1,819 matches
-
dinți o pipă lungă Subsuori pe Schopenhauer. Ș-acum șueră mașina. Fumul pipei lin miroasă. Sticla Kummel mă invită, Milly-mi râde - Ce-mi mai pasă! 32. ÎMBĂTRÎNIT E SUFLETUL DIN MINE... (cca 1875 ) Îmbătrânit e sufletul din mine Ca un bordeiu pustiu în iarnă grea. Unde te-ai dus, pe cari căi străine O tinereță, tinereța mea! Suspine n-am - ah, de-aș ave suspine, De-aș ave lacrimi, plânge de-aș pute! Durerea cea mai crudă, cea mai mare Aflând
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
am curajul martirilor, nu și destinul lor. Pot trece drept curajoși cei care nu au înțeles întrebarea. Luptă-te cu balaurii, nu cu șopârlele. Dacă te mai poți văita, încă nu e totul pierdut. Bunul-simț se învață mai ușor în bordei decât în palate. Sublimul e ca fulgerul. Nu poate fi conservat. Boema a adus în artă și cruci timpurii, dar și monumente eterne. Banalul senzor exterior al conștiinței umane rămâne tot obrazul. Disperarea poate fi pasul spre speranță. După o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
din struguri... Un truditor al pământului avea într-un locușor însorit câțiva butuci de vie... Într-una din zilele unei toamne ca asta, când boabele erau doldora de dulceață și arome, a cules câțiva struguri și i-a adus la bordei, să îndulcească gura alor lui... Au mâncat ei din struguri, dar o parte au rămas uitați într-un hârb de oală... După multă vreme, gospodarul a avut nevoie de oala cu pricina, dar... Ei! Aici i-aici! Când a pus
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
îi și dealul. Șade proțăpit în calea noastră ca un perete! Până sus îți dai duhul! Asta nu te scutește să-mi lămurești povestea frunzelor de dud. Întâi aș spune - așa, ca pentru încălzire - că aici pe aproape se aflau bordeiele a trei nevoiași de vreme ce bariera s-a numit Trei Calici. Apoi trebuie să știi că Petru Șchiopu voievod, în prima sa domnie (1574-1579), a zidit mănăstirea Galata din Vale, care s-a aflat cam pe aici pe undeva... Dar din pricină că
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
din urmă l-a întrebat, pe bătrân: Da’ când o venit frigul, când s-o așezat omătul, ce-o făcut? -Apoi văzut-ai tu haiduc care să nu știe ce să facă ca să-i fie bine? Închipuiește-ți că avea un bordei de toată frumusețea. Numai că nu se vedea nici un semn care să arate că acolo este un adăpost. .. Dar... Vorba ceea: ulciorul nu merge de multe ori la apă, Niculăieș, feciorul tatii. De la o vreme, hangiul o băgat de seamă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cu vin, n-o mai băgat de seamă dacă hangiul o băut vinul ori ba. Era o iarnă vrăjită și omătul proaspăt din poiană nu era atins nici de pasăre... La miezul nopții, hangița a plecat, ca de obicei către bordeiul haiducului... Am uitat să-ți spun că hangiul avea o durdă de pușcă cu alice. O ținea ca să se apere de cine știe ce tâlhari. După ce hangița a plecat, s-a îmbrăcat și el și pe urmele proaspete ale femeii a ajuns
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Am uitat să-ți spun că hangiul avea o durdă de pușcă cu alice. O ținea ca să se apere de cine știe ce tâlhari. După ce hangița a plecat, s-a îmbrăcat și el și pe urmele proaspete ale femeii a ajuns la bordeiul din poiană... Ușa era numai înțânată. Așa că a deschis-o ușor. A coborât pe gârlici cu pușca pregătită... Focul duduia în sobă... Când a dat cu ochii de ei, despuiați și aproape că nu-ți dădeai seama de-i unul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ploi, ce vin mereu în ropot, Ca o cascadă, ca un soi de clopot, Ce bate-ntr-una, ca un gând hain. Trezeste-te , natură, din somnul tău amar, și ne presară nouă, parfum de orhidee Păzeste și castele, dar și biete bordeie, Fă, pentru noi, doar bine și vindecă-ne iar.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93375]
-
fapt, instituțiile statului, școala, poliția, justiția etc. au mai degrabă o atitudine punitivă față de comunitatea romilor, ceea ce nu duce decât la agravarea situației. Țiganii ocupă azi, în orașe, toate locurile unde n-ar locui nimeni: ruinele abandonate din centru și bordeiele de carton și tablă ondulată de la periferii și de pe maidane. Am trecut de multe ori pe lângă case gata să cadă la orice rafală de vânt. Cât de mult m-a emoționat cîte-o lumină la etaj, filtrată prin hârtia veștedă ce
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fericiri. 310 Zaraza' Prin 1944, sub cele mai îndîrjite bombardamente americane, Bucureștiul petrecea la fel ca în anii nebuni rămași în urmă cu două decenii. Mâncarea era ieftină, hotelurile primitoare, iar grădinile de vară, Rașca, Oteteleșanu și Cărăbuș, dar și Bordeiul, încă de pe atunci așezat la marginea Herăstrăului, răspândeau până în mahalalele mărginașe mirosul de patricieni la grătar și sunetul bandelor de jazz sau al tarafurilor autohtone. Pe Calea Victoriei intrau și ieșeau din umbra enormă a Palatului Telefoanelor anVautomobile negre, cu ferestre
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să bată inima întregului pământ. Astfel că amestecul cel mai pestriț de veșminte și graiuri străine nu mai izbutea să uimească pe nimeni. Când intrară în orașul Behdet, era încă dimineață. Străinul din planeta depărtată se uita cu mirare la bordeiele de pământ, fără ferestre, numai cu câte o gaură pătrată în loc de ușă și cu acoperiș drept de crengi și frunze (la urma urmei, în această țară nici nu ploua decât o dată la câțiva ani), privea trist copiii slabi și goi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ai văzut acum, dar nu e așa peste tot. Aici stă sărăcimea. Să te uiți mai departe! Peste puțin, trecură pe niște străduțe mărginite de șiruri drepte de căsuțe de lemn, nu prea arătoase, însă curate și mai încăpătoare decât bordeiele. Aici se auzeau lovituri de ciocane, gemete de fierăstraie, scrâșnet de sticlă sau de piatră frecată și se amesteca mireasma lemnului proaspăt cu duhoarea pieilor crude, a vopselelor, a cleiului fiert. Mai departe, toate aceste străduțe locuite de meșteșugari se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Verde cum i se spune în Ta Kemet, sau Marea Roșie cum îi spun păstorii de pe malul răsăritean. Sunt acolo două orașe, Sodoma și Gomorra, în care stau aproape numai oamenii puternici de neam și cei foarte bogați. Săracii trăiesc în bordeie și corturi pe câmpul dimprejur. Orașele sunt ale bogaților din toate aceste țări, și din Ta Kemet, și din Assur, din Akkad, din Sumer, din Haru și din altele. Toți oamenii de neam din țările astea își fac acolo palate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta! spuse celălalt străin, cu astfel de nume ne-am obișnuit. Dar spune-ne, nimicind cele două orașe, nu vom face oare o nedreptate? Acolo trăiesc și oameni nevinovați. - Oamenii nevinovați nu trăiesc în cele două orașe, ci numai în bordeiele din afara zidurilor! strigă Auta. Nu mai cumpăniți atâta și nimiciți-le: mulțimile de oameni sărmani se vor bucura. - Bine, zise Uh după un răstimp de gândire. Tu și cu prietenul nostru vă veți duce să spuneți acestor oameni din afara zidurilor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
robului vostru. Auta îi făcu semn străinului său prieten că acesta era omul care l-a mai găzduit. Puteau avea încredere în el. Intrând în casa lui, îi dezvăluiră taina nimicirii celor două cetăți. Lot cunoștea pe oamenii sărmani din bordeie și știa să aleagă pe cel cinstit de cel ticălos. Mulți dintre sărmani plecaseră, nădăjduind că zeii își vor abate mânia asupra celor două cetăți de pierzanie. În Gomorra nu mai rămăsese nici unul. Nu apucaseră însă cei doi să se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
putere au vrut să ți-l ia. Eu ți-aș spune Etana: sună mai plăcut în Babilon! Trecură câteva săptămâni. Un răstimp, Adapă nu mai vorbi și aproape nici nu mâncă. Noaptea nu dormea decât pe apucate și stătea în fața bordeiului lor, privind cerul înstelat. Auta îl crezu bolnav și-și aduse aminte cu tristețe de mijloacele ușoare de înviorare a trupului istovit pe care le folosea gingașa fiică a lumilor depărtate pe care pământenii o numiseră Maat. Dar într-o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și felul armonios În care rămîn totuși Într-o legătură intimă n ar mai Însemna nimic. ȚÎnțarul văzut prin lupa hermeneutică s-ar face ditamai armăsarul. Cele trei cuvinte geamul cât palma -, care evocă nu doar o căscioară (poate un bordei), ci și vremuri și locuri care și-au trăit traiul, la fel ca și acel limbaj pe care nimeni nu-l mai reproduce În epoca termopanelor, n-ar mai avea nicio valoare. O silabă-n plus le poate trimite În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
limba literară vorbită astăzi s-a format în sec. XIX, pe baza graiului din Muntenia cu aportul operelor literare din Moldova). o Limba română are o structură formată din; substratul traco dacic reprezintă 10% din totalitatea lexicului (160-180): barză, băiat, bordei, brad, brânză, brâu, burtă, buză, cârlig, copil, gard, gorun, grapă, grumaz, mătură, moș, mal, mânz, mazăre, pânză, prunc, pârâu, vatră, viezure, etc. stratul latin 80% din fondul principal de cuvinte al limbii române: (gramatica latină reprezintă structura fundamentală a limbii
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
mutației semantice, în categoria figurii de stil numite sinecdocă, întrucît relația dintre referentul denumit de apelativ și cel denumit de toponimul omo nim este de „întreg pentru parte“ (mai exact: suprafață încon jurătoare pentru un punct din cadrul ei: Adăpătoare, Balaur, Bordei, Buduroi, Butuc, Butură, Punte, Tarniță etc.). Conversiunea interonimică înseamnă trecerea unui antroponim, fără modificări formale specifice, la statutul de toponim, în urma asocierii cu un referent topic aflat într-o anumită relație cu persoana purtătoare a numelui respectiv (proprietate, vecinătate cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
veche, format de la un verb dispărut ce continua lat. *casare „a întemeia o căsnicie“, derivat de la casa. Cuvintele se organizează și după înțelesurile lor. Rămânând la același exemplu, împreună cu casă se grupează cuvintele care denumesc diversele tipuri de case (argea, bordei, bojdeucă, cocioabă, colibă, magherniță, palat etc., împreună cu derivatele fiecăruia, ca bordeiaș, bordeian etc.), cuvintele care denumesc părți ale casei (talpa casei, stâlp, temelie, acoperiș, căpriori, streașină, burlane, dușumea, zid, perete, ușă, fereastră) sau încăperile (pivniță, prispă, cerdac, pod, odaie, cameră
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
teamă ca turcii să nu-l zărească și să nu-l despoaie. Nu vezi o căscioară, nu vezi o locuință așezată înadins ca să vadă 39 și să fie văzută de departe; afară de câteva orașe, câteva cătune împrăștiete, încolo pretutindeni beciuri, bordeie subpământene, dar izolate, ascunse cu câteva lemne [...]. Temându se [țăranii, n.n.] să nu li se ia de fisc boii și plugul, ei preferă să nu le aibă și aleargă la mijloacele perfide ale cămătarilor, cărora le vând dinainte, pentru câțiva
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
explicația istorică a acestei stări de fapt: „Cu rari excepții, în unele sate de moșneni, gospodăria săteanului atinge cea mai deplină expresie a sărăciei, a simplității. [...] Din toată populația țării, făcând socoteală, mai bine de 31 la sută trăiește în bordeie, în pământ sau deasupra pământului. Din acestea 31 la sută, sunt 4 la sută care n-au nici un fel de locuință. [...] A cultiva sistematic ogoare întinse, a crește vite numeroase, a construi o gospodărie falnică și trainică, a economisi, ar
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Cartea Românească, București, 1985. Lucian, Scrieri alese, Editura pentru Literatura, București, 1959. Mazilu, Teodor, Teatru, Editura Sigma, Brașov, 2001. Mihăescu, Gib I., Nuvele, ediție îngrijită de Al. Andriescu, repere istorico-literare de Aurora Slobodeanu, Editura Minerva, 1979. Mihăescu, Gib I., Rusoaica. Bordeiul pe Nistru al locotenentului Ragaiac (1933), ed. îngrijită și postfață de Al Andriescu, Editura Polirom, București, 2004. Mihăescu, Gib I., Zilele și nopțile unui student întârziat (1934), Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1973. Minulescu, Ion, Roșu, galben și albastru, Editura 100
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la poalele întunecatei păduri. Bătrânului i se spunea Starostele, iar singura mângâiere era baba lui, cu care-l vrednicise bunul Dumnezeu. Starostele nu avea copii, iar nevasta lui era tare supărată. Cu toate acestea, ei își trăiau zilele trebăluind pe lângă bordei și sfătuindu-se cu megieșii lupi sau urși despre neccazurile sau bucuriile vieții. Într-o noapte, bătrânul a visat că nevasta ia născut un prunc de mai mare frumusețea, dar noaptea trecu și jalea omului era tot mai mare. Văzându
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Crăciun Dimineața din ajunul Crăciunului se anunța geroasă. Peste noapte, crivățul dinspre miazănoapte își făcuse de cap prin ogrăzile oamenilor. Mai fiecare dintre săteni încercau să deretice stricăciunile viforului, proptind câte un par în gardurile mâncate de carii, potrivind acoperișurile bordeielor și adăposturile animalelor. Nici Fetea nu făcea altceva decât să hartoaie ciutura fântânii, urnită de crivățul sălbatic, gândindu-se, apoi, să meargă fuguța la oile, care behăiau asurzitor, chemându-și stăpânul la datoria zilnică. Nevasta lui Fetea, Natalița, trebăluia, fără
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]