1,186 matches
-
Marele Stan Kenton. Pilangiul mă înjura și de mamă, și de tată. Mi s-a părut că aud șuierul sirenelor și că simt în nări mirosul de carne vie din depozit, deși știam că nu poate fi adevărat. Boschetarul bătrân bolborosea „Te roooog!“ M-am împleticit până la telefonul public din colț. Am băgat o fisă și am format numărul de acasă. Zece apeluri, nici un răspuns de la Kay. Fără să mă gândesc, am format WE-4391. Îmi răspunse ea: — Alo. Casa Sprague. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui. „Gringo, gringo, am nevoie de bani“! El se întoarce cu spatele, eu apuc securea și-l hăcuiesc. Apoi iau banii pe care i-a furat de la tăticu’. Mă întorc acasa cu șapte și unu de mii de dolares. Militarul bolborosi: Auzi, asta-i cumva o glumă? Mi-am scos pistolul de 38 și l-am armat. Madeleine se transfigură în „mexicanca bogată“ a lui Milt Dolphine. O dădu pe spaniolă și începu să profereze obscenități. Am țintit prin crăpătura geamului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
10 Ora șase fix și sunetul insistent al ceasului Îl smulse pe Logan din pat și Îl aruncă În ghearele unei mahmureli Îngrozitoare. Se trânti pe marginea patului, ținându-și capul Între mâini, simțindu-l pulsând și umflându-se. Stomacul bolborosea și fremăta Într-un ritm amețitor. Urma să vomite. Icni și ieși cu pas nesigur pe ușa dormitorului În hol, Îndreptându-se spre baie. De ce a trebuit să bea așa de mult? Pastilele spuneau destul de clar că nu trebuie luate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cerși un Kit Kat de la Gary cel Mare și-l consumă Încântată. Logan așteptă să-și umple bine gura Înainte s-o Întrebe: — Cum a fost cu prizonierul tău de dimineață? Ea ronțăi și mestecă și, În cele din urmă, bolborosi cum că i se dăduseră patruzeci și două de ore de muncă În folosul comunității la Direcția Parcuri a primăriei, ca de obicei, și că fusese trecut pe lista delincvenților sexuali. — Ca de obicei? Watson strânse din umeri. — Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vila de pe promontoriu - care în urmă cu o sută de ani fusese a lui Lucullus, bogatul învingător al lui Mithridates - medicii întrerupseră călătoria împăratului, iar acesta trecu repede de la boală la o agonie fără speranță. — Nu se mai termină odată, bolborosea Sertorius Macro cu cruzime. Mi-e teamă; dacă la Roma se pregătește altcineva... Și, înfrângându-și teama, așa cum făcuse Livia când Augustus agoniza la Nola, răspândea zvonuri despre o însănătoșire miraculoasă a lui Tiberius, în vreme ce acesta horcăia între perne, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nume Tiberius Geminus. „Am hotărât că averea mea va fi împărțită egal între ei“, îi mărturisise lui Sertorius Macro. Moștenirea aceea echivala cu o poartă deschisă spre putere. „Și-a pierdut mințile“, se gândea Macro furios în timp ce Tiberius îi expunea bolborosind testamentul acela confuz. „Fiul ucigașilor și fiul celor uciși. Vrea să pună în aceeași cușcă un șarpe și un tigru...“ În sinea lui râdea, mânios. „Asta înseamnă război civil.“ Ca urmare, în timp ce Tiberius vorbea, Macro aduse la căpătâiul lui un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu signator-ul, notarul, în camera unui senator pe care rudele îl găsiseră țeapăn și rece, reușise să-l resusciteze atât cât să aibă vreme să-și dicteze ultimele dorințe legate de împărțirea banilor. Medicul îl privi pe împărat, îl auzi bolborosind că la moartea lui, după douăzeci și trei de ani de pace, la Roma avea să izbucnească războiul, auzi alte fraze pe care le consideră fără înțeles și se îndepărtă cu un gest de dezamăgire, făgăduindu-i lui Sertorius Macro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
foile și caietele răsfoite aruncate pe masă, pe jos și pe fotoliile din cameră transcriu un câmp de bătălie ars de liniștea finală; sfârâie doar gâturile tăiate, rănile deschise, membrele dezmembrate ale unor corpuri Încă vii, Încă aburind de viață, bolborosesc izvoare Închise violent să-și caute alte traiecte de manifestare. Când scriitorul a vizitat câmpul de la Waterloo după bătălie, a fost cuprins de o bruscă dereglare, o afazie a organelor fonatorii. Când realul refuză să se constituie În forme clasificatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dereglare, o afazie a organelor fonatorii. Când realul refuză să se constituie În forme clasificatorii, se petrec mutații profunde neînscrise Încă În codurile limbajelor existente. Tragediile se consumă În forme pre-verbale, până să fie transportate În expresia lingvistică. Personajul nostru bolborosește, se frământă să dea glas unor evenimente ce au loc Înăuntrul lui, pe care le oprește să se materializeze, sau nu lasă cuvintele să ajungă la coerența unui discurs sau le lasă, dar nu exteriorizează acest discurs, Îl menține la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mama ei nu spusese nimic astăzi. Nici ieri. Nici în timpul vizitei de alaltăieri. Tot ce făcea era să stea întinsă în pat și să privească pe fereastră. Într-un cuvânt, vegeta. În alte zile, era mai prezentă, însă doar fizic, bolborosind neîncetat fraze pe care nimeni nu le putea pricepe, atestând de fapt succesul repurtat de armata ce se cuibărise în capul ei, slobozind atacuri asupra rămășițelor de memorie și rațiune pe care încă le mai păstra. Dar niciuna din aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ternă. —A, da, mi-a zis. Vă referiți la asta? O felicitare, nu? O trase afară din buzunar și se uită la ea, apoi din nou la mine, cu buzele groase contorsionate în lupta lor de a reține chicotelile care bolboroseau vizibil în spatele lor. Nu numai că plicul era mototolit, ci se și umezise de la mănușa udă. Am văzut că majuscula „S“ era mânjită și difuză sub degetul mare al fetei. Pentru o clipă m-am gândit să merg mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pic. Și nu mâncare din aia de care vrei de fapt - doar un pic de mâncare din aia care nu te umple și nu te satisface și nu-ți dă sentimentu’ de care-ai nevoie. Da’ destul cât să-ți bolborosească în continuare bine-mersi nenorocita de dependență.“ Pricepi? Mda, nu m-am gândit niciodată la asta, Stacey. Ai dreptate. Tata și dacă miroase băutură - ca atunci când am primit de Crăciun bomboanele-alea cu lichior și s-a apucat iar câteva săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
erau ochelarii ei, dar în ciuda eforturile depuse, nu reuși să scoată niciun sunet. Se pare că nici Leigh nu își dădea seama ce se petrecuse. — Spune-le că nu ai nevoie de ochelari, că tocmai ți-ai cumpărat o pereche, bolborosi ea. — Ba am nevoie de o pereche, murmură Emmy. Cu o expresie indiferentă, făcu cu mâna în direcția băieților care tocmai accelerau și se îndreptau cu camioneta spre ieșirea aeroportului. — Ajutați-ne. Părea că e Rose din filmul Titanic, înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
plicul din bagajul de mână și începu să citească. — Aruba. Bonaire. Curaçao. Insulele A-B-C din Antilele Olandeze. Optzeci de mile depărtare de coasta Venezuelei. Populație— Adriana ridică mâna să-i facă semn să se oprească. M-am plictisit. — Acum îmi amintesc, bolborosi Emmy. Suntem în Curaçao. Zborul nostru de la Miami a avut întârziere și am pierdut feribotul spre Bonaire. Am rămas aici. Nu mai fiți atât de negativiste, fetelor! fredonă Adriana. Ne bronzăm frumos. O să întâlnim niște olandezi mișto. Pauză. Olandezii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Războiul trebuie să se termine, domnule Maxted. — O să se termine, Jim. Domnul Maxted se Învioră. În noaptea asta, ne Întoarcem la Shanghai. — La Shanghai? Jim nu era sigur dacă domnul Maxted delira despre Shanghai, așa cum deținuții muribunzi din spitalul lagărului bolboroseau despre Întoarcerea În Anglia. Nu cumva ne duc În altă parte? — Nu acum... Domnul Maxted arătă prin Întuneric spre vasul carbonifer care ardea dincolo de dig. Jim urmări fumul care se ridica din suprastructura vasului, de peste tot, În afară de coș. Focul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de lângă el, cu rană mare la pântec - Îi pune pe rană pâinea pe care o mestecă Întâi În gură și-l leagă cu o zdreanță - și nu-i mai curge sânge nici un pic și fața i s-a albit și bolborosește Întruna o poveste cu o fată pe care a iubit-o el când era tânăr, că el nu-i Însurat, n-are cine să plângă după el, poate doar copilul, că el n-are copil, că el știe că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pune pe tren și pleacă În lume. La Sibiu, zbârnâie soneria de la ușă Îndelung. „Mutăr ist niht țuhaus”. „Îi moșu’, mă copile, Îi moșu mă, Îi moșu, mă, Hanț, Îi moșu’, mă copile” și Hanț nu-i acasă. Bitancu, gâfâind, bolborosește Încet: „Îi moșu, mă, Hanț, Îi moșu’, mă copile, Îi moșu’, eu Îs mă, Bitancu, Văsălică”, și se afundă cu pași grei În zăpada de sub pădurea Proștiței, În drum către dealul Cheslerului, amorțeala Îi cuprinde mâinile și picioarele, mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
privau de vacanțe pentru a putea să-și nască copiii la St Luke. Acestea erau femeile care deciseseră să pună cruce spitalelor și clinicilor publice, unde erau obligate să stea la rând În saloane de așteptare mizere, cu un televizor bolborosind Într-un colț și cu un coș de sârmă pentru supermarket În care să-și țină chiloții curați, ca Într-un final să fie consultate de un doctor dezinteresat, abia aterizat de pe băncile facultății, care abia dacă le privea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Se uita acum din nou Înspre tavan, Întorcându-se la jocul ei de cuvinte. Iată și pocnetul mănușilor de cauciuc. Îi simți degetele Înăuntrul ei. Chiar dacă o avertizase cu privire la ceea ce urma să se Întâmple, bruschețea o făcu să tresară. —Cepes! bolborosi ea. —Pardon? zise Butoiaș oarecum pierdut. Evident, mintea lui era mai degrabă la ceea ce simțea la pipăit, și nu la ceea ce auzea.. —Ce-ai zis? —Sec! repetă ea. Deci, hm vă plac cèpes? Capul lui Butoiaș se ivi dintre picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
insinua că ginecologului care Îi examina cervixul Îi plăcea să-și bage degetele... Nu, asta a sunat aiurea. Ce-am vrut să spun era că.... Dar Butoiaș nu părea să fi observat gafa ei. Își continua „săpăturile“. —Hm, ce ciudat! bolborosi el câteva secunde mai târziu. —Ce-i ciudat? Începuse să se enerveze deja. E vreo problemă? Hm, asta nu mi s-a mai Întamplat până acum, continuă Butoiaș pe un ton care nu era neapărat Îngrijorat, ci mai degrabă curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a zis Chanel: — La dracu’! Ia uite la ea. Are părul potrivit, silueta, țâțele, tot. Ruby Îi atrase atenția că era În luna a șasea și chiar dacă arăta destul de impresionant, nu era chiar la dimensiunile ei cele mai zvelte. Chanel bolborosi, se Întoarse și arătă Înspre burta ei nu tocmai de neglijat: —E gravidă În luna a șasea și pare mai slabă ca mine. Dumnezeule, de ce unele femei au toate genele potrivite? Ruby râse și-i spuse că nu avea legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de asta. Dacă ai ei nu primiseră nici o avere neașteptată și nici unul din ei nu era bolnav, nu știa care-ar fi putut fi marele secret. Se considera răutăcioasă când se gândea la asta, dar de când o sunase Ronnie, Își bolborosea că veștile mamei ei să fi meritat contramandarea planurilor ei cu Laura și Jack. Acum că Ruby era din nou pe piața Întâlnirilor, nu privea cu ochi buni pierderea șansei de a cunoaște actori extrem de drăguți. Până de curând, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Anglia. El Îi spuse că-i plăcea la nebunie. Apoi se lăsă una din acele tăceri stânjenitoare. Ruby ura aceste tăceri și mereu simțea nevoia să le umple cu ceva. —Prietena mea Își are spectacolul de stand-up În seara asta, bolborosi ea. Cum Îi ieșiră cuvintele din gură, Își și dori să le Îndese Înapoi. Ce Dumnezeu o fi apucat-o să spună asta? Urma s-o Întrebe și mai multe chestii despre asta, ceea ce Însemna că va trebui să inventeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe gât, probabil că și-ar lua inima-n dinți și i-ar spune adevărul, când Îi sună telefonul. Era Chanel care-i spunea că a venit Henry contabilul și că voia să se apuce de registrele fiscale și mai bolborosea și despre o serie de chestii de care avea nevoie urgentă. Ruby fusese convinsă că Henry nu trebuia să vină până după-amiază, dar Încurcase borcanele, se pare. —Spune-i că am Încurcat programul și că Îmi pare tare rău. Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ținea de Încheietură și Îi lua pulsul. — Doar privitul circumciziei te-a făcut să leșini sau mai e și altceva? Ai mâncat azi? Ruby a reușit să Înjghebe o explicație ciuntită despre amestecul de analgezice și șampanie. —Ești doctor, deci? Bolborosea cuvintele. Deși și-a revenit din leșin, efectele șampaniei și ale analgezicelor au Început să se agraveze. Da. Ruby, deschide ochii și o sș vezi că e... —Sssssssss... I-a scăpat un sughiț puternic. Cum de jtiai cumă cheamă? —Ruby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]