1,090 matches
-
când s-a apropiat i-am mirosit umezeala, putreziciunea, mortăciunea. Gura îi rămăsese deschisă în timp ce înainta împleticindu-se. M-am izbit cu Robby cu tot de perete ca s-o evit. A vâjâit pe lângă noi. (Pentru că nu vedea și se bizuia pe miros - asta o știam deja.) M-am întors rapid. Robby se ținea în continuare, strângându-mă puternic. Am început să dau înapoi, în direcția opusă dispariției făpturii. Iarăși mă treceau toate apele. Cel mai groaznic lucru pe care l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
creau în siajul marilor naturaliști români dintre războaie. Apărând „linia citadină” a prozei, nu adopt o atitudine exclusivistă față de alte modalități ale genului, cu atât mai mult cu cât România a avut nevoie, ca un stat tânăr, neformat încă și bizuindu-se pe straturi masive țărănești sau mărunt negustorești și de meseriași, de o proză „realistă” în sensul cel mai propriu ca și de „cronici”, istorice sau familiale, care să cimenteze populațiile atât de diverse încă, psihologic și structural vorbind, ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și tobe „cenzura”, numind în posturile corespunzătoare la redacțiile editoriale sau la reviste colegi de-ai noștri, uneori scriitori marcanți, care nu rareori s-au dovedit cerberi politici mai acerbi decât vechii activiști. Da, Ceaușescu și camaîrila sa se puteau bizui pe „frica noastră” ce era, trebuie s-o spunem, o cu totul altă „frică” decât cea din ’48-’58; nu frica de detenție, tortură și moarte, ci frica, mult mai trivială - mai omenească?! - de pierdere a pâinii, a slujbei. Dacă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o brigadă specială p. procurarea de îngrășăminte de animale. Aduc aceste de la Kaliningrad (p. 57 Ha.) Aduc apă pentru irigația a 40 Ha. Producția. Înainte de războiu a fost de 2000 tone, iar acum a ajuns la 4000 tone. * Producția se bizuie pe cartofi (17 tone la ha.), tomate și castraveți (25 tone la ha.) și căpșuni. * Conducerea comitet cu un președinte. Contabilitate la zi. Ambulatoriu. Creșă de copii, grădiniță, școală (96 copii) Norma de lucru: 0,65 ha. arat = 1 zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Vlad Țepeș, care a fost silit să trimită o parte a trupelor sale să apere regiunea de răsărit a țării”. Supoziția lui P. P. Panaitescu, reluată și de alții, potrivit căreia a existat un condominium munteano-unguresc asupra Chiliei, nu se bizuie pe niciun document. Este doar o simplă presupunere. Deoarece cetatea aparținuse Moldovei și fusese odată de Petru al II-lea lui Iancu de Hunedoara ca să aibă un punct de rezistență în lupta cu turcii, firesc ar fi fost să existe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de moldoveni. Erau o bună pază pentru voievod, dar și o chezășie pentru credința unora dintre marii boieri. Turcii, însă, în ciuda eforturilor făcute pentru a ataca Ungaria, au trimis ajutoare lui Laiotă chiar în timpul iernii, când Țepeș nu se putea bizui decât pe oastea boierească, atât de șovăielnică în fața permanentei primejdii otomane. Trădat de boieri, sau ucis de una din slugile sale, Vlad Țepeș moare la începutul lui ianuarie 1477. O dată cu el pierea, afară de zece oameni, garda pe care i-o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
continuă relatarea lui Wapowski, le porunci, sub amenințarea de a-și pierde toate bunurile ce le au în regat, să se adune cu toții în luna mai, bine prevăzuți cu arme și cu cai buni, în Leopole, capitala Rusiei”. Regele se bizuia și pe ajutorul fratelui său, Alexandru, marele duce al Lituaniei. Istoricul Fr. Papée a ajuns la concluzia că armata polonă avea o artilerie uriașă, pentru acele vremuri, alcătuită din 200 de tunuri. Tot el considera că numărul carelor însoțitoare din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
împotrivească cineva. De aici se pot apoi lua ușor alte poziții, cu puterea sau prin predare, după ce Ștefan, pierzând câteva puncte întărite, va fi adus la disperare.” Regele a fost de părere că trebuie să meargă direct spre cetatea Sucevei, bizuindu-se pe forța armatei sale. După opinia lui Fr. Papée, regele s-ar fi bizuit și pe faptul că mulți moldoveni l-ar fi trădat pe Ștefan, dar documentul, pe care se bazează o asemenea afirmație, menționează doar „câțiva” moldoveni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
predare, după ce Ștefan, pierzând câteva puncte întărite, va fi adus la disperare.” Regele a fost de părere că trebuie să meargă direct spre cetatea Sucevei, bizuindu-se pe forța armatei sale. După opinia lui Fr. Papée, regele s-ar fi bizuit și pe faptul că mulți moldoveni l-ar fi trădat pe Ștefan, dar documentul, pe care se bazează o asemenea afirmație, menționează doar „câțiva” moldoveni care s-ar fi supus regelui. După consiliul de război ținut după trecerea Nistrului, oastea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
luna septembrie, nu întreprinde nimic. Așteptând ca puterile creștine să înceapă ele ostilitățile, prudent, domnul se hotăra, deocamdată, să nu mai plătească haraci turcilor. Ivan al III-lea, nu numai că nu se gândește la o alianță contra turcilor; dimpotrivă, bizuindu-se pe sprijinul lui Mengli Ghirai, vasalul sultanului și în înțelegere cu unii cneji, care se aflau sub stăpânirea marelui duce Alexandru, atacă Lituania în primăvara anului 1500. Pretextul invocat de Ivan: Alexandru îi obligă pe cnejii ruși și pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1950, iar o sinteză a acestor studii se regăsește în volumul II din Istoria României, publicat în 1962, și în volumul IV din Istoria României, publicat în 2001. Deși demonstrația lui B. T. Câmpina era aparent logică, ea nu se bizuia decât pe puține documente, uneori pe fragmente din documente, marea masă a acestora lăsând să se înțeleagă altceva. În cărțile mele, Ștefan cel Mare (1970), Neagoe Basarab (1971), dar, mai ales, în Problema centralizării statelor feudale românești, Moldova și Țara
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
perioadă 28 la 26. Între 1489 și 1503 crește, însă, numărul privilegiilor acordate moșiilor mai mici de un sat. Pentru această perioadă s-a susținut că domnul a dus o politică de sprijinire a acelor forțe social-economice pe care se bizuia domnia, și, recuperând sate din fostul domeniu domnesc, le-a dăruit acum micilor boiernași și bisericii. Confruntând numărul documentelor care ni s-au păstrat, reiese că domnul a sprijinit în mod egal pe marii proprietari din perioada 1457-1472 cu proprietarii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în fața unei oști condusă de domnul țării. Având în vedere mărimea domeniului unui boier, se poate spune că cetele boierești erau alcătuite dintr-un număr mic de oameni. Nici cel mai mare boier din Moldova nu se putea opune domnului, bizuindu-se numai pe ceata sa. Boierii nu au îndrăznit să îl înfrunte pe domn în câmp deschis. Singura lor armă, cu care să-l înlăture pe domn, era complotul, care le-a reușit de foarte puține ori. Înlocuirile de domni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
danii nu numai celor mai puțin avuți și bisericii, dar și unor mari boieri, care îl slujeau cu credință, ca Tăutul sau Luca Arbure. Se poate spune că Sfatul Domnesc, alcătuit de domn, a fost instituția pe care s-a bizuit autoritatea domnească. Când am afirmat în Războieni 500, p. 84, că domnul a fost profund impresionat, așa cum o arată inscripția de la biserica din Războieni, de pierderea elitei oastei sale nu era o “nuanțare de ordin social”, impusă de prejudecățile ideologice
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Moldovei, ca să împiedice organizarea unei acțiuni împotriva sa. După confruntările cu Matei Corvin, cu Mahomed al II-lea, cu tătarii și cu regele Poloniei, domnul nu mai caută să obțină bunăvoința vreunui monarh. Experiența îi demonstrase că nu se poate bizui pe nimeni. Singurul aliat și protector i-a fost Dumnezeu. La Baia a biruit cu ajutorul lui Dumnezeu, la Vaslui ajutorul i-a venit tot de la Dumnezeu, și drept mulțumire, domnul a postit trei zile numai cu pâine și apă, cerându
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
repetate, i se acordă proba: „Soarele-mi ofta/ Și iar o-ntreba,/ Și iar o ruga,/ Și iar o-mbiia,/ Pân’ ce Ileana/ Din gură-i grăia:/- Io că te-oi lua,/ Cum zici dumneata,/ Viteaz dacă-i fi/ Și teai bizui/ De mi-ei isprăvi:/ Pod pe Marea Neagră,/ De fier/ Și oțel,/ Iar la cap de pod,/ Cam d-o mănăstire,/ Chip de pomenire,/ Chip de cununie,/ Să-mi placă și mie,/ C-o scară de fier/ Pân’ la naltul cer
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
șeful misiunii. Eram convins că fusese informat de colegii lui din minister cu toate datele și opiniile despre persoana mea. Acel zâmbet și strânsoarea mâinii îmi dădea sentimentul că el era poate singurul om din ambasadă pe care mă puteam bizui și de la care puteam afla primele informații despre caracterul fiecărei persoane din schema misiunii. Îmi face plăcere să vă cunosc, tovarășe consilier, vă asigur că voi fi alături de dumneavoastră în complexa activitate ce vă așteaptă. Cred că sunteți foarte obosit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
era vădit deficitar. A fost departe de a-l priza pe Macedonski. Complet opac la mișcările de înnoire a lirismului de la noi și de aiurea. Din păcate, ne-a lăsat teza didacticistă, perimată, mai cu seamă în perspectiva evoluției modernismului, bizuit pe creatori plurivalenți, a incapacității de comunicare critică a unui poet cu alt poet. E o prejudecată, după cum se vede cu ochiul liber, încă îndărătnică. În zadar E. Lovinescu și G. Călinescu au deplorat deprinderea conștiințelor critice de a vedea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sfială, fie cu tupeu, la porțile literaturii? Care sunt capcanele care-l încearcă pe tânărul confrate de azi? Nu-mi place să dau sfaturi. Prefer să înfățișez câteva constatări. Proba vocației literare o dă capacitatea tânărului condeier de a se bizui pe propriile-i puteri, de-a merge pe drumul ales chiar dacă e prevăzut cu obstacole, fără a se lăsa proptit de cei pe care îi consideră mai "puternici" ori mai utili în "carieră". De-a nu se lăsa nici flatat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
afirmă că domnitorul s-a născut la Huși, într-o casă situată: 1. „unde se aflau clădirile Băncii Naționale” sau 2. „alături de Banca Națională, casa proprietarului Buznea, formată din patru camere (odăi), care dădeau una în alta, două câte două”. Bizuindu-se pe tradiția populară, unii cercetători au afirmat că, în primăvara anului 1820 (20 martie), părinții domnitorului veneau de la Iași și se îndreptau spre Barboși (Oțeleni - Vaslui). În aceeași zi, la Huși, Alexandru Ioan Cuza s-a născut într-un
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
această știre rea, mă dusei la Ionel și îl găsii în grădină foarte îndurerat. Vedea cu luciditatea lui liniștită toate câte ne așteptau: două fronturi mari și depărtate; comunicațiile rupte cu aliații de încredere; rușii pe care nu te puteai bizui. Cei dimprejurul lui, cei care împinseseră mai mult la o intrare imediată: [Costinescu, Take Ionescu, Filipescu, Pherekyde, dr. Angelescu, Duca](Ibidem.), nu se solidarizau în res pon sabilitate, ci acuzau lipsa de preparație a armatei, deși cu noșteau prea bine
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
prefect de poliție, și pe Al. Crăsnaru. Marghiloman, președintele Crucii Roșii, și toți partizanii lor nu voiseră să plece. La început, îi credeam pe toți solidari cu noi; încetul cu încetul însă, am văzut pe a cărui protecție ne puteam bizui, care erau cu sufletul românesc și care se puneau în serviciul vrăjmașului. Noi doi rămăsesem în casă cu mama și cu Pia; Ion și Mariuța Pillat la dânșii, cu cei doi nepoți mici; Lia cu Vintilică și doamna Stolojan în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Frankfurt; el pretindea că nu mai am nevoie de nici o cerere pentru a rămâne în oraș, deoarece toți internații vor fi liberați în schimbul celor sosiți din Moldova, chiar cei din Bulgaria trebuiau să sosească. Știrea era plăcută, dar nu mă bizuiam pe simple vorbe și cerui o confirmare scrisă. Trecu în cabinetul faimosului Hartenstein, Oberpolizeimeister, și reveni destul de plouat, ca să-mi spună că pentru noi nimic nu era hotărât; îmi aduse însă prelungirea cerută de dr. Elias, declarând că va fi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu datate, dar fantezia lui creatoare, chiar în acest domeniu arid, produce și azi emoție la lectură prin stilul profetic și angajamentul lui total pentru utopia statului natural") ș.c.l. Coordonata generală pe care se așează publicistica eminesciană "se bizuie zice Eugen Simion pe o veritabilă poetică a refuzului, dublată de o poetică a mitizării /.../ o poetică de tip maniheist". Este o publicistică scrisă într-o perioadă de tranziție, în care tânărul stat român modern "își caută o identitate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
continuau să aibă ei înșiși unele manifestări negative de comportament, nu numai că răspund exigențelor formulate, dar sprijină și îndeplinirea lor de către ceilalți. Acesta este cel de-al doilea stadiu: în jurul educatorului se constituie activul, pe care el se va bizui în procesul închegării colectivului. Cu timpul, numărul celor care susțin pretențiile educatorului și formulează ei înșiși altele similare, devine tot mai mare, așa încît se ajunge în cel de-al treilea stadiu, cînd cerințele sînt exprimate de înșiși membrii colectivului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]