1,026 matches
-
principalii proprietari de terenuri erau Eudochia I. Lecca, Ștefan Țărțescu, Gr. Osmachi Teodoru și Eliza Mustea. La acea vreme, satul Traian, recent înființat în 1879, făcea parte din comuna Prăjești din aceeași plasă. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Bogdănești și apariția comunei Traian, cu satele Hertiana-Răzeși, Hertioana-Mănăstire și Traian, comună aflată în plasa Traian din același județ și având 986 de locuitori; satele Bogdăneștii de Jos și Bogdăneștii de Sus au trecut în administrarea comunei Prăjești. După 1931, comuna
Comuna Traian, Bacău () [Corola-website/Science/300707_a_302036]
-
făcea parte din comuna Prăjești din aceeași plasă. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Bogdănești și apariția comunei Traian, cu satele Hertiana-Răzeși, Hertioana-Mănăstire și Traian, comună aflată în plasa Traian din același județ și având 986 de locuitori; satele Bogdăneștii de Jos și Bogdăneștii de Sus au trecut în administrarea comunei Prăjești. După 1931, comuna a cuprins și satul Prăjești după desființarea comunei Prăjești, precum și satul Zăpodia, apărut între timp. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Bacău al
Comuna Traian, Bacău () [Corola-website/Science/300707_a_302036]
-
Prăjești din aceeași plasă. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Bogdănești și apariția comunei Traian, cu satele Hertiana-Răzeși, Hertioana-Mănăstire și Traian, comună aflată în plasa Traian din același județ și având 986 de locuitori; satele Bogdăneștii de Jos și Bogdăneștii de Sus au trecut în administrarea comunei Prăjești. După 1931, comuna a cuprins și satul Prăjești după desființarea comunei Prăjești, precum și satul Zăpodia, apărut între timp. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Bacău al regiunii Bacău. În 1968
Comuna Traian, Bacău () [Corola-website/Science/300707_a_302036]
-
patru biserici ortodoxe (una în fiecare sat) și o biserică catolică (ridicată în vechime de secui). Anuarul Socec din 1925 consemnează desprinderea satului Băile Slănic, care a format o comună separată și preluarea satelor Tuta și Pârgărești de la comuna vecină Bogdănești, comuna Târgu Trotuș având atunci 2824 de locuitori. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău, iar în 1956, satele Pârgărești și Pârâu Boghii s-au separat pentru a forma, împreună cu alte sate, o comună
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
îngăduit-o domitorul Constantin Ipsilanti a fost vânzarea de carne de către orice locuitor al satului. În anul 1711 se întemeiază satul Curița cu numele după apa Curiței. La început depindea de administrația mănăstirii însă, la 1874 s-a alăturat comunei Bogdănești. S-a despărțit apoi formând comuna aparte, însă din lipsă de venituri, Curița s-a alipit la Cașin așa cum o găsim până azi. Cu acordul Mănăstirii, aici a fost construită biserica „Sfâtul Nicolae”. În anul 1864 se constată oficial „Cătunul
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
Acest drum a fost reabilitat, turnându-se covor bituminos, de către fostul primar Ion Gosav, printr-un proiect susținut de acesta în mandatul său. Teritoriul comunei Cașin se întinde pe văile râurilor Cașin și Curița, învecinându-se cu comunele Mănăstirea Cașin, Bogdănești, Buciumi și cu orașul Onești. Comuna este înconjurată de dealurile Buciumi, Podu Mare, Dolca, dealul Stânii, Chiva, Purcăreața, Măguricea, Buhu, Lada și Cuciur. Dintre acestea, cel mai înalt este Dolca cu 511 metri altitudine față de nivelul mării. Toate aceste dealuri
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
la nord cu râul Prut și cu satul Cotu Miculinți, aflat la 4 km distanță în linie dreaptă; la sud se învecinează cu satul Mitoc la distanță de 12 km; la răsărit cu râul Prut și cu satele Tețcani și Bogdănești de pe malul stâng al râului, precum și cu satul Horia (Curt) de pe malul drept al Prutului, distanță 5 km, iar la vest satul Ghireni, component al comunei Coțușca. Satul Crasnaleuca este așezat pe fosta moșie a boierului I. Kalimachi, mare proprietar
Crasnaleuca, Botoșani () [Corola-website/Science/300907_a_302236]
-
motivele coborârii în vale, a fost lipsa apei "În Poeană" dar și faptul că erau departe de pământul pe care lucrau. Localitatea a fost înregistrată, ca sat în 1865, și aparținea de comuna, Vlădești. În 1876 este încadrată în comuna Bogdănești, 1887 în comuna Vlădești, 1902 în comuna Bogdănița, 1908 în comuna Orgoiești, Vaslui, 1925 formează o comună, cu satul Fundu Văii, 1929 comuna Orgoiești iar din 1950 comuna Lipovăț . Vecinii satului Căpușneni sunt Locuitorii satului, au lucrat pe moșia schitului
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
și târgul din Murgeni nu deranjează pe cel din Urdești fiind la o distanță considerabilă unul de altul. Satele care pot beneficia de târgul din Murgeni fiind "Raicul, Hănăseni, Bârlești, Epureni, Schineni, Sărățeni, Lățești, Blăgești, Igești, Cârja, Hrăniceni, Rânzești, Vădeni, Bogdănești, Lupești, Mânzătești, Sipeni, Aldești, Gănești, Prodănești, Slivna, Cavadinești, Șipotele, Grăpeni, Susăni, Comănești, Costești" și" Onești." Așadar la 6 septembrie 1844 i se aprobă în cancelaria domnească lui Alecu Sturza " „târg cu zi de târg și iarmaroace pe moșia sa din
Murgeni () [Corola-website/Science/301898_a_303227]
-
artistic, cultural și spiritual este Sfânta Mănăstire Râșca, este așezată în depresiunea cu același nume, ce face trecerea de la Carpații Orientali la Subcarpații Moldovei, Podișul Moldovenesc și lunca râului Moldova. Din punct de vedere administrativ, se învecinează cu urmatoarele comune: Bogdănești, Baia, Cornu Luncii, Mălini și Boroaia (din județul Suceava) și Vânători și Pipirig (din județul Neamț). Din punct de vedere genetic, Depresiunea Râșca a luat naștere prin eroziune selectivă, fiind o depresiune de contact litologic dezvoltată la linia a două
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
ploilor influențează semnificativ debitul râului Râșca, afluent de gradul I al râului Moldova; râul Râșca are o pantă medie de 12‰, un debit mediu anual de 1,34 m³/sec., și șapte afluenți constitutivi: Râșca Mare, Râșcuța, Moișa, Slatina, Țiganca, Bogdănești și Jărna. Temperatura aerului este în medie de 7,5 °C/an. Vânturile sunt cele specifice întregului județ Suceava și se datorează în principal celor doi curenți barici - cel din Atlantic și cel din NE Europei, dar în depresiune, vânturile
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
omului pe aceste meleaguri nu poate fi prea îndepărtată, întrucât toată zona și împrejurimile aparțineau pădurilor. Cele mai vechi urme umane amintesc de neolitic și sunt reprezentate de vestigiile descoperite la locul numit „Cetățuie”, la hotarul administrativ dintre comunele Baia, Bogdănești și Râșca. Cu timpul, omul a intrat în amonte, pe râul Râșca, formând localitatea Bogdănești și, odată cu Mănăstirea Râșca (1542), localitatea Râșca. La început, oamenii ce deserveau mănăstirea erau călugării, robii mănăstirești și țiganii care, pe măsura înmulțirii lor, a
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
pădurilor. Cele mai vechi urme umane amintesc de neolitic și sunt reprezentate de vestigiile descoperite la locul numit „Cetățuie”, la hotarul administrativ dintre comunele Baia, Bogdănești și Râșca. Cu timpul, omul a intrat în amonte, pe râul Râșca, formând localitatea Bogdănești și, odată cu Mănăstirea Râșca (1542), localitatea Râșca. La început, oamenii ce deserveau mănăstirea erau călugării, robii mănăstirești și țiganii care, pe măsura înmulțirii lor, a extinderii domeniului mănăstiresc și a defrișărilor, părăsesc incinta mănăstirii, formând satul Râșca. Acesta s-a
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
satele Slătioara și Jahalea, iar în 1912 este menționat satul Buda. Subsolul comunei conține cărbuni inferiori, deocamdată nerentabil de exploatat, și sare. Au fost semnalate mici zăcăminte de gaze naturale și șisturi bituminoase. Administrativ, satele comunei Râșca au aparținut comunei Bogdănești, dar din anul 1927, Râșca devine comună de sine stătătoare, compusă din cinci sate. Suprafața administrativă a comunei este de cca 20000 ha, 2487 ha fiind teren agricol (952 ha - arabil; 916 - fânaț; 569 - pășune), iar restul constituindu-l pădurea
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
de călugări amplasată în satul Râșca (din județul Suceava), la o distanță de circa 21 kilometri de orașul Fălticeni. Aici se ajunge de pe Drumul Național Roman-Fălticeni, urmând drumul din partea stânga din dreptul comunei Vadu Moldovei și trecând apoi prin satele Bogdănești și Râșca. Mănăstirea se află la baza unui deal împădurit de pe pitoreasca vale a râului Râșca, afluent al râului Moldova. Mănăstirea Râșca este rezultatul mai multor etape succesive de construcții. Ea își trage originea în Mănăstirea Bogdănești, care fusese zidită
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
apoi prin satele Bogdănești și Râșca. Mănăstirea se află la baza unui deal împădurit de pe pitoreasca vale a râului Râșca, afluent al râului Moldova. Mănăstirea Râșca este rezultatul mai multor etape succesive de construcții. Ea își trage originea în Mănăstirea Bogdănești, care fusese zidită în jurul anului 1363 de către voievodul Bogdan I al Moldovei (1359-1365). Distrusă din temelie de către turci și tătari, ea nu a mai putu fi reconstruită, așa că la anul 7020 (1512), voievodul Bogdan al III-lea (cel Orb), fiul
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
7020 (1512), voievodul Bogdan al III-lea (cel Orb), fiul Sf. Voievod Ștefan cel Mare și fratele de pe tată al viitorului voievod Petru Rareș, a luat hotărârea să construiască în apropiere o altă mănăstire, unde să mute întreaga obște de la Bogdănești, cu blagoslovenia mitropolitului Teoctist al II-lea al Moldovei. În anul 1542 (7050), după cum reiese dintr-o traducere târzie a pisaniei, la îndemnul episcopului de Roman, PS Macarie (cronicarul), domnitorul Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) a zidit aici, în stilul obișnuit
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
Bujoreni este o comună în județul Vâlcea, Oltenia, România, formată din satele Bogdănești, Bujoreni, Gura Văii, Lunca, Malu Alb, Malu Vârtop și Olteni (reședința). Comuna "Bujoreni" este situată pe malul drept al râului Olt, la nord de municipiul Râmnicu Vâlcea (reședința județului Vâlcea), în imediata vecinătate a acestuia, de-a lungul drumului european
Comuna Bujoreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/301993_a_303322]
-
Comuna "Bujoreni" este situată pe malul drept al râului Olt, la nord de municipiul Râmnicu Vâlcea (reședința județului Vâlcea), în imediata vecinătate a acestuia, de-a lungul drumului european E81 (drumul național DN7 Râmnicu Vâlcea - Sibiu). Comuna "Bujoreni" include localitățile Bogdănești, Bujoreni, Gura Văii, Lunca, Malu Alb, Malu Vârtop și Olteni. Datorită poziției sale geografice, comuna "Bujoreni" s-a aflat pe ruta de acces a armatelor romane conduse de împăratul Traian în cel de-al doilea război dintre Imperiul Roman și
Comuna Bujoreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/301993_a_303322]
-
ani), precum și fântâni și porți specifice zonei. Printre edificiile reprezentative ale patrimoniului istoric și cultural al comunei "Bujoreni" se numără "Biserica Sfântul Nicolae" a fostului "schit Olteni" (construită în jur de 1580-1590 și extinsă în 1830), "Biserica Sfinții Voievozi" din Bogdănești (construită în jur de 1692-1698), "Biserica Sfântul Gheorghe" din Gura Văii (construită în jur de 1758) și "Biserica Adormirea Maicii Domnului" (construită în jur de 1812, cu picturi inițiale). În comuna "Bujoreni", se mai află un obelisc ridicat în memoria
Comuna Bujoreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/301993_a_303322]
-
Sfântul Gheorghe" din Gura Văii (construită în jur de 1758) și "Biserica Adormirea Maicii Domnului" (construită în jur de 1812, cu picturi inițiale). În comuna "Bujoreni", se mai află un obelisc ridicat în memoria eroilor de război (lângă școala din Bogdănești) și o cruce comemorativă pentru eroii de război (în fața bisericii din Gura Văii). Fundația HAR (Habitat și Artă în România) din București a inițiat și desfășurat între anii 2000-2005, „Atelierele de vară de la "Bujoreni"”, în cadrul programului „Tradiție și Postmodernitate”, vizând
Comuna Bujoreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/301993_a_303322]
-
ale Oltului. Însă această "obște sătească" se va destrăma în secolul V, fiind împărțită între conducătorii ei, "Căliman", "Șerban", "Stoian" și "Bogdan". Noile așezări se vor numi "Călimănești" pe locul actualului oraș, "Stoienești", "Serbănești" pe dealul de sub masivul Cozia, și "Bogdănești" la sud de actualul oraș pe malul drept al Oltului. "Călimăneștiul" are un trecut zbuciumat, determinat de împrejurările istorice și sociale ale epocilor trecute. Satul lui "Căliman", a luat ființă în jurul mănăstirii Cozia. Legenda spune că mănăstirea Cozia - de care
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]
-
istoria Moldovei. Nu există certitudine nici măcar in ce privește persoana urmașului său”". Izvoarele istorice disponibile până în prezent sunt unanim de acord că Lațcu a murit la 1373, fără a avea urmași direcți pe linie bărbătească, cu el stingându-se dinastia Bogdăneștilor. Următorul domn asupra căruia istoricii cad de acord este Petru I Mușat, care își începe domnia, cel mai probabil în 1375, cu care începe dinastia Mușatinilor. Pentru perioada de interregn dintre 1373-1375 nu există menționarea unui domn cert, puținele surse
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
scaun fiul său, Petru, iar la stingerea dinastiei Bogdăneștidor, Moldovenii l-au rugat să le fie și lor Domn, ca fiind nepot de fată a lui Bogdan, nepot de soră al lui Lațco și văr primar cu Anastasia. Astfel dinastia Bogdăneștilor va putea continua prin femei”". Pornind de la mențiunea sa singulară doar în pomelnicul de la Bistrița, unii istorici au considerat că numele de Costea este rezultatul unei confuzii de transcriere a numelui voievodului Ștefan al Sepințului, Costea ținând de datina onomastică
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
de Nicolae Baciu, un unchi matern. La școala primară îl are ca învățător pe Vasile Jitaru (tatăl academicianului Petre Jitaru). Copil de caracter, aventurier și voluntar, trece de la unchiul său la o mătușă tot maternă, apoi la altă bunică din Bogdănești, urmând cu succes cursurile la gimnaziu și la liceul Nicu Gane din Fălticeni, unde îi are ca profesori pe Vasile Ciurea și pe Ioan Hudiță. Acesta din urmă, deasemenea profesor universitar, îl recomandă în 1922 la liceul Bogdan Petriceicu Hașdeu
Mihai C. Băcescu () [Corola-website/Science/307091_a_308420]