stat). Lângă green poate fi amplasată o bisericuță albă, un meeting-hall (sală de întruniri) al orașului, o tavernă și câteva case coloniale. Păduri, râuri, lacuri, cascade și plaje cu nisip contribuie la frumusețea statului. Hotarul de nord al statului cu Massachusetts este marcat distinctiv de Southwick Jog/Grandby
Geografia statului Connecticut () [Corola-website/Science/308627_a_309956]
-
Bisericii Ortodoxe, Neculai și Anica Giosanu. Este cel de-al treilea copil din cei opt (patru băieți și patru fete). Despre copilăria petrecută la Stănița, P.S. Ioachim păstrează amintiri dintre cele mai variate, de la chipurile frumoase ale dascălilor și până la bisericuțele de nisip de pe malul Siretului, toate imaginile i se perindă cu nostalgie prin fața ochilor, atunci când îl ispitești cu vorba: Între anii 1961 și 1969, a studiat la Școala generală din satul natal, Stănița. Între 1970-1971, a intrat ca frate la
Ioachim Giosanu () [Corola-website/Science/308637_a_309966]
-
se duc departe în timp, în anul 1721, când filantropul ieșean Dimitrie Bosie “"a dăruit un teren pe măgura Iașului, care a devenit, după aceea, locul de îngropare a celor morți de ciumă. Pe acest loc Bosie a zidit o bisericuță de lemn, care s-a numit “Schitul Sihăstria” pentru că era amplasat într-o poiană din Codru, departe de lume. În acest schit s-au oploșit câțiva călugări pusnici, care duceau o viață grea"”. Cei câțiva călugări iubitori de isihie au
Mănăstirea Piatra Sfântă () [Corola-website/Science/307999_a_309328]
-
făcut noi daruri, bani și alimente. În anul 1754, domnitorul Matei Ghica (1753-1756), fiul lui Grigore al II-lea Ghica, i-a ajutat pe călugări să-și repare și să-și consolideze schitul care începuse să se ruineze, construind în locul bisericuței de lemn o biserică în întregime din piatră. Cu binecuvântarea mitropolitului Iacov Putneanul, biserica a primit un nou hram: “Adormirea Maicii Domnului”. Pe la anul 1755, domnitorul Matei Ghica rânduiește ca epitrop al acestui schit pe biv-vel jignicerul Ștefan Bosie (fiul
Mănăstirea Piatra Sfântă () [Corola-website/Science/307999_a_309328]
-
Peste tot la români, în toate săliștile, târgurile și așezămintele monahale, primele lăcașe de cult au fost ridicate mai mult sau mai puțin din lemn. Marile catedrale, biserici, mănăstiri, vechile noastre vetre de spiritualitate și cultură, au mai toate o bisericuță de lemn la începutul destinului lor. Această întâietate a lemnului în arhitectura noastră sacrală se datorează atât bogăției naturale, în codrii altădată nesfârșiți, cât și unei puternice tradiții în arta lemnarilor. Odată cu închegarea structurilor statale, în evul mediu, arhitectura de
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]