2,383 matches
-
cap, nu. - Copilul e cu mama lui, doamna. Tot nu înțelegeam și am început să strig: - Re-nefer. Re-nefer. Mi-au luat copilul. Mamă, ajută-mă. A venit, cu copilul în brațe, care era înfășat într-un scutec de in fin, brodat cu fir de aur. - Copila mea, a zis Re-nefer stând deasupra mea, te-ai descurcat foarte bine. Într-adevăr, ai fost extraordinară și toate femeile din Teba vor afla cât de curajoasă ai fost. Cât despre mine, îți voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de lansatorul automat. * * * Nicolas Încercă din nou s-o sune și avu o mișcare de enervare nimerind a nu știu cîta oară peste robot. Privi cu coada ochiului spre taică-său care, ajutat de Jeanne, scotea ultimele fețe de masă brodate de mînă pe care bunica lui le păstra pentru ocazii speciale. Căsătoria mătușii lui, Marie, trebuia să fie una din ele. Lăsă un nou mesaj, rugînd-o să-l sune, și Închise telefonul. Nicolas nu mai izbutea să gîndească deloc coerent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că da. — Piatra de mormânt va fi mutată mâine. Semnați În registru. Deci asta era. După douăzeci de ani, asta era. Oase amestecate cu țărână, și firele de păr alb, incredibil de multe și de vii. O revedea pe bunica brodând În fața televizorului, ducându-se la bucătărie. Asta era. Trecând pe lângă Bar des Sports, Își dădu seama că tremură. Intră, ceru un pastis. După ce se așeză, Își dădu seama că interiorul e foarte diferit de cel din amintirile lui. Acum aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
grădină; Michel și mama ei culegeau căpșune sau corcodușe. Era ca o ciudată perioadă de vacanță, sau ca o reîntoarcere În copilărie. Annabelle simțea mângâierea soarelui pe față și pe brațe. Cel mai adesea stătea fără să facă nimic; uneori broda, sau confecționa lucrușoare din pluș pentru nepotul și nepoatele ei. Un psihiatru din Meaux Îi prescrisese somnifere și tranchilizante În doze destul de puternice. Oricum, dormea mult, iar visele Îi erau fericite și liniștite; puterea spiritului este imensă, cât timp rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
bancheta din față, alt oficial, de-al locului. În automobil e tăcere, ceața de afară neîngăduind nici un comentariu cât de cât al peisajului. Localnicul bănuiește sau își închipuie parcul înghețat pe lângă care trec, întunericul și liniștea în care tainice penelope brodează dantelăriile de brumă care mâine dimineață vor pieri prin același farmec spiridușesc. Câtă ghidușie, îi trece prin cap oficialului de pe Dâmbovița, în jocul ăsta de-a văzutul-nevăzutul și totuși ce solemnă migală. Aceeași undă nervoasă trece și prin capetele celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bancă de lângă pompa americană, sub vișin. Doi bărbații ieșiseră și ei din bucătăria de vară și porniră spre popă. Unul se răzgândi și se repezi spre femei, încercând și el să le despartă. Celălalt, scund, rotofei, cu o jiletcă vișinie, brodată cu trandafiri mari, galbeni, cu un lanț de aur petrecut peste cămașa neagră, se așeză lângă preot. - Neam nenorocit, oftă el. Sunt sigur că ei mi-au furat pleierul. L-am adus special pentru dumneata părinte, să vezi și matale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai multe ori. Apoi a pus-o într-un cufăr, amintire de la mama ei, în casa mare, unde își ținea lucrurile personale și de valoare, de când a fost micuță: un scutec, o tichiuță, prima rochiță, o plăpumioară, o față de pernă brodată de mama ei, cu monogramă, jurnalul ei personal, caietul cu oracolul din clasa a VIIIa. Când deschidea capacul, venea un miros de levănțică pusă în săculeți de pânză care se răspândea în toată camera, dându-i acesteia un aer de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Întîlnească fiii, fiicele, erau urmașii lui, avea dacă nu un drept, atunci o datorie. Găsise justificare; totodată, Își asuma un risc. Povestea cu arienii, o scorneală a lui Berg, desigur, cum o socotise, Îl făcuse temător, nu se mai recunoștea; brodase pe canavaua anticarului și modelul propriu: roiuri de copii blonzi, cu ochii albaștri, ascunși de privirile lumii În locuri inaccesibile, pentru a repopula planeta după un cataclism neînchipuit mai mare decît cel prevestit de scrierile mayașe. Îi era frică, o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
spart !), o linguriță din argint (X ar putea jura că proprietarul ei a ieșit la un moment dat din apartament cu ceașca de cafea într-o mînă și cu lingurița în cealaltă înainte de a o scăpa pe jos), o batistă brodată de damă (să fie batista domnișoarei matilde ?)... „auzi ?” întreabă Vocea. într-adevăr, se aude ceva. Un sunet care vine de undeva de jos, dintr-un apartament de la parter. Un fel de bîzîit care se repetă, un semnal sîcîitor care zgîrie
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să vă sugerez, să vă propun cel puțin o pre-primă frază de început de roman. Ce idee ! Nimeni nu ne-a cerut încă așa ceva. Dar dacă vreți să vă jucați, dacă vreți să abordați niște exerciții preliminare, poftim, încercați să brodați ceva în jurul acestui început de text : nu este ușor să ai un frate mai mare considerat de toată lumea drept un geniu. Vă urez inspirație, dar mai ales capacitatea de a asculta pînă la sfîrșit ceea ce spun cuvintele în timp ce le scrieți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
total lipsit de originalitate, cum bine știi. Este genul de fantasmă de scriitor, oricine a scris nuvele sau proză sau roman a avut-o. Trebuie să fii însă extrem de naiv să treci și la act și să încerci chiar să brodezi ceva în jurul ei. Ni se întîmplă, uneori, noaptea, mie și Domnișoarei Ri, după ce domnul M pleacă acasă la el iar noi rămînem să reamestecăm cărțile, ni se întîmplă, deci, să citim împreună povestea acestui X și să rîdem în hohote
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un mic smoc de barbă. Individul ridică asupra lui Felix niște ochi grozav de spălăciți și-i lăsă apoi asupra măsuței, fără să scoată o vorbă. Abia după ce se mai adaptă obscurității, Felix constată cu surprindere că domnul cu broboadă broda cu lână de felurite colori o bucată de etamină întinsă pe un mic gherghef. - Proaste zaruri! bombăni Aglae. Apoi, după o pauză: Dar, Costache, la cine o să stea "băiatul"? - La noi! explică Otilia. Ședea acum cu o coapsă pe marginea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ascultă, Pascalopol, izbucni Aglae iritată, joci, sau nujoci? Văd că te zbenguiești cu fetele. Simioane, strigă ea, aruncând ochii spre fundul odăii, tu ce faci acolo? De ce nu te duci să te culci? Omul cu broboadă și mic barbișon, care broda și scruta din când în când pe Felix, scoase un scurt mormăit. Zarurile începură din nou să cadă. G. Călinescu Părăsit de toți, obosit, Felix examina mediul în care căzuse; Otilia îl surprinsese de la început și n-ar fi putut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înșirau hârdaie mari cu oleandri și de jur împrejurul ogrăzii erau straturi de flori prejmuite cu nuiele. Mai spre fund se vedea și un chioșc de lemn vopsit verde în care Felix zări pe bătrânul de peste noapte cu barbișon și broboadă, care broda mereu. Înțelese acum că tanti Aglae, cu Simion al ei și cu Aurica locuiau alături. Felix mai dădu câteva ocoluri odăii, ascultând exercițiile Otiliei, care le intona și vocal acum, cu un glas subțirel și G. Călinescu tremurat. În sfârșit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zise râzând Otilia, că încă nu te-ai înscris. Amdevenit ipohondră. Ce vrei? Când te-ntîlnești mereu cu Titi și cu unchiul Simion! - Cine-i Titi? întrebă Felix. - Nu știi? Titi e băiatul lui Simion, pe care l-ai văzut aseară brodând, și al tantei Aglae. Ai să-l cunoști. Băiat bun, săracul, însă cam... - Cam? - În sfârșit, ai să-l cunoști, evită Otilia caracterizarea,făcîndu-i semn cu ochii să întindă mâinile spre a depăna o jurubiță de ibrișin. Dar de tanti
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lămuri lui Felix într-un chip foarte vag cum stau lucrurile, cu o discrețiune care se dovedi mai târziu felul ei propriu de a fi, afară de clipele de umoare sarcastică. Simion, omul așa de blând și părând chiar stupid, care broda, cu o broboadă în spate, avea din când în când toane, considerate ca "păcatele lui", și atunci "dezgropa morții". Făcea scandal, și toată lumea din casă tăcea. Simion fusese în tinerețe alt om decât cel care se vedea, avusese o viață
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să fie consultat. E politicos cu tanti Aglae și cu toți, numai ca să aibă sentimentul că se află într-o familie. N-are pe nimeni. Într-adevăr, mai târziu, când toți erau strânși în salon (afară plouase) și Simion își broda perna în semiântuneric, ușa se deschise, și un bărbat și o femeie, tineri amândoi, apărură. Aglae și Aurica întoarseră capul, simulând surpriza. - Olimpia! tu ești? exclamă Aglae cu o solicitudine încare voia să pună totuși o ușoară supărare. G. Călinescu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu el. Îțidau eu altul, care nu-mi mai trebuie! - Îmi dai altul? spuse Simion încîntat și senin. Bine,atunci să-mi dai! - Du-te și te culcă, Simioane, porunci Aglae, că e târziu și te-ai enervat. Lasă, că brodezi tu și mâine. Bătrânul se îndreptă supus spre ușă, condus de Otilia. - Simion, continuă Aglae după ieșirea lui, e încăpățînatca un catâr, dar tot o sa dea. Trebuie lăsat în apele lui. Nu pot s-o fac pe Olimpia asta să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
data aceasta mare lucru. Nu găsea nimic hotărât și accepta cu bunăvoință ipotezele Aglaei și ale lui Stănică. Simion se dezbrăcă și se urcă în pat, unde șezu și ziua, și noaptea, observîndu-se cu anxietate. Nu mai mânca, nu mai broda și era ros de melancolii. El, atât de tăcut înainte, vorbea Aglaei, până ce aceasta se plictisea, mărturisindu-i că se simte pe moarte, spionînd-o îngrijorat dacă avea să-l țină minte multă vreme, dîndu-i dispozițiuni testamentare. Simion pusese ochii pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și stingeri grațioase, opriri și reluări de fraze. Cântecul muri într-o notă, semn că se vestise prezența lui Felix. Pascalopol apăru, în mână cu flautul ca un sceptru de abanos și îmbrăcat într-un greu chimono de mătase albastră, brodată cu balauri. Era impresionant. Moșierul vorbi de una, de alta și se vedea că voia să ajungă undeva fără să se bage de seamă, fără solemnitate. Zise, în cele din urmă, că pentru Otilia călătoria fusese o necesitate, că în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înalța slabele sale mâni spre ceruri, mie mi se părea că mohorâta roșie icoană a Maicei Domnului din iconostas lua conture din ce în ce mai albe, fața sa cea ștearsă și nențeleasă devenea ca suflată de-argint trandafiriu, părul său acoperit de maramă brodată cu aur părea că undoia în lungi și dezordinate bucle blonde ca aurul, ochii săi stinși de vreme păreau că lucesc ca două flori vinete, iar buzele sale sânte, galbene și închise păreau, rozate, a murmura vorbe, pe când haina cea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cea tristă a lui Toma Nour. ["Cine a văzut o-nmormîntare-n București "] 2255 Cine a văzut o-nmormîntare-n București? în carul mortuar, pe amândouă laturile cu câte - un alb 5 înger de marmură, zace sicriul deschis... pe o perină de atlas alb brodat cu negru zăcea capul cel palid cu răsfiratele bucle negre ale moartei. Caii îmbracați în negru mergeau în pas după melancolicu [l] tact al marșului de moarte preoți în haine de mătase roșie și verde brodată cu aur citeau murmurând
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
perină de atlas alb brodat cu negru zăcea capul cel palid cu răsfiratele bucle negre ale moartei. Caii îmbracați în negru mergeau în pas după melancolicu [l] tact al marșului de moarte preoți în haine de mătase roșie și verde brodată cu aur citeau murmurând înaintea, carului funebru. 12 fete îmbracate-n alb și voalate cu alb păreau triști îngeri ai durerei ce acompaniau pe angelica lor soră la mormânt. Angelica lor soră! Haina de atlas albă spânzura afară din sicriu, mînile
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pentru un spirit lucid, aceasta este propriu oricărei alegeri. Alegînd ceea ce dă forța, biruim slăbiciunea și asigurăm supraviețuirea societății de care sîntem legați. Această idee este împărtășită de toți psihologii mulțimilor consacrate și printre ei Freud. Spre deosebire de alții, el o brodează pe trama unor ipoteze coerente. De aici, reproșul său adresîndu-se "autorilor care nu au ținut cont de importanța șefului în psihologia mulțimilor, în vreme ce alegerea primului obiect al cercetărilor noastre (în psihanaliză, n.a.) ne-a așezat în condiții mai prielnice"450
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pereții și intrarea, Extazia vederea și Încînta mirosul. Pe un tapet de iarbă cu flori presemănată Se desemna ridente și roza amoroasă Și candid’ iasomie, safranul, iacintul; Pe așternutul moale de iarbă ca mătasea Acante, lăcrămioare, voioase viorele, Odorifere plante broda talamul nunții. Atoatecreatorul, principiul frumuseței, A fost decoratorul cînd a plantat edenul.” Fantezia pune În descrierea acestui sanctuar al riturilor divine mai multă substanță decît În alte capitole, sufocate de abundența frazelor abstracte. Heliade care, de regulă, caută În poezie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]