5,404 matches
-
evreu pios și de boul lui care-i ara ogorul. Într-o zi acel om devenise atât de sărac, încât fusese nevoit să-și vândă boul unui țăran, vecinul lui, un om fără credință. Evreul îl asigurase pe țăran că boul său era supus și un animal bun de lucru. Toată săptămâna boul arase ogorul țăranului și acesta fusese mulțumit de el. Dar când venise Sabatul, boul refuzase să se miște și țăranul îl bătuse crunt. Degeaba, boul nu se clintise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
zi acel om devenise atât de sărac, încât fusese nevoit să-și vândă boul unui țăran, vecinul lui, un om fără credință. Evreul îl asigurase pe țăran că boul său era supus și un animal bun de lucru. Toată săptămâna boul arase ogorul țăranului și acesta fusese mulțumit de el. Dar când venise Sabatul, boul refuzase să se miște și țăranul îl bătuse crunt. Degeaba, boul nu se clintise din locul de odihnă. Până la urmă, țăranul se dusese la evreul pios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
unui țăran, vecinul lui, un om fără credință. Evreul îl asigurase pe țăran că boul său era supus și un animal bun de lucru. Toată săptămâna boul arase ogorul țăranului și acesta fusese mulțumit de el. Dar când venise Sabatul, boul refuzase să se miște și țăranul îl bătuse crunt. Degeaba, boul nu se clintise din locul de odihnă. Până la urmă, țăranul se dusese la evreul pios ca să se plângă de boul care refuza să muncească. Evreul înțelesese imediat ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pe țăran că boul său era supus și un animal bun de lucru. Toată săptămâna boul arase ogorul țăranului și acesta fusese mulțumit de el. Dar când venise Sabatul, boul refuzase să se miște și țăranul îl bătuse crunt. Degeaba, boul nu se clintise din locul de odihnă. Până la urmă, țăranul se dusese la evreul pios ca să se plângă de boul care refuza să muncească. Evreul înțelesese imediat ce s-a întâmplat cu boul și ceruse să-i vorbească în ureche, mângâindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
acesta fusese mulțumit de el. Dar când venise Sabatul, boul refuzase să se miște și țăranul îl bătuse crunt. Degeaba, boul nu se clintise din locul de odihnă. Până la urmă, țăranul se dusese la evreul pios ca să se plângă de boul care refuza să muncească. Evreul înțelesese imediat ce s-a întâmplat cu boul și ceruse să-i vorbească în ureche, mângâindu-l întâi, apoi ridicându-se pe vârful picioarelor până la urechea lui ca să-i spună: - Dragul meu bou, când erai al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
se miște și țăranul îl bătuse crunt. Degeaba, boul nu se clintise din locul de odihnă. Până la urmă, țăranul se dusese la evreul pios ca să se plângă de boul care refuza să muncească. Evreul înțelesese imediat ce s-a întâmplat cu boul și ceruse să-i vorbească în ureche, mângâindu-l întâi, apoi ridicându-se pe vârful picioarelor până la urechea lui ca să-i spună: - Dragul meu bou, când erai al meu puteai să te odihnești de Sabat, dar acum aparții acestui țăran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
se plângă de boul care refuza să muncească. Evreul înțelesese imediat ce s-a întâmplat cu boul și ceruse să-i vorbească în ureche, mângâindu-l întâi, apoi ridicându-se pe vârful picioarelor până la urechea lui ca să-i spună: - Dragul meu bou, când erai al meu puteai să te odihnești de Sabat, dar acum aparții acestui țăran care trăiește altfel decât noi fii bun, dragul meu bou, supune-te! Dacă reușesc să câștig bani din nou, te voi cumpăra înapoi. Ai răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
întâi, apoi ridicându-se pe vârful picioarelor până la urechea lui ca să-i spună: - Dragul meu bou, când erai al meu puteai să te odihnești de Sabat, dar acum aparții acestui țăran care trăiește altfel decât noi fii bun, dragul meu bou, supune-te! Dacă reușesc să câștig bani din nou, te voi cumpăra înapoi. Ai răbdare cu mine, dragul meu bou, fii supus ca să nu te bată din nou! Și boul îl privise pe fostul lui stăpân în adâncul ochilor, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
puteai să te odihnești de Sabat, dar acum aparții acestui țăran care trăiește altfel decât noi fii bun, dragul meu bou, supune-te! Dacă reușesc să câștig bani din nou, te voi cumpăra înapoi. Ai răbdare cu mine, dragul meu bou, fii supus ca să nu te bată din nou! Și boul îl privise pe fostul lui stăpân în adâncul ochilor, apoi se lăsase pus la plug, lucrând toată ziua. Natanael nu-și putea opri lacrimile. Predica rabinului îi amintea de propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
țăran care trăiește altfel decât noi fii bun, dragul meu bou, supune-te! Dacă reușesc să câștig bani din nou, te voi cumpăra înapoi. Ai răbdare cu mine, dragul meu bou, fii supus ca să nu te bată din nou! Și boul îl privise pe fostul lui stăpân în adâncul ochilor, apoi se lăsase pus la plug, lucrând toată ziua. Natanael nu-și putea opri lacrimile. Predica rabinului îi amintea de propria lui copilărie la țară, în sudul Suediei, dar și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
apoi vorbind și dându-i dreptate. Omul are dreptate. - Uite, asta e, zice el, arătându-mi ceea ce seamănă a un fel de calcul, pentru că altfel nu știu cum să-l numesc. Orice are cifre, la mine e calcul sau adunare. Sunt un bou desăvârșit, am mai spus-o. - Care e, asta? EMBED Equation.DSMT4 - Asta e, da, zice el, prinzând grimasa îngrijorării lumii, fără să vrea, pentru că este foarte expresiv acest Bogdan al meu. Își încrucișează brațele și așteaptă ca eu să trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
oprească cineva sau ceva. - Auzi, întrebă deodată tânărul în halat. Spune-mi, tu ești cretin? Voi, ăștia care puneți bombe, sunteți cretini? Abdulah înlemni. - Cum adică? Dar profetul, dar Yusuf, dar Islamul care ne învață pe noi, muslimii... - Taci bă, boule. Yusuf ăla e un cretin, încearcă să vă manipuleze ca pe niște idioți, mai ales pe cei mai idioți dintre voi. - Poftim? - Cum ai auzit. - Bă, ce dracu vrei? Ce-s glumele astea cretine? Lasă-mă să fut, doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-mi, ție îți plăcea să trăiești? - Ăă... nu știu. Nu m-am gândit, râse Abdulah, uimit de propria-i descoperire. Cred că da. Sau nu. Mi-e indiferent, oricum. Io oricum știam de virgine, așa că da, trăiam să ajung aici. - Boule. De-aia sunteți așa cretini. V-au prostit imamii ăia corupți. Păi tu știi cum a ajuns, mă, Yusuf atât de tare? - Nu. - Păi să-ți spun atunci. Strecurându-și nevestele în paturile clericilor. Ce zici de asta? - Tu vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
rog, ești sadic!! urlă tânărul Luca, scoate dracu’ pula aia și lasă-mă să ți-o sug, că nu ți-o tai, ți-o sug numai, sau bagă-mi-o-n cur, sau fă dracu’ ceva, numa’ nu mai sta așa ca un bou! Emil se simți pentru prima dată în viață stingher. Așa că, vreme de o secundă, se lăsă păcălit de viclenia lui Luca, întrebându-se dacă nu cumva omul avea dreptate, iar el stătea ca un bou, refuzând să satisfacă cererea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai sta așa ca un bou! Emil se simți pentru prima dată în viață stingher. Așa că, vreme de o secundă, se lăsă păcălit de viclenia lui Luca, întrebându-se dacă nu cumva omul avea dreptate, iar el stătea ca un bou, refuzând să satisfacă cererea atât de normală și de arzătoare a unui concetățean de-al său. Când își dădu seama însă de enormitatea lucrurilor la care se gândea, Cioran se blestemă pe sine, scurt, atât de rău cât era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în stare, iar cei care îl cunoșteau cât de cât știau prea bine despre cât de rău putea fi el în stare să se blesteme pe sine ori pe oricine altcineva sau altceva. - Dă-te, mă-n mă-ta de bou, conchise Cioran, punând capăt situației și plecând mai departe. Greșise însă. Asta pentru că subestimase, în mod evident, nebunia ieșită din comun a lui Luca. Ceea ce urmă depăși imaginația curentă. Luca - pătrat, verde, mai nebun decât însăși nebunia și rostogolindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
prea serioasă. Pula chiar îi trebuia, pentru că altfel nu mai putea fute absolut nici o curvă, niciodată. - O.k., zise Cioran, încercând să pară calm. Ce vrei? Ce trebuie să fac să-mi dai pula-napoi? - Știi doar, nu face pă bou’, șuieră cel din apă asemeni unei vipere. Caracterul său, cel puțin, era de viperă. - Trece absolut tot ce-ai scris pă numele meu, continuă acesta, perfid. Plus ce urmează să mai scrii. Tot. Cioran se făcu alb ca varul. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
hotărâră ca butoiul cu pricina să fie cel măsluit. Zis și făcut, bărbații plecară în drumul lor și se așezară la pândă aproape de muntele de aur al lui Negru, așteptând ca planul lor să prindă viață. Văzură carul tras de boi ce transporta butoiul cu palincă spre casele uriașului cel bogat și se pregătiră să năvălească peste el, imediat ce acesta avea să se înfrupte din băutură. A doua zi dimineață, un urlet puternic se auzi dinspre casele lui Negru. Cu paloșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
calm, ochii ei aruncau fulgere, sclipind ciudat. Nu se poate una ca asta! Ți se pare că are mințile rătăcite? Nici prea sănătos nu pare. Din moment ce spui că vrea să se întoarcă sub stâncă, înseamnă că nu i-s toți boii acasă. Hei! îi făcu Cristian atenți pe cei doi. Sunt și eu aici! Despre ce vorbiți? Bătrânul continua să-l ignore discutând numai cu Ileana: Au trecut atâția ani și nu s-a mai întâmplat niciodată așa ceva. Tocmai tu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
beznei, va fi străbătut de sîngele purpuriu al soarelui cald, așadar, atunci simți duhoarea purtătorilor săi, sudoarea capetelor lor rase și ale subsuorilor, ca și mirosul de vite, În clipa În care fură așezați toți trei În carul tras de boi, unde erau așternute pielicele de miel. Cu capetele Înălțate pe perne moi, zăceau În car ca-ntr-o corabie, deslușind scîrțîitul molcom al roților amestecat cu cîntări și gemete. Vrînd să-și mijească pleoapele sub care se prefirase lumina, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
visa un bărbat și o femeie sau doar o femeie, poți visa un vis În trezie sau un vis În vis, dar În nici un caz piatra aceea Îngustă și albă, arcadele, cetatea aceea durabilă. 15. Carul la care fuseseră Înhămați boii scîrțîia și se zgîlțîia din Încheieturi pe sub arcadele cetății, pe sub umbra caselor, de o parte și de alta a drumului, numai că el abia dacă zărea vreo casă, căci privea pierdut doar În sus, cu ochii Încremeniți și mirați, presimțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
secolului trecut, legătura cu centrul se făcea pe drumul de pământ care putea fi circulat numai pe vreme bună, când era uscat; pe timp ploios, circulația cu carele de transport era posibilă doar dacă se foloseau mai multe perechi de boi sau cai. Cauza-cauzelor stă în structura geomorfologică a solului care se încadrează în morfologia de ansamblu a Podișului Central Moldovenesc în care se încadrează și Colinele Tutovei. Relieful actual care s-a format treptat prin retragerea apelor mărilor neo-pliocene spre
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ca alții, posibilitatea să-și îngrădească o gospodărie de 50 prăjini (prăjina în Moldova are 179 m2, cea din Bucovina 130m2), să crească animale și păsări, iar la împroprietărirea lui Cuza din 1864, a intrat în categoria celor cu 4 boi, primind 4 fălci de pământ (o falcă=80 prăjini). Boculeștii, despre care va mai fi vorba, au fost oameni destoinici, la fel ca alții, dar, spre deosebire de acești alții, au înțeles importanța școlii și a științei de carte. Se păstrase în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe de rost toată istoria satului Lunca. Și această ramură a familiei Boca s-a gospodărit și s-a înavuțit atât cât se putea într-o familie de clăcași, încât la împroprietărirea din 1864 erau în categoria fruntașilor, cu 4 boi. Urmașii acestei familii, Gheorghe Boca și Andrei Boca au fost primari în comuna Filipeni, Andrei Boca a fost și președintele obștei sătești „Sfânta Treime”, care a cumpărat moșia boierului Sterian. Vecini cu Boculeștii erau cei din familia Pușcuță (Hortolomei Pușcuță
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
temându-se să nu fie denunțați, într-o noapte de primăvară, prin luna mai, cam pe la anul 1820, au plecat din Băcești căutând alți stăpâni mai în centrul Moldovei. și mergând în convoi de căruțe unii cu cai, alții cu boi, într-o zi pe la amiază, au oprit să poposească la sud de satul Mărăști, în partea de răsărit a județului Bacău. Acolo au deshămat caii și au dejugat boii și i-au dat să pască pe es. Ei cu femeile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]