5,219 matches
-
Record.... Ai ajuns să cunoști chipul ăla. Vechiul Daily Record era pe un microfilm În Salonul Glasgow din Biblioteca Mitchell. Stăteai ore Întregi cu privirea ațintită pe chipul ăla, Încercînd să descoperi În el un anumit lucru, puțină umanitate. Acel bizar pelerinaj pe care-l făceai la Glasgow Îți consuma tot timpul tău liber. CÎteodată Îți luai liber de la serviciul tău din mină. Îți luai liber ca să te uiți la chipul Bestiei. Trebuia să-ți spui În sinea ta că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
patima autodeposedării. Ai făcut din amintiri o baltă murdară În care ai intrat cu silă. Nu ți-au plăcut lucrurile Începute bine și terminate prost.Ți s-au părut Înșelătoare, energii negative, pierdere de timp. Te-ai refugiat Într-o bizară economie de cuvinte, tocmai tu, care iubeai cuvintele, și erai obsedat de ele. Antoniu, chiar nu Îți este dor de cărți și de misterioasele lor capcane? Vocea nu mai Întreabă. Antoniu Își pipăie buzunarul de la haină În care a strecurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fost primul semn al Încrederii depline În propriile capacități de demobilizare a ,,inamicului,, În folosul lui. A Început cu părinții pe care-i folosea ca pe niște slujnici obediente, comandându-le drept răsplată pentru rezultatele strălucite la Învățătură, cele mai bizare și chinuitoare lucruri. Îi trezea din somn În toiul nopții. Îi comanda mamei spre exemplu o plăcintă cu mere, pe care aceasta o făcea fără nici un fel de obiecție. Îl trezea pe tată și-i spunea să se Îmbrace, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
te-ai născut. Ai uitat sărmane Kawabata. Hoinar de doi bani ce ești. Nici nu mai știi de când nu ai mai văzut un pat. În ea se află și cloșardul Antoniu, cel ce ți-a istorisit cinci ani, cele mai bizare povești despre oameni, Antoniu care te-a căutat și-n gaură de șarpe, dar nu te-a găsit. Sunt căsuța ta, și te primesc cu toată dragostea de care sunt capabilă. Antoniu o să-ți dea flori de glicină, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
interesantă, și, trecuse de-a lungul deceniilor prin multe mâini, unele necunoscute. La el ajunsese printr-o Întâmplare și putea să-l coste chiar viața. I-l dăruise o profesoară de pian, prietenă de familie, o ființă singuratecă, cu apucături bizare de domnișoară bătrână, care, atunci când i l-a dăruit, ia spus două lucruri: ,, este portretul unei amante, frecventată de oameni politici ai vremii, și pictat de un mare artist și, al doilea lucru: pentru această pictură, până astăzi au murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
avem de-a face cu o crimă și s-ar putea să vrea să schimbați două vorbe cu ea. Dădu la o parte fumul cu un gest delicat. Să sperăm că e vorba de moarte naturală, nu-i așa? Neobișnuită - bizară chiar, dar orișicât. E mai bine așa, sunteți de acord cu mine? Permiteți-mi, așadar, să vă Întreb din nou: unde ați fost ieri? I-am explicat că am Încercat să-mi termin un text. Dar fiindcă gândurile-mi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
victimele unei catastrofe violente. Dacă n-ar răsuna din când în când bubuitul neașteptat al unei bășini sau câte un sforăit sporadic, sacadat ca o rafală de mitralieră, aș crede că ne aflăm într-o morgă și, din cine știe ce motiv bizar, ne dezbrăcăm în fața morților. Nu mă uit la trupurile celorlalți, ci țopăi în draci, ca un popândău, în vârful picioarelor, încercând să-mi scot cracii din chiloți până să apuce careva să se binocleze la ei căci, spre jalea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
decât acum, așa că, te rog, parașuta dracu’, intră înapoi în cameră și lasă-mă pe mine să mă car! — Fire-ai al dracu’ cu pula ta împuțită cu tot! îmi strigă ultima mea presupusă (și autointitulată!) mireasă dezamăgită prietena mea bizară, lungană și foarte ușchită, care într-o oră de pozat pentru reclame la desuuri câștiga cât analfabetul de taică-său într-o săptămână de lucru în minele de cărbuni din Virginia de Vest. Credeam că-i fi f’un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
piuneză, e o icoană a lui Iisus Hristos plutind spre ceruri într-o cămașă de noapte roz. Ce dezgustători pot fi oamenii! Pe evrei îi disprețuiesc pentru obtuzitatea lor, pentru felul cum pretind mereu că au dreptate, pentru incredibil de bizarul complex de superioritate de care suferă acești oameni ai cavernelor care sunt părinții și rubedeniile mele - când vine, însă, vorba de lucruri ieftine și înzorzonate, de superstiții care ar face până și o gorilă să roșească, goimii sunt de neîntrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fi crezut că fiecare dintre educatoarele mele era, de fapt, mama în travesti. Domnule, doresc să vă felicit pentru că, pe 3 aprilie, v-ați pronunțat pentru caracterul sacru al vieții umane, inclusiv al vieții încă nenăscute. A început în chip bizar. Spuneți-mi Smitty. Departe de a fi clasica perioadă a exploziei și creșterii intempestive, adolescența mea a fost, mai mult sau mai puțin, o perioadă de letargie. Ispita mi se înfățișează mai întâi sub chipul personajului puternic reliefat al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
În pijama, dimineața, turnând cafeaua, nici n-o să mai vină seara la apartament și s-o găsească pe Janet În pijama, amestecând un cocteil. Spuse cu voce răgușită: — Scumpa mea, ce pereche vei purta În seara asta? Feminitatea Întrebării sună bizar În vocea masculină și profundă a domnișoarei Warren. — Ce vrei să spui? — Pijamale, dragă! Vreau să mă gândesc la tine În seara asta așa cum vei fi. — Cred că nici măcar n-o să mă dezbrac. Haide, e unu și un sfert! Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
alta și Își umezea degetele ca să le despartă. Aranjă cele trei teancuri unul lângă altul, În fața lui. — Probabil că-i soția șefului de gară, explică el. Când pleacă undeva pentru o săptămână, Îi trimite telegrame zilnic, la orele cele mai bizare. Seara târziu sau dimineața devreme. Și-s pline de cuvinte de iubire. Uneori În versuri: „Porumbița ta micuță Îți transmite dor, drăguță“ sau „Îmi e gândul plin de dor și-i atât de iubitor“. — De ce face asta? Întrebă Ninici. — Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de o amintire căreia Îi lipsea orice putere de convingere. Germanul ședea drept ca lumânarea În colțul lui. Dormea. Globii ochilor Îi clipeau, gata să se ridice la cel mai mic zgomot nefamiliar. Era obișnuit să se odihnească În locuri bizare și să profite de orice răgaz. Când ușa se deschise, ochii lui se deschiseră imediat, alerți. Intră un soldat care le făcu semn cu mâna și strigă În direcția lor. Dr. Czinner repetă În englezește ce spusese acesta: — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
seama că e atât de rău, se gândi ea. Nu pot rămâne aici. Se Întrebă chiar dacă n-o vor acuza de moartea lui. Străinii ăștia, a căror limbă n-o putea Înțelege, erau capabili de orice. Dar, din cauza unei curiozități bizare, Întârzie prea multă vreme, În timp ce făclia era pe sfârșite și se stingea. Avusese cândva și el o femeie? Gândul făcu ca el să-și piardă capacitatea de-a o impresiona. Nu mai era mortul Înspăimântător, așa că Îi examină fața mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
gândit că, poate, i-am găsi o slujbă mai bună pe lângă noi. Se Înscriseră Într-un sens giratoriu, pe după un polițist miniatural ce sta pe o cutie și dirija circulația, după care urcară o colină. Sub ei, Între un bloc bizar și gol și un stâlp de telegraf, domurile Moscheii Albastre se ridicau ca un ciorchine de bule de săpun azurii. Domnul Stein Încă nu se simțea prea În largul lui. — E bine pentru o fată, repetă el. Și În ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
șezlonguri Împodobite cu pompoane din mătase albă. Milton Whitney Holmes (pe numele lui adevărat Joe Straaba) era costumat ca Iman2, un omagiu adus unui fost proprietar al casei. Rochia Alaia 1 scumpă și peruca afro pe care le purta arătau bizar pe el, care era mai degrabă minion și alb, așa că Își agățase un ecuson de rochie pe care scria Doamna David Bowie, În caz că nu și-ar fi dat seama cineva pe cine Întruchipa. (Nimeni nu se prindea). Milton stătea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
weekendul? Întrebă el. — Unde am fost eu? Mă Întrebam unde ai fost tu. Te-am sunat de nu știu câte ori. Unde te-ai dus? m-am enervat eu brusc. —Aici, răspunse Hunter. Unde să fiu În altă parte? Poftim? Asta era bizar. —Cei de la hotel mi-au spus că ai eliberat camera, i-am replicat. —Ciudat. Am fost aici tot weekendul. Nu am putut să sun când am vrut pentru că... am tot avut treabă... Întâlniri de afaceri... și apoi, cu diferența de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
piele neagră și o bluză albă, care sărea În ochi prin suprafața mare de decolteu pe care o lăsa la vedere. La Încheietura mâinii stângi avea un ceas Cartier cu diamante, iar În urechi niște imense diamante roz. Era o bizară evoluție față de ținuta de vânătoare pe care o arborase cu câteva zile În urmă. —Sylvie, ce mă bucur că ești aici, spuse Lauren când mă zări. — Ia uită-te la mine, zise Tinsley, fără să-și scoată țigara din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
hohote. Numai că, brusc, atitudinea obraznică a lui Lauren dispăru. —Ce e? am Întrebat-o, simțindu-i starea posomorâtă. Mi-a zis că dacă nu sunt de acord să am o relație cu el, s-a terminat cu prietenia. — Ce bizar, am spus. —E păcat, zău așa, zise Lauren. Credeam că era cu adevărat... știi tu... un prieten ca lumea. Când auzi asta, Thack scoase niște exclamații nervoase, scuturând din cap. Lauren trase adânc din țigară. Se uită la mine melancolică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
plecând În grabă. Totul se petrecuse foarte la repezeală, mă gândeam mai târziu, În timp ce Îmi mâncam singură În fața televizorului mâncarea japoneză. De obicei, eu o consider pe Barbara Walters teribil de convingătoare când o privești. Alegerile ei sunt atât de bizare (mai țineți minte anul În care Karl Rove a ieșit Cea Mai Fascinantă Personalitate?), Întrebările ei sunt de o politețe ireproșabilă, Încât te poți bucura de toata treaba asta dacă te prefaci că e vorba de o emisiune trucată Saturday
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
papuci asortați care să mărească efectul. Când Hunter mă anunțase, cu doar câteva zile Înainte de Crăciun, că unul dintre partenerii săi Îi oferise o cabană de schi În Megève pe perioada sărbătorilor, făcusem bagajele Într-o clipită. Megève, cel mai bizar orășel din Alpi, face Aspenul să pară doar un mall din America. Are străzi Întortocheate pavate cu piatră, patiserii Îmbietoare, buticuri Încântătoare și o piață a bisericii imaculată. Călătoria noastră fusese epuizantă - luaserăm un zbor de noapte către Paris și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-sa învăța ca o nebună, să fie prima, să n-o dea încă afară din facultate, ea era fără serviciu și-și vindea pe rînd lucrurile de valoare; atunci n-a simțit nici o remușcare dîndu-și copilul la leagăn. Ideea Mariei, bizară e drept, le-a venit în ajutor. Legal, Doina era copilul unei studente. "Îl las la orfelinat a spus Maria pînă termin facultatea." O durea uneori, cînd, mergînd să o vadă pe Doina, ca bunică; privea copiii din sala în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să o ducă în locul pe care gura lui Dan îl vizitase atât de rar, Carol ar fi putut să-și dea seama de adevăr. Ar fi înțeles imediat că excrescența provenea din materia spongioasă din jurul uretrei sale - că, în mod bizar, bulbul vestibular era orientat spre exterior, împingând un con vulcanic miniatural, alcătuit din țesuturi, tendoane și vase de sânge. Trupul este asemenea unui țăran bătrân - păstrează vie amintirea nedreptăților îndurate (și închipuite). Însă și mai țărănească e tendința sa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vomă, halucinațiile permanente, toate acestea îl luaseră complet prin surprindere. Carol reacționase trimițându-l să doarmă pe canapea. Zăcuse acolo ca o epavă, cu adevărate uragane dezlănțuindu-se în spatele frunții sale înguste. Pe când trupul i se zvârcolea, mintea producea fantasme bizare - femei cu testicule în loc de ochi și bărbați cu urechi în formă de vagin, discutând netulburați într-un bar cu un decor halucinant. În cea de-a cincea zi, se ridicase de pe canapea și se dusese la serviciu. În afară de niște furnicături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
veritabilă mină de informații falice, un puț foarte adânc, poate că vrei să-ți dau și mai multe detalii ezoterice, nu? Dommage. Profesorul își pierduse din prestanță. Tonul îi scăzuse, devenind mai relaxat și mai amical. Intervenise și o notă bizară de compasiune, care aproape că mă convinsese că ieșirile de mai devreme fuseseră simple prefăcătorii, găselnițe iscusite ale istorioarei sale. — E ceva și cu desfășurarea poveștilor, nu ți se pare, băiete? Autorii spun mereu că nu știu niciodată cum va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]