KorAP: Find »[drukola/base=boier & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...496 >

12,392 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

La zece palme câștig cinci galbâni. Nu e rău. Mi-am făcut și casă. — Și cât câștigi pe zi? — în zilele de târg scot până la cinșpe galbâni, dar sunt zile când nu trece nimeni. Câteodată, când e pustietate mare, trece boierul, i se face milă de mine și-mi trage el vreo două, să nu plec cu mâna goală. — Vodă s-a oprit? Da - răspunse Tănase - s-a oprit și-a dat de patru galbâni. Om de treabă, nimic de zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
cunoaștere a psihologiei rurale. în curând, în depărtare, se zări, alb și maiestuos, conacul boieresc. Episodul 176 CONACUL Era un conac care - oricât am încerca, descriindu-i - azi nu mai există; în 1637, pe vremea când îl stăpânea personajul nostru, boierul Radu Stoenescu-Balcâzu, atinsese maxima sa înflorire. în martie 1662, la doi ani după moartea boierului, conacul, încăput între timp pe mâna unui văr de-al doilea, om delăsător, cu patima beției, a jocurilor de noroc și-a răzeșelor, îi cade

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Episodul 176 CONACUL Era un conac care - oricât am încerca, descriindu-i - azi nu mai există; în 1637, pe vremea când îl stăpânea personajul nostru, boierul Radu Stoenescu-Balcâzu, atinsese maxima sa înflorire. în martie 1662, la doi ani după moartea boierului, conacul, încăput între timp pe mâna unui văr de-al doilea, om delăsător, cu patima beției, a jocurilor de noroc și-a răzeșelor, îi cade hornul mare; o încercare de a pune hornul la loc, între 1693-1696, prin osârdia logofătului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
cu lunile, că în 1823, la doi ani după înăbușirea mișcării, fură prinși într-o odaie de la primul cat doi ofițeri eteriști jucând whist, ceea ce dovedea că în odaia aceea nu mai intrase nimeni din 1821. Ultimul proprietar cunoscut, energicul boier Callimachi, din ramura Frânculeștilor, vine aici în 1848 cu gânduri mari, dar pleacă scârbit în aceeași zi când descoperă în biblioteca din aripa dinspre eleșteu, printre cazanii și octoihuri, o adevărată colonie de nutrii. Cresc bălăriile, urcă iedera, șindrila putrezește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
a mă pleca înaintea domniilor voastre, mulțumindu-vă că mi-ați făcut cinstea să pășiți în curte, apoi a vă ruga să socotiți că din minuta aceasta sunteți oaspeții mei, cât veți crede că veți putea răbda urâta-mi înfățișare. — Mărite boier! - luă vorba spătarul Vulture. în adevăr, nu este o prea mare mângâiere ochilor noștri a te privi, căci mai pocit chip precum al dumitale n-am văzut de când mama m-a făcut. Dar un chip azi este, mâine nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-mi bucuria de a pofti colea în cerdac un răgaz de vreme, până nevrednicele slugi vor prinde niscaiva curcani și bouri, să putem prânzi. în cerdac, pe o masă rotundă din stejar de Borzești, adăstau străchini cu apă călduță pentru ca boierii să-și spele degetele și ghiulurile de praful drumului. în spatele jilțurilor galbene de nuiele așteptau cu ștergare albe de cânepă slujnicuțe tinere de 16-17 ani. După ce oaspeții își clătiră degetele și ghiulurile, gazda bătu de șase ori din palme și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
sumbru. Se pregătea prânzul și-n fața acestei evidențe, gândindu-se că pentru desfătarea de mai târziu a palpitândelor lor stomacuri un blând suflet de bovină se înălța acum la ceruri, oaspeții se simțiră o clipă rușinați. Văzând stânjeneala lor, boierul Radu Stoenescu-Balcâzu grăi: — După semnele ce le am, nu mă îndoiesc că am dinainte-mi oameni de seamă. Părea-vi-s-ar oare o greșeală de neiertat dacă aș dori să cunosc numele domniilor-voastre? — Nicidecum - răspunse spătarul. Eu sunt, de-ați auzit cumva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
erai în Scaun, ai scos birul pe stupi și-ai pus bir la cărți. De unde atâtea cărți, Măria-Ta? — Da, așa e - suspină Barzovie-Vodă - am vrut să fac bibliotecă la Curte și-am fost mazilit. — Oricum, vrednică încercare - îl lăudă boierul Radu Stoenescu-Balcâzu. Dânsul? - arătă el din priviri pe Broanteș. — El trebuia să fie bibliotecarul - răspunse Barzovie-Vodă. în cheamă Broanteș, dar din păcate nu va putea vorbi cu domnia-ta, căci turcii, încercând să-mpiedice răspândirea Cuvântului, i-au tăiat limba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
o hârtie, abia atunci își lasă veninul sau dulceața. Scrie, copile, numai scrie: cu dreapta ține pana, cu stânga scutul. Și preafrumoasa domniță? — Pe mine mă cheamă Cosette - grăi țigăncușa. — De dumneata, drept să-ți spun, n-am auzit - zise boierul Radu Stoenescu-Balcâzu. — Pe drept cuvânt că neamul ei s-ar fi tras din Egipt - zise spătarul Vulture - dacă nu se trăgea din India. A vrut să scape de jugul turcesc și-a fugit cu noi de la Stambul. — Jugul nostru e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
fi tras din Egipt - zise spătarul Vulture - dacă nu se trăgea din India. A vrut să scape de jugul turcesc și-a fugit cu noi de la Stambul. — Jugul nostru e mai blând - spuse Radu Stoenescu-Baicâzu - căci tragem toți la el: boieri, răzăși, curteni. Bici să avem, că de arat e destul. — Nici eu n-am auzit de domnia-ta până acum, dar vremea noastră nu stă înapoi, ci înainte - plecă sfielnic genele țigăncușa. — Hm - tuși Radu Stoenescu-Balcâzu - nu stai rău cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
somn nu va putea fi îngenuncheată ușor. Episodul 180 SE PUN LA CALE LUCRURI MARI Cu excepția lui Broanteș, ale cărui cuget și simțiri se îndreptau adesea spre țigăncușă, nimeni nu băga de seamă tulburarea și clocotul ce stăpâneau carnea Cosettei. Boierii, în așteptarea mesei, după ce se cunoscuseră și-și spuseseră fiecare păsul, o trecură iar pe politichie, vorbind, cum se și cuvine în asemenea împrejurări, cu glas mai scăzut: — Dacă eu scot atâtea barabule câte-am socotit că scot, zic că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
vinde și pe tat-su, cum a și făcut în 1621. Din Dealul Negru aș scoate vreo 100 de saci, din care 75 am trimite hanului tătărăsc, să stea liniștit o vreme până terminăm noi treaba, 20 i-am împărți boierilor, să nu cârtească, iar 5 i-am azvârli prostimii, să strige pentru noul domn. — Și turcilor? întrebă Barzovie-Vodă. — Mai am Dealul Măgurii, de unde ies pe puțin 200 de saci, barabule una și una, cât un cap de copilaș. Pe astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
a și scuipat-o de cum a pus-o pe limbă. Căci barabula, trebuie să știți, e în așa fel lăsată de Domnul, că n-are gust decât friptă sau fiartă - zise Radu Stoenescu-Balcâzu. — Mare minune! - făcu Barzovie-Vodă. — De aceea - continuă boierul - când trimitem barabulele la turci și la tătari, să meargă și-un sol cu ele, să le spună acelora cum trebuie să le mănânce, că de-apucă sultanul să guste una crudă, ne pierdem capetele. Dar dacă mănâncă una friptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
meargă și-un sol cu ele, să le spună acelora cum trebuie să le mănânce, că de-apucă sultanul să guste una crudă, ne pierdem capetele. Dar dacă mănâncă una friptă, Scaunul e-al dumitale, Măria-Ta. Ia spune-mi, boier Radu - zise spătarul - câți știu până acum în Moldova cum se mănâncă barabulele astea? — Păi acum suntem trei - răspunse Radu Stoenescu Balcâzu. Eu, țiganul care le frige și - aici boierul roși ușor - o fată care mi le aduce mie înăuntru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
friptă, Scaunul e-al dumitale, Măria-Ta. Ia spune-mi, boier Radu - zise spătarul - câți știu până acum în Moldova cum se mănâncă barabulele astea? — Păi acum suntem trei - răspunse Radu Stoenescu Balcâzu. Eu, țiganul care le frige și - aici boierul roși ușor - o fată care mi le aduce mie înăuntru, seara, după ce s-au culcat toți. îi dau și ei câte una că e tânără și pofticioasă. Episodul 181 îN CARE POVESTITORII SUNT OBOSIȚI Da, există și asemenea cazuri: o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
în familieî o totală lipsă de inspirație. însă, așa cum spuneam, e pentru prima oară că suntem obosiți toți patru. într-un fel e o situație amuzantă. în planul nostru de lucru episodul 181 trebuia să fie prezentarea unui ospăț la boierul Radu Stoenescu-Balcâzu. De curiozitate ne uitarăm pe fișele colegului nostru cu descrierile. Tot ce-a pregătit pentru episod e propoziția: „Bine friptă, carnea bourului era excelentă”. Nici cu dialogurile nu stăm mai bine. Iată unul din ele: „— Bună carne! - făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
nostru cu descrierile. Tot ce-a pregătit pentru episod e propoziția: „Bine friptă, carnea bourului era excelentă”. Nici cu dialogurile nu stăm mai bine. Iată unul din ele: „— Bună carne! - făcu spătarul Vulture. - Facem și noi tot ce putem - răspunse boierul Radu Stoenescu-Balcâzu”. Păi ce acțiune să construiești cu asemenea cuvinte? Ca să nu mai vorbim că tot ce ne-a furnizat colegul cu personajele au fost trei slujnicuțe care aduceau tăvile, din care doar una, cu păr castaniu și ochi mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
aplecată, tăia hârșâind gâtul unui cocoș, când tânărul haiduc, întinzând mâna după colierul jupâniței prinse în sfârșit după luni de inactivitate în codru, uită scopul mișcării și pătruns de frumusețea firii își trece palma sfielnic pe după umerii domniței, în răcnetele boierului bătrân din caleașca răsturnată, când din soare n-a mai rămas pe dunga zării decât un abur roșietic, începu și ospățul boierului Radu Stoenescu-Balcâzu. Din bourul învârtit la frigare fură aduse mari hartane rumenite și stropite din belșug cu mujdei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
codru, uită scopul mișcării și pătruns de frumusețea firii își trece palma sfielnic pe după umerii domniței, în răcnetele boierului bătrân din caleașca răsturnată, când din soare n-a mai rămas pe dunga zării decât un abur roșietic, începu și ospățul boierului Radu Stoenescu-Balcâzu. Din bourul învârtit la frigare fură aduse mari hartane rumenite și stropite din belșug cu mujdei făcut cu vin alb de Preșcova. Apoi trei slujnicuțe, din care una, cu păr castaniu și ochi mari, îi aruncă o repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Stoenescu-Balcâzu. Din bourul învârtit la frigare fură aduse mari hartane rumenite și stropite din belșug cu mujdei făcut cu vin alb de Preșcova. Apoi trei slujnicuțe, din care una, cu păr castaniu și ochi mari, îi aruncă o repede ochire boierului Radu, traseră pe un cărucior cu roți de lemn o oală în care mai sfârâiau încă zeci de barabule curățate și tăiate cât să-mbuci o dată. Fără prea multe vorbe, oaspeții, în frunte cu Barzovie-Vodă, se povârniră asupra mâncării. Bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
de barabule curățate și tăiate cât să-mbuci o dată. Fără prea multe vorbe, oaspeții, în frunte cu Barzovie-Vodă, se povârniră asupra mâncării. Bine friptă, carnea bourului era excelentă. — Bună carne! - făcu spătarul Vulture. — Facem și noi tot ce putem - răspunse boierul Radu Stoenescu-Balcâzu. — Cât despre barabule - zise Barzovie-Vodă cu gura plină - dacă aveam vreo cinci saci când a năvălit Megler-Pașa în odaia de culcare să-mi citească firmanul prin care m-au schimbat, cred că eram și azi domn. — Au năvălit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Cât despre barabule - zise Barzovie-Vodă cu gura plină - dacă aveam vreo cinci saci când a năvălit Megler-Pașa în odaia de culcare să-mi citească firmanul prin care m-au schimbat, cred că eram și azi domn. — Au năvălit noaptea? - întrebă boierul Radu. După miezul nopții - răspunse Barzovie-Vodă - când ți-e somnul mai dulce. Nici n-am apucat să ies de sub plapumă, am ascultat firmanul în pat. Erau doi, Megler-Pașa și capugiul. Cu toată spaima am observat că și ei de-abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
punea în cârcă sultanul și să treacă la sfârșit. Pe scurt, trebuia până-n zori să ies din palat și să mă duc unde-oi ști, că dimineața venea Sima-Vodă în locul meu și trebuiau să se schimbe așternuturile, perdelele și câțiva boieri. Am mulțumit în gând Domnului că mi-au lăsat viața și-am început să mă-mbrac. Melgler-Pașa mi-a mai spus o dată să nu fac vreo prostie, că are oameni la ușă, apoi s-a trântit așa îmbrăcat în patul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
s-au păruit cât s-au păruit, apoi s-au împăcat și l-au dat pe paharnic în izmene legat turcilor. Episodul 184 S.R.L. Episodul 185 SE SCHIȚEAZĂ UN PLAN DE ACȚIUNE — înțeleg c-ați ajuns la Cetatea Albă - zise boierul Radu Stoenescu-Balcâzu. Și după aceea? — După aceea - răspunse spătarul Vulture - înțelegând că sultanul nu ne cere totuși capetele, am purces spre Stambul, să vedem care-i mișcarea. — Și sultanul? — Sultanul e un om de statură potrivită, și-are un obicei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
om de statură potrivită, și-are un obicei care pe mine mă scoate din minți: își troznește mereu degetele - spuse spătarul Vulture. — Are și-o aluniță lângă sprânceana dreaptă - completă Barzovie-Vodă. — Nu era aluniță, era neg - spuse spătarul — Interesant - murmură boierul. Și ce v-a spus? — Să ne întoarcem acasă, că dacă nu suntem vinovați, va trimite el oaste să mă suie înapoi în Scaun - răspunse Barzovie-Vodă. — Nu mai e de așteptat - zise Radu Stoenescu-Balcâzu. Sima-Vodă trebuie dat jos înainte de venirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]