2,421 matches
-
din Octombrie* în noiembrie 1917, leninismul*, care nu este decât unul dintre numeroasele curente ale marxismului* în cadrul celei de-a II-a Internaționale, devine în mod evident dominant, chiar din cauza succesului său politic. Totuși, suscită încă de la început critica altor bolșevici*. încă din 1918, Buharin și Radek se pun în fruntea Comuniștilor de stânga, împotriva semnării tratatului de la Brest-Litovsk. în 1920, apare Opoziția muncitorească, condusă de Aleksandra Kollontai și Aleksandr șliapnikov, care denunță derivele birocratice ale Partidului bolșevic; este pe fața
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
început critica altor bolșevici*. încă din 1918, Buharin și Radek se pun în fruntea Comuniștilor de stânga, împotriva semnării tratatului de la Brest-Litovsk. în 1920, apare Opoziția muncitorească, condusă de Aleksandra Kollontai și Aleksandr șliapnikov, care denunță derivele birocratice ale Partidului bolșevic; este pe fața criticată de Lenin*, care profită de această situație, în timpul celui de-al X-lea Congres al partidului din martie 1921, pentru a interzice fracțiunile în cadrul Comitetului Central. Dacă, din acest moment, unii marxiști reformiști ca Martov și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
criticată de Lenin*, care profită de această situație, în timpul celui de-al X-lea Congres al partidului din martie 1921, pentru a interzice fracțiunile în cadrul Comitetului Central. Dacă, din acest moment, unii marxiști reformiști ca Martov și Kautsky le aduc bolșevicilor critici fundamentale, alții sunt criticați de câțiva marxiști revoluționari, dintre care cea mai remarcabilă este Rosa Luxemburg. Născută în 1871, militantă încă de foarte tânără și având legături cu socialiștii ruși, polonezi și germani, ea aparține, începând din 1898, social-democrației
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de foarte tânără și având legături cu socialiștii ruși, polonezi și germani, ea aparține, începând din 1898, social-democrației* germane, unde își manifestă capacitățile de teoreticiană. închisă în 1916 din cauza pozițiilor ei antipatriotice, susține Revoluția din Octombrie, dar îi critică pe bolșevici în mai multe aspecte, mai ales în privința concepției leniniste a partidului și a absenței democrației*. în 1918, scrie în Revoluția rusă: „Fără alegeri generale, fără o libertate a presei și de întrunire nelimitată, fără o luptă de opinii libere, viața
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și disciplinați - „agenți” - și inserați într-o structură foarte centralizată. Viziunea sa organizațională fiind radicalizată de război* în 1914, Lenin insistă de-acum înainte pe unitatea voinței și a autorității și pe o disciplină cvasi-militară. Această organizare disciplinată le permite bolșevicilor, în 1917, să pună mâna pe putere și apoi să o păstreze în timpul războiului civil*. Pentru comuniști, acest triumf validează pentru totdeauna natura aproape sacră a tipului lor de organizare, iar Partidul bolșevic - devenit PCUS* - se transformă în modelul tuturor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
disciplină cvasi-militară. Această organizare disciplinată le permite bolșevicilor, în 1917, să pună mâna pe putere și apoi să o păstreze în timpul războiului civil*. Pentru comuniști, acest triumf validează pentru totdeauna natura aproape sacră a tipului lor de organizare, iar Partidul bolșevic - devenit PCUS* - se transformă în modelul tuturor partidelor comuniste, partide-state și partide de opoziție. Caracterul centralizat al partidului se întărește încă din 1919. Dorind să nu informeze instanța de conducere obișnuită - Comitetul Central - de toate deciziile sale, Lenin creează Politburo
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ale vechilor structuri social-democrate. Bolșevizarea este mai întâi aplicată Internaționalei Tineretului Comunist (ITC), apoi extinsă la ansamblul partidelor comuniste și oficializată în cadrul celui de-a V-lea Congres al IC, în 1924. Principalii responsabili sunt Osip Piatnițki și Dmitri Manuilski. Bolșevic din 1902, conducător al Departamentului legăturilor internaționale (OMS), însărcinat cu finanțarea partidelor comuniste și deplasările în străinătate ale reprezentanților în misiune ai IC, Piatnițki este unul dintre inițiatorii bolșevizării și apoi ai stalinizării începând din 1929, înainte de a fi exclus
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în străinătate ale reprezentanților în misiune ai IC, Piatnițki este unul dintre inițiatorii bolșevizării și apoi ai stalinizării începând din 1929, înainte de a fi exclus din CC al PCUS și executat în timpul Marii Terori. Manuilski, student la Sorbona, menșevic raliat bolșevicilor în 1918, se impune în 1922 ca unul dintre responsabilii politici ai IC; în calitatea sa de delegat al IC pe lângă PCF* și PC german, le impune cu iscusință grupuri conducătoare; în strânsă legătură cu Stalin, joacă un rol preponderent
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
angajați de curând în uzinele de armament, fie soldați de garnizoană gata să facă totul ca să evite trimiterea pe front. în timp ce statul deține în principiu monopolul forței armate, acest partid al plebei devine, încă din vara lui 1917, un partid-miliție, bolșevicii* organizându-și propria forță armată, privativă - Garda Roșie -, formată din soldați revoltați sau din dezertori și civili înarmați. începând chiar din iunie 1917, Lenin se bazează pe această forță ca să ajungă la putere și-i pune în frunte un Comitet
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sau din dezertori și civili înarmați. începând chiar din iunie 1917, Lenin se bazează pe această forță ca să ajungă la putere și-i pune în frunte un Comitet revoluționar militar condus de Troțki. Desigur, mulți dintre vechii militanți sau neofiții bolșevici sunt încă impregnați de idealul unei societăți drepte și egalitare și dau dovadă de generozitate, dezinteres și simț al sacrificiului. Dar fermenții totalitarismului* dospesc deja în această masă: extremismul ideologiei, exaltarea fidelității față de conducător și partidul său, legitimarea violenței și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în cadrul societății capitaliste partidul-stat comunist. PARTIDUL COMUNIST AL UNIUNII SOVIETICE MATRICE șI MOTOR AL COMUNISMULUI SECOLULUI XX Născută în octombrie 1952, denumirea de Partid Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) este ultima dintr-o întreagă succesiune: Partidul Muncitoresc Social-Democrat al Rusiei (bolșevic), folosită între 1903 și 1918; Partidul Comunist Panrus bolșevic, utilizată din 1918 până în 1925 și Partidul Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice, uzitată din 1925 până în 1952. Acestea au desemnat singurul partid autorizat în Rusia și apoi în URSS începând de la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și 1918; Partidul Comunist Panrus bolșevic, utilizată din 1918 până în 1925 și Partidul Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice, uzitată din 1925 până în 1952. Acestea au desemnat singurul partid autorizat în Rusia și apoi în URSS începând de la preluarea puterii de către bolșevici în noiembrie 1917. în martie 1990, sub Gorbaciov, PCUS își pierde rolul de partid conducător, apoi, în octombrie 1990, statutul de partid unic. Este dizolvat în decembrie 1991. Un model politic inedit De-a lungul întregii sale existențe, PCUS, guvernat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
decât un mit”. POLIȚIE POLITICĂ INSTRUMENTUL TERORII Multe state autoritare au întreținut poliții politice, dintre care cele mai celebre exemple au fost cea a lui Fouchî din timpul Imperiului Napoleonian și Ohrana Imperiului Țarist. și, fără îndoială, îndelungatul contact al bolșevicilor cu aceasta din urmă n-a fost străin de hotărârea lui Lenin de a crea prima poliție politică comunistă, prototip și arhetip al tuturor celorlalte. Preluarea puterii și război civil Comisia panrusă extraordinară de luptă împotriva contrarevoluției, speculației și sabotajului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
puterii și război civil Comisia panrusă extraordinară de luptă împotriva contrarevoluției, speculației și sabotajului (Ceka) este înființată la 21 decembrie 1917 și apare ca unul dintre cei trei stâlpi fundamentali ai puterii comuniste, împreună cu partidul-stat* și Armata Roșie*. Condusă de bolșevicul Feliks Dzerjinski, își instalează în 1918 sediul central la Moscova, pe strada Marea Lubianka. Oficial, Ceka este „un organ al dictaturii proletariatului”, care apară „securitatea statului”. Dar, încă de la început, Lenin* declară că, pentru a o conduce, caută un „Fouquier-Tinville
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
după criterii de fidelitate față de regim, de voință de răzbunare socială și de fanatism ideologic. Ceka are ca misiune să contribuie la exterminarea elitelor tradiționale și să câștige războiul civil, în scopul păstrării, prin orice mijloace, a puterii în mâinile bolșevicilor. în 1922, este înlocuită de GPU (Direcția Politică de Stat). Condusă de Viaceslav Menjinski din 1923 până în 1934, apoi de Ghenrih Iagoda din 1934 până în 1936 și cu 75000 oameni în 1924, dintre care 27000 grăniceri, GPU are statutul unui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acesta este inaugurat odată cu procesul lui Ludovic al XVI-lea și dezvoltat prin crearea, în aprilie 1793, a tribunalului revoluționar care lucrează în afara oricărei forme legale, acuzatul nedispunând nici de vreo apărare reală, nici de dreptul de a face apel. Bolșevicii vor prelua acest model și-l vor duce până la un grad necunoscut până atunci. Procesul, armă politică în timpul lui Lenin încă din 1902, Lenin* adoptă principiul epurării, citând ca motto în al său Ce-i de făcut? o faimoasă propoziție
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sunt lideri, vechi revoluționari care acumulaseră ani de închisoare și de exil intern în vremea țarului. GPU și-a adus - deja - câțiva provocatori a căror menire era să transforme acuzația de „terorism” într-una credibilă. Procesul este trucat; unii șefi bolșevici - Buharin - îi insultă pe acuzați până și în boxă; mulțimi sunt mobilizate sub ferestrele tribunalului; presa obedientă cere moartea. Această parodie de justiție duce la unsprezece condamnări la moarte. Dar regimul nu este încă destul de puternic ca să reziste presiunii opiniei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
start simbolic este dat de Marile Procese de la Moscova. De la cele trei Mari Procese de la Moscova la nenumăratele mici procese La 26 iulie 1936, Comitetul Central îndeamnă la o și mai mare „vigilență revoluționară” și concluzionează: „Calitatea fundamentală a oricărui bolșevic în circumstanțele de față trebuie să fie aptitudinea sa de a depista un dușman al partidului, oricât de bine s-ar ascunde el”. Acest îndemn provoacă un val de denunțuri și de arestări și creează climatul propice primului proces de la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sa, în 1883, Marx nu mai crede cu adevărat în soluția radicală și le lasă urmașilor grija redefinirii condițiilor și a mijloacelor trecerii la comunism. „Farmecul universal al lui Octombrie”: explozie, apogeu, extincție Prima revoluție comunistă reușită este cea a bolșevicilor* din noiembrie 1917. Lenin* s-a gândit la eșecul iacobinilor și al Comunei din Paris și pune în practică lecțiile revoluționarilor ruși*, de la Neceaev la Cernisevski. Pentru Neceaev, revoluția este o luptă pe viață și pe moarte cu dușmanul, ceea ce
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Cu ideea sa de căpătâi „transformarea războiului imperialist în război civil”, el respinge lecția lui Marx referitoare la etapele obligatorii dintre capitalism și comunism și implică Rusia într-o ruptură totală față de trecut. Privilegiind războiul civil, dictatura partidului* și teroarea*, bolșevicii aprind în toată Europa pasiunea revoluționară și comunistă. Tentativele inspirate de exemplul bolșevic se înmulțesc: Finlanda în 1918, mișcarea Spartakus a lui Karl Liebknecht și Rosa Luxemburg în ianuarie 1919 la Berlin, Ungaria lui Bîla Kun în 1919, muncitorescul Torino
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vedere științific burghez nu e decât un pas - nefiind nimic aberant în aceasta, dacă ne raportăm la premisele teoretice ale marxismului -, care va fi făcut în URSS. încă din 1921, în Teoria materialismului istoric, unul dintre conducătorii și principalii teoreticieni bolșevici, Nikolai Buharin, scrie: „E lesne de înțeles că știința proletariatului este superioară celei a burgheziei [...] și că noi, ceilalți marxiști, suntem îndreptățiți să considerăm știința proletară ca pe adevărata știință și să cerem ca ea să fie general recunoscută ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o politică revoluționară din ce în ce mai contaminată de democrația reprezentativă și un internaționalism* care încearcă să frâneze puseele naționaliste. Totuși, încă de la congresul său din 1903 și sub imboldul lui Lenin, Partidul Muncitoresc Social-Democrat din Rusia (PMSDR) cunoaște o primă divizare între bolșevici*, pe de o parte, și menșevici, pe de alta. Conflictul, care îi opune pe cei „duri” celor „moderați”, vizează formele de organizare: Lenin cere o organizare clandestină a revoluționarilor de profesie, în timp ce Iulius Martov dorește un partid care să-și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ar fi rămas marginală, dacă nu ar fi intervenit revoluția rusă din februarie 1917, apoi conflictul violent prin care Lenin va căuta să răstoarne guvernul provizoriu al socialistului Kerenski, aliat cu menșevicii și socialist-revoluționarii, și în fine, preluarea puterii de către bolșevici, la 7 noiembrie 1917. începând de acum, scindarea, inaugurată în PMSDR în 1903, se va propaga, la îndemnul lui Lenin, cu iuțeala fulgerului, în întreaga mișcare socialistă europeană, apoi în cea mondială. Timp de șapte decenii, ea va opune social-democrația
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Lenin creează Internaționala Comunistă* (IC), mașină de război împotriva mișcării social-democrate, completată de Internaționala Sindicală Roșie, care vizează mișcarea sindicală. în acest război, arma principală este sciziunea, artă în care Lenin este de multă vreme un expert. încă din 1919-1920, bolșevicii suscită în toate partidele socialiste o bătălie, fie pentru a obține afilierea lor la IC, fie pentru a reuni în sânul acesteia fracțiunea cea mai radicală, care să scindeze, ca mai apoi să se transforme în partid comunist. în Germania
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
leninistă se produce pe fondul unor tulburări nemaiîntâlnite, marcate de epuizarea unei populații încercate de dezastrele primului război mondial și aruncate, din 1918, într-un război civil*, în comunismul de război și în foametea lui 1921-1922. Dat fiind că adversarii bolșevicilor erau asimilați de aceștia cu clasele avute, nimicirea dușmanilor de clasă apare ca o necesitate pentru menținerea la putere. Construirea noii societăți comuniste înseamnă, deci, mai întâi, zdrobirea nobilimii, a proprietarilor de pământ, a industriașilor, a clerului. Decretul cu privire la pământ
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]