1,008 matches
-
prevenit, reușise să fugă la timp. Daniel Macmillan ajungea aici la teza sa. Cartea lui stabilea foarte clar că pretinșii sataniști nu credeau nici În Dumnezeu, nici În Satana, nici Într-o altă putere supranaturală; de altfel, În ceremoniile lor, blasfemia era un condiment erotic minor, pentru care cei mai mulți Își pierdeau rapid interesul. În realitate, la fel ca maestrul lor, marchizul de Sade, erau materialiști convinși, libertini În căutare de senzații tot mai violente. Potrivit lui Daniel Macmillan, distrugerea progresivă a valorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mătănii, iar dacă tata, care citea în pat, ridica ochelarii de pe nas, pe la a cincizecea mătanie, zicîndu-i ironic (deși era epitrop la biserica ortodoxă), "Lasă-l, tu, că s-o fi culcat și el", îl certa, speriată că o asemenea blasfemie putea atrage vreo nenorocire asupra casei noastre. După ce-și termina mătăniile, adormea mai împăcată, căci orice îndoială reprezenta pentru ea, probabil, un păcat. Iarna, își instala războiul de țesut în casă și pregătea pânză de cânepă ori de bumbac
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai în măsură să-mi dau seama că ea a oferit românilor un "specific", fie și depășit. Căci și "veșniciile" expiră. Simt nevoia să reiau ideea că Dumnezeu e țăran. Un Dumnezeu burghez mi se pare, din multe motive, o blasfemie. Un Dumnezeu intelectual mi se pare un nonsens. Cum să aibă Dumnezeu dubii? În schimb, mi-l pot închipui pe Dumnezeu ascultând cum se trezesc sevele pământului primăvara. Nopțile de Înviere, în București, au ceva de chermeză, vag religioasă. E
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un consiliu de administrație și un director executiv, și că numai așa i se poate garanta eficiența, funcționând ca o afacere, adică pe ideea că va avea profit. Toată treaba asta i s-a părut, desigur, lui Gillam o adevărată blasfemie. Dar unchiul se dezlănțuise deja și a început să spună că, de fapt, serviciul de sănătate, dacă va fi bine condus, ar putea deveni cea mai profitabilă afacere a tuturor timpurilor, pentru că îngrijirea medicală este ca prostituția, ceva la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Dragostea descrisă de Apostol este acea virtute care îl înalță pe om spre Dumnezeu, că iubirea pentru aproapele este o treaptă spre sfințenie. Este vorba de iubirea pură, necondiționată, care nu implică dorință fizică, hormoni... Speră că nu comite o blasfemie dacă socotește că și dragostea ce unește bărbatul și femeia ar putea avea puteri asemănătoare. Condiția minimă ar fi ca bucuria pentru binele celuilalt să pună în umbră propria plăcere trupească. Iar iubirea să poată deveni oricând jertfă. La scara
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
virtuozitate unde apare cochilia și nu se vede melcul, trombonul este Înlocuit cu alt instrument solist și se execută o frază muzicală superbă, purgativă, la bîtă. Iat-o: „Domnul Cornea a transformat o simplă bastonadă de salubrizare citadină În POGROM !” Blasfemia este spulberată astfel de toiagul pastoral al lui Theodoru. Simplă bastonadă de salubrizare citadină! Acest sublim și concis elogiu adus ciomagului nu este, din păcate, bisat. Însă trombonul revine pentru o ultimă dată, pentru a Întipări fraza În urechea publicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acum era „Oboseala de Eminescu”, și stăteau strînși unu-ntr-altul tot felul de oameni cumsecade care ziceau că nu, este o absurditate, o bătaie de joc, niște suboameni sînt cei care zic așa ceva deși nimeni nu zisese, era titlul emisiunii, o blasfemie, de unde oboseală de Eminescu, deși păreau cu toții obosiți, scoși din praf, din nopți trecute care nu mai trec, era și tîrziu, mai ales domnul Ungheanu, adunat În costumul lui perforat de molii din alte vremuri, sau de mătreață, ce mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
simt în vine,/ Te simt în mine". Ghidușul epigramist a consemnat evenimentul așa: "Domnișoară Veronică, Eu credeam c-o ai mai mică. Dar mărturisirea-ți clară Din "Gazeta literară" Demonstrează elocvent Că-n conștiința dumitale De-adîncimi fenomenale Intră-ntregul continent". Blasfemie! Pe "antisemitul" Păstorel Teodoreanu, gluma contra tovarășei noastre, Veronica Porumbacu-Tauber, l-a costat ceva Jilavă. Sonată de noiembrie (I) "Dumnezeu să-i binecuvînteze pe istorici,/ Ca să trăiască și ei în bună înțelegere/ cu ceilalți oameni./ Dumnezeu să-i binecuvînteze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
excepție plătește pentru că a bătut palma cu regimul roșu. Păi a bătut-o! Bine, a bătut-o, dar cine-l culpabilizează? Nimeni altul decît micul tiran care-i denunța "lacunele". El, Croh, a fost "ideologul proletcultului", nu Călinescu. Asta-i blasfemie să-ți "amintești" că "lașul" Călinescu se lăuda, pe patul de moarte, cu florile trimise de Dej. Garoafe roșii! Cum ne-cum, Croh se afla mereu lîngă un pat de moarte. Ai fi zis că devenise înger al morții: pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
spunea, într-o vreme, Magda U.). A debutat cu o scenă de pomină. Filiala și ARLUS aveau sedii vecine, perete-n perete. Un administrator a găsit cu cale să instaleze, pentru scriitori, o sobă cu lemne. Și atunci a comis "blasfemia". A spart zidul dinspre ARLUS, ca să scoată pe-acolo un burlan. Lui Mistrie, burlanul i s-a năzărit a fi marea provocare. A demarat scandalul, sărind de cîțiva coți în sus: "Măi dușmănoiule, cum îndrăznești?" Era ca și cum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scoase un burete din propriile gânduri, șterse personajul, fără regrete, iar pe scenă continuă să se miște, într-o parte și în alta, doar saxofonul, ca într-un film abstract sau absurd sau...), însă instrumentul nu. Ar fi fost o... blasfemie? Substantiv pretențios, dar exprima cel mai bine ceea ce gândea el în acele momente... Și totuși (continua să o privească, tocmai sorbise din pahar, buzele acelea îl fascinau, apoi scosese o altă țigară dintr-o tabacheră argintie), cum să lași un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de justificat - apare paranoia că Miranda ar putea să afle asta, iar vorbitorul panicat face un brusc stânga-mprejur. Una dintre preocupările mele preferate În zilele de lucru a devenit cercetarea modului În care colegii se chinuie să nege vreo blasfemie tocmai scăpată pe gură. Emily și-a trecut cardul prin cititorul electronic și am pornit-o amândouă În tăcere prin coridorul plin de coturi până În partea centrală, unde era situat biroul Mirandei. Am urmărit din priviri cum deschide ușile franțuzești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sincer „scuză-mă“, la care ea s-a Întors și a strigat, cu cea mai contorsionată, malefică și diavolească expresie: „SCUZĂ-MĂ? POATE CĂ NU S-AR FI ÎNTÂMPLAT DACĂ AI FI MERS PE UNDE TREBUIE!“ și a plecat, mormăind blasfemii. În mod evident, i-ar prinde bine câteva ore cu Băiatul foarte rău, m-am gândit. După ce am parcurs cele șase străzi lungi spre est, am apăsat pe soneria clădirii lui Alex de pe Avenue C și am Început chinuitorul urcuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
printr-o serie de aspecte. În ceea ce privește conținutul, cognițiile anxioase asociate cu TAG sînt legate de obicei de probleme cotidiene (sănătate, familie, serviciu etc.), spre deosebire de temele frecvent întîlnite la pacienții cu TOC, cum ar fi murdărirea (contaminarea), violența, sexul, agresiunea și blasfemia. O altă diferență des sesizată este absența ritualurilor comportamentale sau mentale , ca reacție la gîndurile îngrijorătoare asociate cu TAG, care poate fi considerată o reflectare a gradului de rezistență la aceste gînduri. De asemenea, diferențierea mai poate fi făcută în raport cu
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
un terapeut cu experiență în tratarea TOC a întîlnit în mod frecvent simptome mult mai severe. 1.1. Simptomele tulburării obsesiv-compulsive De obicei, obsesiile au ca temă contaminarea, teama de a nu face rău sieși sau celor din jur, dezastrele, blasfemia, violența, sexul sau alte subiecte neliniștitoare. Deși în general sînt reprezentate de gînduri, obsesiile pot consta adesea în imagini sau scene care se fixează în mintea persoanei afectate, generînd anxietate. De exemplu, gîndul mîinile mele sînt murdare va declanșa ritualul
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
TAG sînt de obicei autoinițiate (spre deosebire de specificul non-intențional, intruziv, al obsesiilor), sînt egosintonice (opuse celor egodistonice) și legate de o serie nedefinită de îngrijorări permanente din viața unei persoane (spre deosebire de un ansamblu specific de griji, de exemplu contaminarea, violența sau blasfemia). Totodată, conform Abramowitz și Foa (1998), neliniștea specifică TAG și obsesia specifică TOC sînt fenomene distincte; autorii au demonstrat că prezența comorbidă a TAG la pacienții cu TOC nu implică o severitate a obsesiilor sau a compulsiilor, ci mai degrabă
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
garanta "normei" și care a instituit un sistem de inspectori. Aceștia acordă certificate de normalitate, procedează la eradicarea nou-născuților neconformi standardelor și impun vânarea devianților. Totul pornind de la o "definiție a omului" care exclude din motive religioase corpurile mutante ca blasfemii, repetând astfel atitudinile inchizitorilor din vremea vânătorii de vrăjitoare din secolul al XVII-lea. Aceste mutații pot fi prezentate ca pozitive sau negative pentru mutant. Acesta din urmă poate să fi dobândit capacități suplimentare, de pildă să fie telepat sau
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
București, 1981; Mihail Rengiov, Poezia și Fluturele, București, 1981, Intrarea în Ierusalim, București, 1996; Radovan Pavlovski, Maya, București, 1981; Antologia poeziei armene, București, 1981; Stevan Tontici, Hulesc și venerez, București, 1982 (în colaborare cu Carolina Ilica); Gane Todorovski, Ceas de blasfemie și mângâieri, București, 1983 (în colaborare cu Carolina Ilica); Iovan Strezovski, Cartea ursitei, București, 1983 (în colaborare cu Carolina Ilica), Povestea lui Târpe răbdătorul..., București, 1991; Poeții romantici georgieni, pref. Marcel Petrișor, București, 1985; Petre Andreevski, Deniția. Laude și plângeri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
biserică, nicidecum în afara ei. Vrea să curețe de mucegai creierele cardinalilor și să înlăture opreliștea dintre conceptul de Dumnezeu și cel de Natură. Atunci când își exprimă proprille idei teologice confraților, mulți își fac semnul crucii și se îndepărtează: Erezii, erezii, blasfemie, fra' Tommaso. Nici vorbă să se facă înțeles. Cine-l ascultă, nu-i vine deloc ușor să-l urmărească, ca și cum el ar muta cursul unui râu din matca sa și l-ar vărsa peste altele.Cuvintele se modifică atunci când își
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vizibilă, anulând astfel interdicția veterotestamentară de a reprezenta divinul. Prin urmare, oamenii care neagă faptul că Hristos poate fi reprezentat prin icoană, neagă implicit realitatea Întrupării. Imaginea nu se identifică în esența și substanța sa cu modelul. Iconoclasmul comite o blasfemie atunci când consideră Euharistia o imagine. Euharistia este însuși Hristos, și nu imaginea sa. Iconodulia ignoră sau neagă funcția simbolică a imaginii sacre. Teologia creștină dezvoltă o simbolistică a cultului și a tradiției fundate pe funcția figurilor vizibile ale imaginii lui
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
internaționale conduc la un al treilea punct de diferențiere între abordări, care se referă la metodologia adecvată disciplinei. Chestiunile centrale sunt cel mai bine abordate în acest caz reamintindu-ne că știința motivată politic este profund controversată și adesea o blasfemie pentru mulți cercetători. Principala problemă este statutul pretențiilor normative. Este posibil să fie furnizată o explicație obiectivă care să justifice de ce oamenii trebuie să prețuiasacă autonomia și să se alăture unui proiect care promovează emanciparea umană universală? Exponenții abordărilor științifice
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Engleze nu i-au urmat pe instituționaliștii neoliberali în utilizarea teoriei jocurilor pentru a explica modul în care se poate dezvolta cooperarea între egoiști raționali (Keohane 1989a). Într-adevăr, noțiunea că teoria internațională poate începe cu egoiștii raționali este o blasfemie pentru membrii Școlii Engleze, care cred că interesele statelor sunt întotdeauna definite în relație cu și formate de principiile morale și legale ale societății internaționale. Se poate face o paralelă cu constructivismul (vezi capitolul 8 din acest volum), care pretinde
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de a se redresa prin rugăciune, de a elimina din minți gîndurile legate de iubiri profane și de a-și domina, în spațiul sacru, excitațiile. Nu reușesc, iar acest eșec le face „gîndul mai amar” și le deviază exasperarea în blasfemie. Despre „cochete” și „cocote” E greu de spus cîtă admirație și cîtă ironie este în versul „Pe drum e-o lume leneșă, cochetă”, din „Amurg violet”.2) „Cochetă” are și valoare descriptivă, și valoare morală. Poate fi echivalat prin „elegantă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fiindcă rău - iar răul singur este forță -/ Al tău e-ntregul Univers, plecat sub sabie și torță...”? 1) Poate fi religios - te mai întrebi o dată, pentru a scăpa de îndoială - cel care scrie în „în altar” ceva ce seamănă a blasfemie („Stă fără noimă catedrala/ Azi, într-un secol rafinat -/ Doar de mai vin să delireze/ Amanți cu suflet ruinat.// ...Și delirînd, cînd corul curge/ Se face gîndul mai amar -/ Ei vor o noapte de orgie/ Pe canapeaua din altar...”)2
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
invitația de a fi cât de cât permeabil la valorile spirituale, trăim, măcar o mică parte dintre noi, o minoritate poetică (sau poate mă înșel și între timp vom fi atins majoratul!), acest vis ce altora li se pare curată blasfemie. Ar fi o reacție salutară la deconstrucția informa(ționa)lă a sensului" (citatele sunt selectate din articolul Polarități ale poeziei (de azi?) (II), publicat de Dan Bogdan Hanu în "Convorbiri literare", iunie 2007). Scriitorul se consideră, prin urmare, reprezentantul unei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]