1,671 matches
-
un exemplu extrem - deviau Întotdeauna conversația spre ei Înșiși. La un moment dat, Sam puse un CD cu blues. Ea Îi povesti cum ajunsese să-i placă blues-ul după ce văzuse, acum vreo doi ani, filmul „Ray“. —Ador melancolia din blues - toropeala aia fierbinte te cuprinde cu totul. Și nu-i așa că-s tari numele cântăreților de blues? Muddy Waters 1. Lightnin’ Hopkins 2. —Blind Lemon Jefferson 3, zise Sam și mărturisi că adesea stătea cu orele În baie și inventa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cu blues. Ea Îi povesti cum ajunsese să-i placă blues-ul după ce văzuse, acum vreo doi ani, filmul „Ray“. —Ador melancolia din blues - toropeala aia fierbinte te cuprinde cu totul. Și nu-i așa că-s tari numele cântăreților de blues? Muddy Waters 1. Lightnin’ Hopkins 2. —Blind Lemon Jefferson 3, zise Sam și mărturisi că adesea stătea cu orele În baie și inventa nume de cântăreți de blues. Există chiar o metodă recunoscută. Am găsit-o pe un site de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cuprinde cu totul. Și nu-i așa că-s tari numele cântăreților de blues? Muddy Waters 1. Lightnin’ Hopkins 2. —Blind Lemon Jefferson 3, zise Sam și mărturisi că adesea stătea cu orele În baie și inventa nume de cântăreți de blues. Există chiar o metodă recunoscută. Am găsit-o pe un site de blues. Cântăreții de blues au, de obicei, trei nume. Primul trebuie să denumească un handicap - de exemplu, orb. Al doilea, un fruct - de exemplu, lămâie. Ultimul trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Muddy Waters 1. Lightnin’ Hopkins 2. —Blind Lemon Jefferson 3, zise Sam și mărturisi că adesea stătea cu orele În baie și inventa nume de cântăreți de blues. Există chiar o metodă recunoscută. Am găsit-o pe un site de blues. Cântăreții de blues au, de obicei, trei nume. Primul trebuie să denumească un handicap - de exemplu, orb. Al doilea, un fruct - de exemplu, lămâie. Ultimul trebuie să fie nume de președinte american - de exemplu, Jefferson. Ea se gândi o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Lightnin’ Hopkins 2. —Blind Lemon Jefferson 3, zise Sam și mărturisi că adesea stătea cu orele În baie și inventa nume de cântăreți de blues. Există chiar o metodă recunoscută. Am găsit-o pe un site de blues. Cântăreții de blues au, de obicei, trei nume. Primul trebuie să denumească un handicap - de exemplu, orb. Al doilea, un fruct - de exemplu, lămâie. Ultimul trebuie să fie nume de președinte american - de exemplu, Jefferson. Ea se gândi o clipă și spuse: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
doamnele aleg, m-a invitat la un foxtrot, după care a rămas atașată de mine. Au fost niște vremuri în care se dansa în draci. Noi, cei învinși, eram dependenți ca de un drog de muzica eliberatoare pe durata unui blues al învingătorilor transatlantici: Don’t fence me in... Aveam de celebrat supraviețuirea și de uitat coincidențele acesteia, așa cum mi le regizase războiul. Ceea ce fusese rușinos sau cumplit și ne pândea din urmă rămânea neinvocat. Trecutul și peisajul deluros care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
puteam număra. Proptită pe patru cărămizi, salteaua de două persoane era întinsă într-un cadru metalic. Ziua și noaptea ne acompaniau de alături, atunci când eram un singur trup cu mai multe membre, flautele lui Geldmacher, care cânta în ritm de blues variațiuni ale unor cântece pentru copii. Până la începutul verii a ținut fericirea noastră cu durată limitată. Annerose și cu mine am fi putut să ne bucurăm de căldură și-n anotimpul rece, chiar și pofta de împerechere ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și tras pe o linie moartă. Prietenul Geldmacher, care cânta până noaptea târziu jazz de origine germană din diverse flaute și fluiere, nu a reușit să mă consoleze, cu oricâtă virtuozitate ar fi transformat el Afară, la fântână într-un blues. Munca pe șantier nu mă ajuta prea mult. Și am reușit să-i dau administratorului Academiei de Artă o colecție de timbre plină de rarități din perioada orașului liber, salvată de mama din harababura izgonirii, în schimbul unui set complet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
s-au stins de tineri. Amândoi au înnebunit din cauza talentului lor, dar și a lor înșiși; am fost destul de robust să le supraviețuiesc. Prietenia mea cu Geldmacher, numit Fluieraș, și plăcerea constantă pe care mi-o provocau ragtime-ul și blues-ul au avut drept urmare alcătuirea unui trio de jazz. Cel de-al treilea era chitaristul și cântărețul la banjo Günter Scholl, care voia să predea artele frumoase și care mai târziu a și ajuns cu promptitudine profesor de desen, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
reușit să-l conving pe Dieter Wellershof, pe atunci lector la editura Kiepenheuer, să strecoare în program și cartea cu poze și partituri de jazz Oh, Susanna. Acest obiect de artă demult epuizat, în format lat, care pune în scenă blues, spirituals și gospel songs, nu mai e de găsit decât în anticariate și pe internet. Fluieraș a rezistat mai mult decât Frank Witte. Pe la începutul anilor ‘60, când eu mă pierdeam în manuscrisul de la Ani de câine, el a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în rotire, pe picioare care voiau asta, numai asta: jucăuș sau grav, să se despartă și să fie din nou una, să se ridice, să fie imponderabile, mai iuți decât gândul, mai tărăgănat decât timpul când trece. După un ultim blues, spre miezul nopții, am dus-o pe Anna la tramvai. Ea locuia ca subchiriașă în Schmargendorf. Iar între dansuri se pare că am spus „Am să mă însor cu tine“, moment în care ea susține că s-ar fi referit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
năzărit că moartea ar putea fi alungată prin iluzie. Și cum literatura continua să-mi placă, Îl citeam pe Bacovia, Plumb, ieșeam la cîte o bere cu profesorul de română, Îmi citea din poeziile lui, Îndrumat de Marius cîntam acum blues, vroiam s-ajung Beethoven, lumea din jur cădea În tăcere, eram fascinat de minuni, de oamenii care le confecționau cu atîta ușurință, Îmi doream din tot sufletul să izbutesc ceva similar, să scriu o carte mare, să scap o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de port fără viitor recuperabil, unde se Întîlnesc fado-ul local mai Încărcat de tristețe decît cel lisabonez, În dialect exotic cu tangoul marinarilor argentinieni, dramatismul gen Edith Piaf adus de francezi alcoolici exilați, L’acordeoniste, padam, padam, Milord, și blues-ul nocturn al ultimilor americani coborînd pe țărm cu King Oliver, Scott Fitzgerald și Ben Webster În buzunare, povestind printre sticle de whisky că, demult, un ziarist a sugerat casei de discuri care edita albumele lui Leonard Cohen să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un centru psihic, o glandă. O speranță. Neclară. Strălucitoare. Semenilor nu li se rupe nimic, sînt nemuritori. Ceea ce-mi provoacă iar acea nostalgie hidrică incurabilă de la ora patru dimineața, Mar azul, fiindcă e duminică de cîteva zile, ca un blues, nostalgie după serile de altădată, separate atît de net de real, mirosind a mere, după toate (b)locurile pe care nu le-am văzut, după iluziile pe care le-am avut sau nu le-am avut, după cărțile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
piatră, peninsula iberică desprinzîndu-se de Europa Într-o tăcută fractură continentală provocată de sunetul unui fluier și navigînd pe ocean cu doi centimetri pe oră, cutreieră cîteva localuri ghidat de o muzică care te seacă la inimă, o combinație de blues (saxofon) și fado (ghitară electrică!) și, intrînd În cele din urmă Într-o clădire, se izbește de-un adolescent ce coboară treptele-n goană, același adolescent care, cu numai cîteva clipe mai devreme Îl lovise În repetate rînduri violent În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
le place microfonul -, ci doar o biată secvență c-un cinel zburînd printr-un aer albastru, ca o pălărie pop. Altfel, nimic, nu există cel mai subțire fir de fum din zbuciumul, angoasele, tristețea bebop mai adîncă pe alocuri decît bluesul, chinul, disperarea situată dincolo de propria ei Înțelegere ori căutările neîncetate, febrile, prin muzică și viața paralelă ei, ale artistului. Nici acea prietenie cu totul specială dintre muzicienii de jazz nu este redată, ce să mai zic imaginată, cum trebuie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un rus ce nici măcar nu are prin jur un muzician de talia lui Parker, și alege un oarecare, În bună măsură inventat dar care devine, prin film, mai real decît unul cu biografia Înregistrată-n dicționare, vine și face Taxi Blues. Greu de Închipuit ce-ar fi ieșit dac-ar fi scris el filmul Parker, Însă n-ar fi putut, regizorul ăsta nu trișează, el are nevoie de imaginea unui muzician sau a unei disperări pe care-o cunoaște, autohtone, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că nu stătea altfel. Dramă ce ne Înviorează tocmai În clipa-n care jandarmul beat Îl calcă pe biciclist. Concertul a fost memorabil și, la ieșire, mi-am recuperat guma de pe parbrizul doamnei și-am Început s-o mestec pe blues-ul ce mă ducea acasă. RECVIEM PENTRU PABLO „Barbara Cartland este regina romanului sentimental. O figură unică În istoria scrisului.” Răspunsul pe care l-a adresat detractorilor săi o salvează de toate păcatele: „Nu-mi pasă de literatură, ceea ce vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Gent, fast food, cuvînt pe vremea aceea nou-nouț, Înghit un Big Tom cît o colibă, apoi rămîn cu el În gît În fața unui magazin de cosmetice așteptînd-o pe Mariana și ascultînd un băiat de vreo douăzeci de ani care cîntă blues În fața unui cinematograf, e formidabil, strada are acustică, cîntărețului i se aruncă bănuți În cutia banjo-ului. Mă scotocesc și eu prin buzunare, arunc o hîrtie de zece franci, ca Între confrați, pe urmă Îmi pare rău. Intrăm la Tartuffe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
camera de gazare, a tras două croșee În sticlă. TÎrg cinstit: nu a devenit niciodată unul dintre detectivii care rezolvă cazuri, pentru că singurele cazuri care contau erau dosarele Închise sau bine Înfundate, ca să nu iasă la suprafață rahatul din ele. Bluesul transferului: să pleci de la sediul Biroului Înseamnă să nu mai dai dimineața devreme rapoartele despre răposați - un bun prilej de a rămîne la curent cu cazul Kathy Janeway și cu șirul de prostituate asasinate despre care știa că au o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-mi acordă atenție, dar simt că este cu mintea departe, încă la petrecerea de sâmbătă, probabil. Aseară..., oftez eu, ducându-mi mâna la frunte, spre adu cere aminte. Aseară am făcut baie și am ascultat muzică... Aphrodite’s Child, Moody Blues, Genesis... Apoi am citit până m-a luat somnul... Simt că mama mă privește și mă ascultă cu atenție. încearcă să se concentreze asupra mea. De abia acum pare să se fi întors din călătoria de sfârșit de săptămână. I
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tot, speriat, ca o vietate sălbatică pe care numai eu o pot îmblânzi, simțindu-l cum se destinde încetul cu încetul. Mă scol cu băgare de seamă, să nu-i mai produc tresăriri, și-mi pun o casetă cu Moody Blues. O pun iar și iar, revenind la aceeași melodie. Nights in white satin, never reaching the end... Letters I’ve written, never meaning to send... La prânz, când ies din curtea școlii, dau nas în nas cu Eduard. Se îndreaptă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în spatele lor, un ofițer german aparținând vreunei Panzer Division 67 ce conversează animat cu o blondă atletică, echipată în uniforma personalului feminin din Luftwaffe. Miroase plăcut a mentă și esență de vanilie. De la un radio pus în surdină, ritmurile unui blues se insinuează printre scaunele cu spătar de paie și măsuțele rotunde de marmură. Două fete agreabile se mișcă silențios, servind diverse siropuri sau citronade în pahare înalte. Găsește un loc mai retras, departe de ușă. Comandă ceai și două felii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
București așa cum nici la ei acasă nu pot să o facă. Brusc, muzica încetează. Se aude un "Ah!" general, urmat de stingerea luminilor. Un spot luminos încadrează pianistul ce mângâie delicat clapele, răspândind către cei care-l ascultă acordurile unui blues. Din întuneric, pătrunde în conul de lumină o mulatră înaltă, drapată, în rochie roșie ca focul. Cu vocea ușor răgușită și ochii pierduți în zări numai de ea știute, oferă mulțimii ghiftuite și asudate, povestea tristă a unei iubiri neîmplinite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
câteva cântece interpretate de foștii elevi ai Mihaelei. Din păcate, tradiționala vizită a fanilor la Buzău, pentru a depune flori la mormântul Mihaelei Runceanu, nu a mai avut loc, din cauza timpului nefavorabil. # Ediția a 4-a a Festivalului „Fani Adumitroaie” - Blues No Mercy. Un eveniment de două zile, omagiu adus unui muzician decedat în anul 2000, a adus pe scena Talcioc- ului Cultural din Suceava - organizator Bobby Stroe, muzicienii blues-ului românesc, dar și o participare internațională: Vali “SirBlues!” Răcilă, Raul
Concerte by Dan CHIRIAC () [Corola-journal/Journalistic/83474_a_84799]