2,230 matches
-
sau poștalionul. Interiorul era căptușit cu postav nisipiu și compartimentat în lăcașuri și sertare, după o arhitectură bizară. Trăgând la întâmplare de un bumb de alamă, deschise un sertăraș în care găsi două obiecte. Luă în mână un fel de brățară ciudată compusă din doi șerpi care se devorează reciproc, mușcându-și unul altuia coada. Unul dintre ei era făcut din lemn negru de abanos, iar celălalt din lemn alb de santal. Șarpele negru avea ochi de santal, iar cel alb
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
altuia coada. Unul dintre ei era făcut din lemn negru de abanos, iar celălalt din lemn alb de santal. Șarpele negru avea ochi de santal, iar cel alb avea ochi de abanos, arătând astfel inițiatului că fiecare conținea esența celuilalt. Brățara era aplatizată și răsucită, formând așa-numita curbă a lui Moebius, astfel că plimbând buricul degetului prin interiorul ei, ajungeai în punctul de plecare, dar cu degetul pe exterior. Ca să revii exact de unde ai plecat trebuia să refaci drumul în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de plecare, dar cu degetul pe exterior. Ca să revii exact de unde ai plecat trebuia să refaci drumul în sens invers. Era în acel obiect esența labirintului și Bătrânul rătăci în voie pe trupul șerpilor încârligați. O dungă foarte subțire înconjura brățara din exterior în interior ajutându-te, ca un fir al Ariadnei, să te întorci fără să te rătăcești. Vru să vadă din ce material e făcută linia și interpuse o lupă groasă între ochii săi tociți și brățară. Era argint
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
subțire înconjura brățara din exterior în interior ajutându-te, ca un fir al Ariadnei, să te întorci fără să te rătăcești. Vru să vadă din ce material e făcută linia și interpuse o lupă groasă între ochii săi tociți și brățară. Era argint alb, când dunga traversa în lung trupul neted al șarpelui de abanos și argint negru vienez, pe trupul din lemn alb de santal. Bătrânul privea fascinant brățara, gândi că nici un alt element n-ar fi fost necesar pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
linia și interpuse o lupă groasă între ochii săi tociți și brățară. Era argint alb, când dunga traversa în lung trupul neted al șarpelui de abanos și argint negru vienez, pe trupul din lemn alb de santal. Bătrânul privea fascinant brățara, gândi că nici un alt element n-ar fi fost necesar pentru a-i completa frumusețea. Dar chiar în acel moment păli, căutând înfrigurat o lupă mai mare, căci ceea ce crezuse că este o simplă dungă de argint alb negru, înconjurând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
gândi că nici un alt element n-ar fi fost necesar pentru a-i completa frumusețea. Dar chiar în acel moment păli, căutând înfrigurat o lupă mai mare, căci ceea ce crezuse că este o simplă dungă de argint alb negru, înconjurând brățara, i se părea acum a fi de fapt o înșiruire de litere. Erau într-adevăr minuscule litere de argint, încrustate în carnea de lemn a șerpilor, pe care într-un târziu reuși să le descifreze: IN GIRUM IMUS NOCTE ET
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
IMUS NOCTE ET CONSUMIMUR IGNI Cu ajutorul unui dicționar, Bătrânul traduse cu destulă greutate: "în cerc noi mergem noaptea și consumați suntem de foc". Această sentență era firul pe care trebuia să te duci și să te întorci, de-a lungul brățării, pentru a reveni în același loc. Pe drumul de întoarcere citeai fraza invers, de la dreapta la stânga, fără ca înțelesul ei să se schimbe. Abia atinse al doilea obiect, ce părea a fi un inel, că îl scăpă imediat jos cu un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
IMUS NOCTE ET CONSUMIMUR IGNI. Cu ajutorul unui dicționar, bătrânul traduse cu destulă greutate "în cerc noi mergem noaptea și consumați suntem de foc". Această sentență era firul pe care trebuia să te duci și să te întorci, de-a lungul brățării, pentru a reveni în același loc. Pe drumul de întoarcere citeai fraza invers, de la dreapta la stânga, fără ca înțelesul ei să se schimbe." Desigur că o asemenea tematică implică un rețetar stilistic extrem de elaborat, cu inflexiuni mito poematice calofile. Andrei Oișteanu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe care i-au căzut privirile. Mike a început să fumege când a văzut numărul de telefon notat în grabă de Jina și post script-ul în care îl anunța că rareori telefonul prin satelit funcționa în mijlocul pustietății. Femeia își lăsase brățara de aur în farfuriuța cu bomboane, împreună cu cerceii cu rubine, cadoul lui de la Crăciunul precedent. Atunci când probabil că Jina sperase să primească un inel de logodnă. Poate că râul Salmon nu era un loc unde să mergi cu bijuterii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
povesteam aseară despre tristeți înnodau gândurile serilor trecute în necuvânt tangent la stele arătai neantul nu știam cine-mi ascunsese nemurirea concert pentru pianul meu de Clayderman cum clipa își plimbă tăcerile între îngeri și delfinii îmi respiră aerul strâmt brățară la gât desfac nodul uitării aprind lumânări pentru stele printre degete îmi retrag visul din gând cum timpul crește în el umbrele ultimilor fluturi orbi ce-au dansat îmi închin nisipul liniilor din palmă jumătate lumină jumătate sfert din durere
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ciudată, care, în mentalitatea ei, trebuia să augmenteze, în seara aceea, valoarea, nu prea mare, a lănțișorului și pandantivului, lucind a aur, ornându-i deschiderea molatecă a decolteului ce-i dezvelea pielea încă netedă și albă, precum și a celor cinci brățări asemeni, late, strălucitoare, ce-i încingeau ca-ntr-un basm încheietura, ce se voia îmbietoare, a mâinii stângi. Era corpolentă dar suficient de grațioasă totuși, purtând eșarfa altui timp, fluturând invizibilă din tinerețe. Avea patruzeci și patru de ani, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Pot să-ți mărturisesc că marfa asta e cu totul nouă. Nu ți-aș putea oferi ceva veritabil care să-ți încânte sufletul ca un proverb ori un vers antic. Noi, armenii, avem într-adevăr o vechime mai mare decât brățările, inelele și celelalte podoabe ce se cumpără în bazaruri. Nu ne-ar putea face concurență decât coloanele pe care le-au adus cuceritorii din risipiturile de la Delta Nilului, ca să le întrebuințeze pentru basilicile și moscheile ce se văd. Se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în curând. Acest Nicholas era slab și deșirat - blugii stăteau să cadă de pe el - și avea păr negru cu țepi, teniși roșii deasupra gleznei și un tricou pe care scria „Nu te teme. Nu te teme deloc“. Purta mai multe brățări împletite, încolăcite la încheietură, și avea cel puțin trei inele masive de argint și un tatuaj pe antebraț, unul pe care l-am recunoscut pentru că era ultimul răcnet în materie: un simbol sanscrit care însemna ceva de genul „Cuvântul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
prima, a zis el. —OK. Trebuia să-l întreb asta. —Nicholas, mai știi când Leisl primea mesaje de la tatăl tău? Crezi că le primea cu adevărat? Crezi că vorbeai cu adevărat cu el? S-a gândit puțin, jucându-se cu brățara lui ciudată împletită. —Mda. Poate. Nu știu. Dar cred că, la momentul respectiv, aveam nevoie să merg acolo și să aud ceea ce auzeam. M-a ajutat să merg mai departe. Tu ce crezi? Nu știu. Probabil că nu, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
din cap până la vârful condurilor cu mătăsuri vechi și mototolite de toate culorile, îmbibate de prafuri frumos mirositoare. Avea obiceiul să treacă să mă vadă - Domnul să aibă milă de sufletul ei, oriunde s-ar afla! -, aducând spre vânzare talismane, brățări, parfumuri cu aromă de lămâie, de ambră, de iasomie sau de nufăr, și oferindu-se să ghicească viitorul. A băgat pe dată de seamă că aveam ochii roșii, așa că, fără să fie nevoie să-i spun de ce eram nefericită, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
obiecte ce aparținuseră celor mai iubiți gladiatori, morți în arenă. Cei care le cumpărau le păstrau cu venerație sau le revindeau la prețuri mult mai mari. În mulțime se distingeau mai mulți bărbați îmbrăcați în tunici luxoase, purtând la mâini brățări din piele: erau gladiatorii ce reușiseră să rămână în viață și să termine parcursul obligatoriu, redevenind oameni liberi. Ar fi putut să plece, însă preferaseră să rămână ca instructori la Ludi, să se angajeze ca gărzi de corp la personajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
i-l dădea un servitor. Arătă spre el. — Îl vezi? Numai el are servitori, numai el se bucură de un asemenea lux. Vitellius are grijă de campionul lui, și bine face. Este invincibil. Acum servitorul îi întindea lui Skorpius niște brățări de piele, pe care uriașul și le puse la încheietura mâinii stângi. — Brățările alea îi reprezintă pe adversarii uciși. Nu-s deloc puține, ce zici? Skorpius îi aruncă o scurtă privire lui Valerius și continuă să-și pună brățările. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
servitori, numai el se bucură de un asemenea lux. Vitellius are grijă de campionul lui, și bine face. Este invincibil. Acum servitorul îi întindea lui Skorpius niște brățări de piele, pe care uriașul și le puse la încheietura mâinii stângi. — Brățările alea îi reprezintă pe adversarii uciși. Nu-s deloc puține, ce zici? Skorpius îi aruncă o scurtă privire lui Valerius și continuă să-și pună brățările. Cine va fi adversarul meu? murmură Valerius. Cred că te vor pune să lupți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
niște brățări de piele, pe care uriașul și le puse la încheietura mâinii stângi. — Brățările alea îi reprezintă pe adversarii uciși. Nu-s deloc puține, ce zici? Skorpius îi aruncă o scurtă privire lui Valerius și continuă să-și pună brățările. Cine va fi adversarul meu? murmură Valerius. Cred că te vor pune să lupți cu Flamma. — Cu Flamma? întrebă Valerius, simțind cum i se pune un nod în gât. N-a pierdut nici o luptă... Și-apoi... știi câte ciocniri am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lăți într-un zâmbet plin de cruzime. Tu mă pui în umbră. Tu l-ai ucis pe Salix. Continuau să se uite unul la altul cu ură. Mulțimea își ținea suflarea. Deodată, Skorpius ridică mâna și-i arătă lui Valerius brățările care-i acopereau brațul stâng de la încheietură până la cot și care îi reprezentau pe gladiatorii uciși de el. — Le vezi? rânji. Astăzi îmi voi mai pune una, pe care o s-o fac din pielea ta. — Roagă-te zeului tău, Skorpius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a aranjat două eșarfe subțiri ca de voal, care atârnau libere și alunecau. Felul lui Janey de a se îmbrăca nu prea se schimba în funcție de anotimp; vara în straturi pale plutitoare de mătase și bumbac în loc de lână, dar eșarfele, colierele, brățările și cerceii erau mereu acolo. Ce vezi la el? Este foarte bun la pat, i-am spus pentru a mă scuza. Și este foarte chipeș, chiar dacă poartă numai costume - vreau să spun costume frumoase, nu cele negre, japoneze. Mergem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
darul vorbirii și auzul, paralizîndu-i o parte a trupului cu dureri Îngrozitoare și condamnîndu-l să-și trăiască restul zilelor Într-o perpetuă agonie. Soția lui Jausá fu găsită În camera ei, Întinsă pe pat, nepurtînd altceva În afară de bijuterii și o brățară de diamante. Supozițiile poliției erau că, după comiterea crimei, Marisela Își tăiase venele cu un cuțit și cutreierase prin toată casa Împrăștiindu-și sîngele pe pereții din camere și de pe coridoare, pînă cînd căzuse moartă În camera ei de la ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nevoită să-și caute clientela În saloanele Învecinate, unde apărea și dispărea instantaneu, folosindu-se de serviciile femeii-ușă, căreia Îi intrase, nu se știe cum, În grații. Oliver o privi cu teamă. Doamna Bernic, ridicându-și alene mâinile Împodobite cu brățări și tinichele scumpe, Îl invită să se cufunde Între satinurile sale. „De când te aștept, drăguțule”, Îi spuse ea cu un glas șoptit. Cum era și de așteptat, Oliver nu se lăsa impresionat de farmecele doamnei Bernic. Zâmbetul ei de moluscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cerșind din ochi o țigară. Cinicul Își scoase trabucul dintre dinți și i-l lipi de frunte... Penitentul jubila. „Așa, așa”, făcu el. „Acum eu sunt ea...” Gâtul Îi era Împodobit cu șiraguri de perle, pe brațele sale durdulii străluceau brățări de aur și de-argint. De lobul urechilor lui atârnau o mie de mărgele. Ochii penitentului fuseseră Încondeiați ca ouăle de Paște. Iar buzele - acoperite de ruj de culoarea șofranului. O, nu, ființa aceasta sulemenită ce se târa la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în care Rogero urma să rămână singur. În cele din urmă, ea l-a găsit înveșmântat într-o tunică scumpă, de mătasă brodată cu aur, având un guler de pietre prețioase la gât și cu brațele-I puternice, împodobite cu brățări. Ținuta și mișcările lui trădau o femeiască moleșeală; din vechiul Rogero, el părea a nu mai fi păstrat decât numele, atât era de mare puterea pe care vrăjitoarea o căpătase asupra lui. Melissa, sub înfățișarea fostului său îndrumător, i-a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]