989 matches
-
Bichigean și Ion Tomuța, Bocete și descântece din ținutul Năsăudului, Bistrița, 1936; C. Brăiloiu, Bocete din Oaș, București, 1938; Folclor din Oltenia și Muntenia, I, București, 1967; Folclor din Moldova, II, București, 1969; Alexiu Viciu, Flori de câmp. Doine, strigături, bocete, balade, îngr. și introd. R. Todoran și I. Taloș, Cluj-Napoca, 1976, 250-253; A.S. Hâncu și V.S. Zelenciuc, Folclorul obiceiurilor de familie, Chișinău, 1979, 238-269; Ion H. Ciubotaru, Folclorul obiceiurilor familiale din Moldova (Marea trecere), introd. edit., cu un capitol de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
Ciubotaru, Folclorul obiceiurilor familiale din Moldova (Marea trecere), introd. edit., cu un capitol de etnomuzicologie de Florin Bucescu și Viorel Bârleanu, Iași, 1986, 1-301. Repere bibliografice: A. Lambrior, Obiceiuri și credințe la români. Înmormântările, CL, 1875, 5; T. T. Burada, Bocetele populare la români, CL, 1879, 10; T. T. Burada, Bocete populare române, CL, 1879, 2, 7; T. T. Burada, Cântece de miriologhi, CL, 1883, 12; Aron Densușianu, Istoria limbei și literaturei române, ed. 2, Iași, 1894, 165-167; Ion Mușlea, Cercetări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
cu un capitol de etnomuzicologie de Florin Bucescu și Viorel Bârleanu, Iași, 1986, 1-301. Repere bibliografice: A. Lambrior, Obiceiuri și credințe la români. Înmormântările, CL, 1875, 5; T. T. Burada, Bocetele populare la români, CL, 1879, 10; T. T. Burada, Bocete populare române, CL, 1879, 2, 7; T. T. Burada, Cântece de miriologhi, CL, 1883, 12; Aron Densușianu, Istoria limbei și literaturei române, ed. 2, Iași, 1894, 165-167; Ion Mușlea, Cercetări etnografice și de folclor, II, îngr. și introd. Ion Taloș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
1883, 12; Aron Densușianu, Istoria limbei și literaturei române, ed. 2, Iași, 1894, 165-167; Ion Mușlea, Cercetări etnografice și de folclor, II, îngr. și introd. Ion Taloș, București, 1972, 7-28; I. C. Chițimia, Cântece populare funerare, RITL, 1959, 3-4; I. C. Chițimia, Bocetul românesc în interpretarea lui George Coșbuc, LL, 1966; Gheorghe Vrabie, Folclorul, București, 1970, 250-275; Ist. lit., I, 41-53; Ernest Bernea, Poezii populare în lumina etnografiei, București, 1976, passim; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, 1976, 192-217; Dicț. lit. 1900
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
zeul șarpe, ca simbol al fertilității și cunoașterii divine, numit și ,,Stăpînul Pomului Vieții”, ulterior el devine zeul vindecător și al magiei. În imaginile cu Mitra sacrificînd taurul ceresc, șarpele este prezentat jos ca simbol al înțelepciunii divine. În scrierea Bocet la dispariția lui Dumuzi, acesta este numit ,,sălbaticul taur”, „stăpînul din Bad - Tibira” adică pe înțelesul nostru cetatea vieții cerești sau veșni-ce, „Păstorul”, „stăpînul colibelor de păstori”, ,,părintele recoltei”, toate aceste epitete găsindu-se identic în cultul lui Mitra. Inanna
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Chișinău, 1983; Clape, Chișinău, 1985; Acarnița, Chișinău, 1986; Zâmbete cu supliment, Chișinău, 1987; Termometru, Chișinău, 1988; Asta-i situația, Chișinău, 1989; Stați jos, copii!, Chișinău, 1990; Cartușiera, pref. Victor Prohin, Chișinău, 1991; De ce v-ați dus de-acasă?, Chișinău, 1991; Bocetul, Chișinău, 1992; Dioptrii pentru ochelarii de cai, pref. Victor Prohin, Chișinău, 1995; Ghicitori, Chișinău 1995; Stihuri marțiale, Chișinău, 1999; Toporul taie închinându-se, pref. Const. Zărnescu, Cluj-Napoca, 2000; Coloana nătângilor, Chișinău, 2001; Îngerii din cerul gurii, pref. Const. Zărnescu, Cluj-Napoca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
cântate în șezători sau la clacă, în diferite ocazii; - sunt legate de: 1. date fixe: Anul Nou (plugușorul, colindele, sorcova, steaua, irozii etc.); 2. momente importante ale vieții: naștere, botez, nuntă, moarte (cântecul zorilor, cântecul de leagăn, orațiile de nuntă, bocetul etc.); 3. anotimpuri, de muncile agricole (cântecul de seceriș, Drăgaica, paparudele etc.); - versul popular are o măsură standardizată (5 Ț 6 sau 7 Ț 8 silabe); - versul are, de regulă, picior metric bisilabic, cu accentul pe prima silabă (deci: ritm
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
doinei implică două forme: una literară (textul) și alta muzicală (melodia); deci, se caracterizează nu numai prin opoziția lexicală oral / scris, ci și prin vorbit / cântat; în realitate, această opoziție este sincretismul text / melodie; (!!) prin aceasta se apropie de baladă, bocet, colind, cântecul de seceriș, etc.; - statutul de operă literară artistică rezultă din conturarea, cu ajutorul cuvântului, a imaginii vieții, a realității gândite și imaginate; - statutul de operă muzicală este dat de melodia care arec același scop, dar cu mijloacele armoniei sonore
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
apoi spre răsărit.393 În Banat, de Rusitori sau Rusitoare, în a cincea zi după Rusalii, se realizează "slobozirea apelor"; o fată, din neamul celui răposat, cară apă pe la casele vecinilor, până când împlinește 80 de vase, fapt consemnat în diferite bocete: "Soare, Soare, mă rog ție, / Mei să-mi dai mărturie. C-am să-i slobod apele / Și să-i dau luminile, / Să-i plătesc și vămile!"394 Obiceiul purtatului apei din casă în casă, dar cu alte conotații, apa având
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
oca de sopon / Numai cu lacrimi de om. / Și după ce i-oi spăla-o / Frumușel că i-oi usca-o; (...) / Și după ce mi-oi usca-o / Îndărăpt i-oi înturna-o / Pe șuierul vântului, / Pe fundul pământului..."85 Într-un bocet bănățean, numit "petrecerea mortului", cosmicul mijlocește trecerea dintre cele două lumi, lumea de aici și lumea de dincolo: "Brade, brade! Să-mi fi frate, / Întinde-ți, întinde / Eu să le pot prinde / Vârfurile tele / Să trec peste ele / Marea în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
glas ca dânsul. Cum să am glas de cuc, / Dacă plâng până mă culc? / Cum să am glas de om, / Dacă plâng până adorm?"310 Simbolistica antinomică a cucului, ca încarnare a binelui și a răului, este prezentată într-un "bocet de zori" în care suferința despărțirii este ilustrată de ipostazele antinomice ale cântatului: "...C-astă vară ce-a trecut, / Rău m-a mai cântat un cuc, / Să-mi las casa să mă duc; / M-a cântat pe-un crac uscat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
facem despre ele.” (L.A. Seneca) Exemplul pe care ni-l dă În continuare filosoful Senaca este convingător: „Boala se poate suporta dacă disprețuiești ce e mai greu În amenințarea ei. Nu-ți spori chinurile și nu-ți Îngreuna starea de bocete. Durerea este ușoară dacă ideea pe care ți-o faci despre ea n-o mărește. Dimpotrivă, dacă vei Începe să te Încurajezi, spunîndu-ți: «Nu-i nimic, să răbdăm, are să treacăă, o vei ușura, tocmai fiindcă o socotești ușoară”. „Judecata oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Kirileanu, ca „unul din cei mai buni folcloriști români" la acea dată, la 25-28 martie 1908, Secțiunea Literară a Academiei Române aprobă raportul lui Titu Maiorescu prin care propune tipărirea culegerii lui Al. Vasiliu care apare sub titlul „Cântece, urături și bocete de-ale poporului", la București în 1909, însoțite de 43 arii notate de Sofia Teodoreanu, profesoară la Conservatorul de muzică din Iași. Despre volum scriu cuvinte de aleasă prețuire revistele: „Viața nouă",condusă de Simion Mehedinți, „Viața românească", „Sămănătorul", „Neamul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ani În urmă, În Enigma fatalității (deși timpul era suspect la un artist care falsifica uneori data propriilor opere), contemplând gânditoare pictura, Olvido murmurase În italiană acel taci și odihnește-te: aici se sfârșește cântul. Al vieții tale. Al vechiului bocet. Apoi Îl privise pe Faulques cu ochi nespus de triști și, În lumina romană, albă și fantomatică ce Înviora casa, povestise că Înainte nu era așa, că În salon erau și alte mobile și tablouri vechi, iar sus, În atelier
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
era legată de aceea: fiul lui Priam și soția lui depășeau traducerile școlărești din greaca clasică; aveau chipuri, voci, lacrimi autentice și, cu o simetrie exactă (erau hazarduri imposibile), mai și vorbeau limba lui Homer. Întâia oară când Faulques auzise bocetul real al Andromacăi fusese la douăzeci și trei de ani, la Nicosia. În acea zi, un Început de război, sub un cer acoperit de parașutiști turci care coborau peste oraș pe când radioul chema În cazărmi, Faulques fotografiase sute de bărbați
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
tăi Tu să nu ții dai Că-ți trebuie-n rai. Și ai ce să-i dai Tot un colăcel Și un gulerel cu banul din el Cu lumina din stupină Ca s-o ia...cutare În mînă. Un alt bocet care se cîntă, cînd se lucrează gulerele: ,,...Cutare...și tu mi-ai plecat Pe un drum Îndelungat și neapropiat Înainte ai să mergi. Ochii să-i arunci la mîna dreaptă Că acolo mai este, o lină fîntînă Cu apă sălcie
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
banul din fiecare guler, Înseamnă plata fiecărei vămi, pe care o va trece sufletul mortului pînă la locul hotărăt: rai sau iad. CÎntarea gulerelor se repetă tot timpul cît se lucrează la cele 44 de gulere, Încheindu-se cu următorul bocet: I.,, Scoală-te, cutare...uităte la vale Vine-un pîlc de porumbei Ce sînt frățiorii tăi. Care vin să te petrecă Și să te ducă la groapă. II.,, Scoală-te, cutare...uităte la vale Vine-un pîlc de păsărele Nu
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
de păsărele Ci sunt surorile tale Care vin să te petreacă și să te ducă la groapă. ” Sicriul fiind așezat În carul mortuar ( În zilele noastre În mașina mortuară ), de cele trei bocitoare și de rudele apropiate. Împreună glăsuiesc următorul bocet: ,, Bucură-te mînăstire Că frumos plocon Îți vine. Nu vine să Înflorească Ci vine să putrezească. ” După Înmormîntare, cele trei bocitoare, cîntă prelung și jalnic ,, Ale țărînei ” : ,, Pămînte pămînte, de azi Înainte Să te lași ușor, ți-o fi frățior
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
a mai publicat decât o culegere precară (și ca dimensiuni, și ca interes), Din literatura populară de astăzi a Basarabiei, realizată „în vara anului 1918”, în județele Chișinău, Tighina și Akerman. Volumul cuprinde cântece lirice, haiducești, colinde, orații de nuntă, bocete, pilde. Pasiunea începuturilor se mai întrevede în anii maturității în decantarea sensurilor și a etimologiei unor expresii populare sau în formularea punctuală a unor ipoteze asupra originii și vechimii diverselor balade istorice. Independent însă de aceste abordări accidentale ale domeniului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
noian s-așază-n vale - / Este jalea? Este jalea: Codrului Măriei Sale?”. Stilul popular se regăsește într-o asimilare de substanță organică a concepției poetice folclorice, care obligă la respectarea structurii formale tipice, pe care autorul o exersează cu ușurință de la colind până la bocet și blestem sau la rezonanțe baladești pe motivul Iancului. Un ciclu de elegii, închinate satului patriarhal ce se stinge mocnit într-o vatră ancestrală neîntreținută azi cu credință, este Satul care moare. Lamentoul atinge coardele grave ale resemnării, când însuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
Grigore Crigan. Cu mențiunea „Trei poeți bucovineni din România Mare”, sunt reproduse poezii de George Drumur, Vasile Posteuca, Mircea Streinul. Ț.F. este una din puținele publicații contemporane care acordă o deosebită atenție creației populare. Se publică îndeobște folclor bucovinean: bocete, descântece, snoave, cântece bătrânești, proverbe, alte materiale sub titlurile Obiceiuri de familie, Din poezia ceremonialului de nuntă, Cântecul celor rămași în viață după măcelul de la Lunca din ianuarie 1941, se reproduc texte din colecțiile lui Dragoș Tochiță, Dumitru Covalciuc și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290065_a_291394]
-
pacea, „turnurile de frăție” ce apropie oștirile învrăjbite. Moralismul psalmilor, versificați adesea de D. cu mijloacele prozodiei populare, pare a fi favorizat, între altele, ulterior, circulația manuscrisă independentă a multora dintre ei, precum și răspândirea lor în folclor - ca orații, colinde, bocete -, cel mai frecvent întâlniți regăsindu-se în colecția lui Anton Pann Versuri sau Cântece de stea ce să cântă la nașterea Domnului nostru Isus Hristos. Imnuri înălțate demiurgului, creației și existenței, psalmii îi dezvăluie tălmăcitorului bogăția de nuanțe a registrului lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
să varsă-n suflet răceală de gheață”. Plângerea Ecleziastului, motivul perisabilității lumii - străvechiul topos „ubi sunt” al liricii antice și medievale - se regăsește în psalmii lui D., ca și la contemporanul său Miron Costin, autorul poemului Viiața lumii. Rezonanțe de bocet interferează acum lamentația psalmistului, sentimentul trecerii nu întunecă, ci atrage doar o melancolie senină. În imaginea petrecerii pe pământ a omului, aidoma unui ciclu vegetal („Ca otava ce să trece / De soare și de vânt rece, / De demineață-i cu floare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
al țărăncilor cu buciume și călușarilor cu zurgălăi. Monologul domină. Fata cuprinsă de întîile semne ale iubirii începe o jelanie în care implică, într-un cânt erotic universal, roata morii, plopii, lumea toată; părinții unui flăcău mort nelumit produc un bocet sistematizat, în care intră eresuri și explicații fantastice, într-un limbaj naiv, misterios. Câteodată criza erotică e încadrată într-un tablou de tehnică mai savantă, ca această seară eliadescă, apăsătoare ca o molimă, din Dragoste învrăjbită, și suava acalmie florală
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și-ntr-o baladă și-ntr-alta atmosfera fabuloasă, ca și la Eminescu, ca spre a sugera universalitatea fenomenelor. Ținuta grupurilor totuși, vorbirea lor, e țărănească. În legănarea mulțimilor, în trecerea mecanică de la o atitudine la alta, de la deznădejdea cu bocete la plânsul înfundat și comuna resemnare, în toată această demonstrație de ceasornic arhaic care merge inexorabil, exterior și interior, stă vraja acestor poeme, al căror ultim sens liric este: inutilitatea reacțiunilor personale în fața rotației lumii. Strofele ingenioase, frazele apăsate și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]