17,899 matches
-
declanșat un proces de autodistrugere prin intervenția brutală asupra ADNului care va declanșa un proces de autodistrugere a celulelor umane introducăndu se mesageri chimici care obligă celulele sănătoase la autodistrugere. Va fi cancerul generalizat al vieții de pe Pămănt. Omul, minți bolnave, n-o să mai fabrice medicamente anticancer ci pentru un cancer generalizat. într-un laborator din lume, s-a creat un virus - o tulpină a HSN1 - nimicitor ce ar putea ucide, în căteva zile, jumătate din populația Pămăntului. O să spuneți că
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și inițiere. Așa are loc cu distihul din poezia Noi a lui Octavian Goga, prin care ne inițiază în misterul absolutului cântului românesc: "Privighetori din alte țări/ Vin doina să ne-asculte". Sau finalul din poezia lui Lucian Blaga, Cântăreții bolnavi: Răni ducem izvoare/ deschise sub haină./ Sporim nesfârșirea/ c-un cântec, c-o taină". Iată interdicția lui Hafiz adresată celor cred că-i pot descifra misterul inefabilului din gazelurile sale: Nu-ți pune istețimea ca să-nțelegi ce-am spus, Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o trăire în continuă desfășurare cu inflexiuni ce se prelungesc în ecouri repetate în văzduhurile profunde ale sufletului, ecouri care continuă și după ce poemul s-a "încheiat", așa cum se întâmplă, de pildă, în Peste vârfuri, O, mamă..., Trecut-au anii..... Bolnav in al meu suflet etc. unde are loc eliberarea în spațiile abisale ale interiorității noastre aflată ea însăși, prin esență, în pururea mișcare. Un continuum spațio-temporal de mare mobilitate cu nesfârșită extindere inducând o mișcare sufletească și intelectivă de profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a poemului, structura sa. Prototip al ambiguității este întrebarea hamletiană, To be or not to be, that is the question cu dezvoltarea sa pe parcursul celebrului monolog, idee reluată dramatic de Eminescu atât în Mortua est !, cât mai ales în postuma Bolnav în al meu suflet. Filozofic vorbind, ambiguitatea este definitorie pentru formula ontologică umană, viața purtând în ea germenul pieirii. Pe de altă parte, și capacitatea de cunoaștere este ambiguă. Ca atare, cuvintele, instrumentul nostru cognitiv de numire, suferă de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
absolut. Nu va mai exista nici ambiguitatea vieții duplicitară cu moartea, cu nimicul, nici ambiguitatea cuvintelor care repetă modelul aceleiași ambiguități, și nici metaforizarea cuvintelor în vederea unei a treia ambiguități, cea dintre idealitatea himerică a imaginarului uman și o realitate bolnavă de destrămare. Dintre arte, poezia folosește prin excelență ambiguita-tea. Diversele înțelesuri coexistente deschid perspective felurite interactive, care se pot valoriza intre ele. Chemată să genereze semnificații proteiforme, lecturi multiple, ambiguitatea solicită imaginația cititorului în a descifra și, astfel, în a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
comună: "Nențeles rămâne gândul/ Ce-ți străbate cânturile,/ Zboară vecinic îngânându-l,/ Valurile, vânturile." Cea mai tulburătoare neliniște eminesciană este cea a perspectivei revenirii sisifice identitare în această lume a durerii, a răului și a morții, tragism descris în postuma Bolnav în al meu suflet, unde apare suprema spaimă: aceea de a exista. Dar în lirica eminesciană neliniștea existențială este infinit depășită prin magia muzicală unică, inimitabilă a verbului său, alături de altitudinea ideației polarizând către sacru, și radicala eliberare metafizică. Neliniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
expresia stării abisale a iubirii; Cum străbăteau atât de greu/ Din jalea mea adâncă,/ Și cât de mult îmi pare rău/ Că nu mai sufăr încă." (S-a dus amorul...) Cea mai tragică suferință eminesciană: eterna întoarcere, evocată în postuma Bolnav în al meu suflet..., unde apare spaima supremă: renașterea sisifică identitară și în același spațiu și timp, de-a lungul întregii veșnicii exact invers față de viziunea lui Nietzsche care credea că renașterea a aceluiași este o supremă șansă, rezervată celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ceva mai tare ca vinul, o stare de nenumit care-l făcea s-o perceapă departe de el și, în același timp, mai aproape ca niciodată. Ca și cum ar fi devenit parte din el. O parte imposibil de amputat și, totuși, bolnavă. — Poate că nu. Nu încă. Somnul cu vise al copilului din camera alăturată. Vocea ei cu gust de cireașă, azi, da, de cireașă..., podelele și pereții încăperii de jos, zugrăvite în fanteziile lui culinare, foșnetul mătăsii care o îm brăcase
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mișcă. Se micește, parcă, până nu mai rămâne din ea decât un copil, schița unui copil, de fapt, care plânge cu hohote, dar nu pleacă nicăieri, nu râde ironic, nu și agită în aer turmalina ei supradimensionată. Îl fulgeră gândul bolnav și trist, și hidos de vesel, în același timp, că acum, că n-o mai vrea, e, în sfârșit, a lui. Amândouă sunt ale lui. Ea și turmalina ei. Amândouă. Doar că nu le mai vrea. Nu, nu, nu, nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
unii la alții, care au individualități puternice, care se apără unul pe celălalt... În cărți. Poftim? În cărți sunt frați din ăștia, de-ai tăi. Și-n unele filme. Exagerezi. Zici tu? Galateea mea unică, fiică solitară a minții mele bolnave de amintiri schizoide și exces de net, de imaginație care se știe comună, dar se vrea strălucitoare în bezna celei mai banale elucubrații de scriitoraș ratat și blogger libidinos (sunt și asta, nu?)... Zic eu. Nesora nimănui. Asta mă face
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
trecutului să se împrăștie, pentru totdeauna?! Înaintă emoționat. Picioarele, nesigure, îi tremurau nervos. Știa: singur, n-ar fi avut niciodată tăria să se apropie. Dar prezența tînărului lup îi renăștea curajul, speranța... Erau, împreună, acasă. Și, în tăcere, inima lui bolnavă suspină pentru cea din urmă oară. Ar fi alergat în același moment spre cîmpie. Mai tare decît oricînd, simți că acolo aveau să găsească ultimul răspuns. Dar nu-și putea pune în pericol unicul copil. Nu din nou. Își înfrînă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să mai bea apă caldă. Încearcă numai să bei apă caldă dintr-o baltă! Și, în timp ce bei, imaginează-ți pentru câteva secunde că ești melc. Dacă ai reușit, se cheamă că ți-ai provocat cu succes un coșmar... Ce minte bolnavă trebuie să ai totuși ca să scrii poezii pentru copii! Bun. Dă-i dracu’ de melci. Aia cu oile era cu totul altceva. Nu avea rimă, nu avea melodie, nu avea nici o legătură cu melcii și nici cu apa caldă. Cum
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mai aude de mai bine de un sfert de ceas nici o mișcare. Pompierul pornește timid să verifice. Prin spațiul îngust, ușor întunecat, zărește un receptor atârnând de pe colțul mesei și scărfârlia redactorului-șef sprjinind podeaua într-o tâmplă. O respirație bolnavă, comatoasă ridică praful de pe podea. Pompierul încearcă să gândească. Se întoarce în holul mare al teatrului și-l anunță pe actor de nenorocire. Actorul cască ochii, îi rostogolește în orbite, se ridică cu greu și privește lung trupul masiv al
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sălbatic mereu înfometat și nu dă semne că ar intenționa să se oprească. Trebuia să lase în urmă toate amintirile care-i zgândăreau rănile, trebuia să ierte pentru a putea iubi din nou, pentru a se vindeca de iubirea aceea bolnavă care aproape o ucisese. Dar cum să te vindeci când totul se repetă? Cum să se vindece când simțise brusc o vagă undă de speranță la apariția bărbatului misterios care se stinsese tot atât de repede o dată cu plecarea lui? Și totuși ceva
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
crede în adevărul cuvintelor lui, dar era imediat înconjurată de alte chipuri de femei care îi râdeau în nas: „- Și pe mine mă iubește. Și pe mine. Ba pe mine. Doar pe mine mă iubește.” Erau doar creația minții ei bolnave de gelozie? Nu. Avusese suficiente dovezi care-i demonstraseră crudul adevăr. Care era adevărul lui? Îl va afla vreodată? Puse plicul înapoi în rucsac. Nu înaintase deloc în relația aceea ciudată. Orice ar fi spus el, se împiedica în mintea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
al său de a trăi, așteptându-l. Somnul este izvorul sănătății, pentru că înseamnă a trăi fără să știi. Nu știe că are inimă cel ce o are sănătoasă, nici nu știe că are stomac sau ficat decât cine le are bolnave; nu știe că trăiește cel ce doarme. În somn nimeni nu-l învață nimic. Dar nu! Până la somn, până la somn îi vin visele, cu pedagogia. Unde va fi unul ca să-l salveze? Când va avea un somn fără vise și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ceva trebuie să am, fără îndoială. Poate fi un caz patologic interesant, rar... Nu supraviețuiește oare numele lui Dalton prin boala de care suferea? Erostratism, pur erostratism! Dorință de nemurire! Fă înainte copii, Apolodoro! Dar va servi cazului? Deși sunt bolnav, foarte bolnav, eu durez puțin; nici nu-mi va lăsa viața timp să demisionez, mă va lăsa șomer... sunt foarte bolnav." Și cheamă. Ce doriți, domnișorule? Nimic, Petra, să te văd înainte de a ieși, pentru că răspândești un așa aer de
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
să am, fără îndoială. Poate fi un caz patologic interesant, rar... Nu supraviețuiește oare numele lui Dalton prin boala de care suferea? Erostratism, pur erostratism! Dorință de nemurire! Fă înainte copii, Apolodoro! Dar va servi cazului? Deși sunt bolnav, foarte bolnav, eu durez puțin; nici nu-mi va lăsa viața timp să demisionez, mă va lăsa șomer... sunt foarte bolnav." Și cheamă. Ce doriți, domnișorule? Nimic, Petra, să te văd înainte de a ieși, pentru că răspândești un așa aer de sănătate, se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
de care suferea? Erostratism, pur erostratism! Dorință de nemurire! Fă înainte copii, Apolodoro! Dar va servi cazului? Deși sunt bolnav, foarte bolnav, eu durez puțin; nici nu-mi va lăsa viața timp să demisionez, mă va lăsa șomer... sunt foarte bolnav." Și cheamă. Ce doriți, domnișorule? Nimic, Petra, să te văd înainte de a ieși, pentru că răspândești un așa aer de sănătate, se degajă, așa, salubritate la vederea ta, că mi se pare că îmi alină... Haideți, nu se glumește așa... Așteaptă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
lui să-l sufoce și s-o forțeze pe ea, să demisioneze apoi, da, să demisioneze, dar după ce-i va fi făcut un fiu. Nu sunt bun, nu sunt bun; așa nu se poate continua; acasă, acasă, că sunt foarte bolnav". Și urcă scările aproape înfierbântat și când Petra îi deschide ușa, se apleacă spre ea și o sărută; îi mai scade febra. Dar dumneata ești nebun, domnișorule? Noaptea, în pat, sărută mai întâi perna cu furie, sfârșește prin a o
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
te o alt? ordine ?i cre?te o alt? flor?", unde „se desf??oar? existen?e paradisiace care scap? de mă?în?ria lumii istorice"; „mitul Întoarcerii la elemente" ce sugereaz? „existen?a unui spa?iu de securitate pentru spiritul bolnav de nem? rginiri, ostil fă?? de limitele existen?ei curente, Încol?it de eveniment ?i de r?ul existen?ei m?runte"; mitu creatorului În care sunt exprimate „pozi?ia ?i rostul creatorului În raport cu celelalte experien?e ale spiritului" {„Od
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
n-am murit. JENI: N-aveți nici o grijă. MlNISTRUL: Ce vrei să spui? JENI: Vreau să spun să nu aveți nici o grijă. Doar n-o să vă lase acolo. Depuneți coroana și reveniți. Trebuie să vă odihniți după aceea. Păreți puțin bolnav. MINISTRUL: Amintirile despre mama au fost prea cumplite. Cînd îmi amintesc tot ce s-a scris despre acest subiect, mă gîndesc că ar fi fost mai bine să mă nasc orfan. JENI: Vai, domnule ministru. Dar nimeni nu se naște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cu marionete. Marionetele sînt destul de grosolane și "vocile" lor sînt grotești.) REGINA-PĂPUȘĂ: Am leacul care-mi trebuie! Sînt vindecată / Căci dragostea ta astăzi mă-mbată / Amor e un spițer vrednic, de treabă / Doar eu știu cît de rău am fost bolnavă. Și-un strop gustînd din leacu-i fermecat / într-o femeie nouă m-am schimbat. REGELE-PĂPUȘĂ: Te cred și eu și poți s-o spui oricui / a mai sorbit cîndva licoarea lui! (O sărută.) PRINȚUL-PĂPUȘĂ (Intră cu un ciomag viu colorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
De ce nu? Șapte generații de prinți au ucis șapte generații de prințișori! E rîndul tău. Așa-i la teatru. EMMA: Cum? BĂRBATUL: Ca-n viață! Nu uita că nu tu ești doamna Bovary! Ei sînt! Ei! Ceilalți... Ocnașii, prinții, vecinii bolnavi de dinți și spectatorii ăia de colo, care or să ne foarfece peste un ceas în fața unei cești de ceai! EMMA (ia spada): Ce ciudățenii spui... Și-mi dai și spada asta... BĂRBATUL: E bine să fii înarmată. Cînd ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Abia s-a sculat după lingoare. RICĂ: După lingoare, hai!? LEONIDA (rugător): Sa dea ceferticat medical. RICĂ: M-am dus eu la el chiar în persoană. Zic: pe ce bază nu vrei să vii mîine la izirciț, domnule? LEONIDA: "Sînt bolnav domnule sergent!" RICĂ: Nu cunosc la așa un rezon fără motiv. LEONIDA: "Aduc martori, domnule sergent că am zăcut o lună de zile. Întreabă și pe popa Zăbavă! Alalatăieri m-a grijit!" RICĂ: N-am eu de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]