1,239 matches
-
revistei pe care o conducea, injurii săptămânale la adresa așa-zisului critic. Unul care nu citește, și dacă citește, nu înțelege, și dacă înțelege oricum nu contează, fiindcă-i alcoolic, și dacă nu-i nici alcoolic, lasă, că are el alte bube. Suntem cu ochii pe el. SECRETUL ADRIANEI Adriana BABEȚI Raiuri și lacrimi Am dezertat din pagină și-am intrat în ceață la începutul lui aprilie, în triluri de fado, cu amintirea Portugaliei în inimă. Ce-am făcut de atunci, preț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
vrei să ne zici, că ne vei zice „oameni buni”, cum văd că ți-ai luat îngăduința s-o faci, tot una e. Noi - și când spun „noi” mă gândesc și la fratele Demeter - nu ducem grija numelui. Alta e buba: ne doare că oamenii pe care îi prindem nu vor să stea de vorbă cu noi. De multe ori, părinte, prindem drumeți doar ca să mai stăm la o tacla, nu le luăm un ac. Crezi că înțelege careva treaba asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
le spunem franc, în față: ați luat fata, s-o stăpâniți sănătoși! Iată binecuvântarea noastră: să fie într-un ceas bun! — Bine, bine - zise hangiul - da’ cu cei doi dinți lipsă ce facem? — Mda - făcu Metodiu. într-adevăr, aici e buba: nu te poți prezenta acolo cu mâna goală. N-ai dumneata în toată casa asta doi dinți rămași pe undeva, în vreun borcan, pe vreun stelaj? — N-am păcatele mele - se tângui hangiul - că de fiecare dată când găseam câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
metru-doi de suspantă cu care să mă joc de-a caii. De-acum, când o să mă vindec la gionate... Stau În calidor (și mă usuc de dor) și, Doamne, cum aș mai vrea să fiu lăsat să umblu, așa, cu bube sub genunchi și să mă pot juca de-a caii, cu hățuri de suspantă nevopsită; și să umblu, țanțoș, prin sat, cu coatele Îndepărtate - ca să se vadă bine de tot cămașa de parașută... Dar de unde? Cine să-i aducă mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mama, dintr-o dată grăbită. - Dar vreau să văd!, zic eu. - N-ai ce vedea! - mă ia În brațe cu tot cu pături, mă duce În casă. Mai bine să vedem ce-ți fac gionatele... Așa le zice mama picioarelor mele, pline de bube urâte pe sub genunchi - din pricina lor nu pot umbla, nu pot Îndoi genunchii, nu pot coborî la joacă. Le-am cules la scăldat, zice mama. Așa o fi. Din pricina gionatelor bolnave stau În calidor, Învelit În pături pân-la brâu. Și trăznesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la scăldat, zice mama. Așa o fi. Din pricina gionatelor bolnave stau În calidor, Învelit În pături pân-la brâu. Și trăznesc a pucioasă, de parc-aș fi râios. Dar nu-s. Nu râie am adunat de la vale, la scăldat - altceva. Cu bube. Mi-a descântat Mătușa Domnica de-râie, e cel mai curat, nu-i cu balegă, nu-i cu cap di șărpe de-o săptămână - numai cu untură de porc, curată și cu acul de cusut - ce-i mai curat, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ea În lagăr. De prizonieri sovietici. Oare În același lagăr cu tata? Sau Îi desparte, pe la mijloc, cu sârmă ghimpată? În cele din urmă, se Întoarce mama - prin față. - La ce-i trebuie devușcăi vata?, o Întreb. Are și ea bube la gionate? Culese de la scăldat? - Îmhî!, răspunde mama, privind În altă parte. - Eu n-am văzut picioarele ei, are ca mine, ca toată lumea, picioare? Mama nu apucă să răspundă: bate cineva În ușă. Aleargă, Încuie răsucind cheia de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tâlhari!, plâng eu, cu foc, din calidor. Mă ia În seamă doar Moș Iacob. E ciupit binișor, dar el singur vine lângă mine, În calidor și mă Întreabă, cu limba, acum groasă, de parcă ar fi picior, de ce plâng: mă dor bubele de la gionate? - Mă doare inima de la suflet!!, răcnesc eu, cu deznădejde și cu bucurie că are cine mă asculta. Ați stricat bunătate de cruce, păgânilor! Și cât am trudit la ea... - De asta plângi? Să-L lăudăm pre Domnul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În viața unui detectiv ? — Da, dar nu putem compara rivalitatea dintre cei care fac reclame pe străzile foarte circulate și detectivii care iscodesc prin străzile dosnice, nu ? La tine a coincis plecatul de acasă cu părăsirea slujbei anterioare... aici e buba! Ai fi putut să le faci pe rînd... dacă n-ar fi intervenit concurența. Ce părere ai? Te-ai opus deschiderii magazinului meu pentru că te-ai gîndit că dacă traiul ne este asigurat pentru moment, nu poate fi oricum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
intelectuali din cartea cu același titlu. Nu-i bai... doar sunt anecdote culese din biografii celebre. Ceea ce face Johnson nu e altceva decât să aducă în discuție anumite lucruri necunoscute publicului larg, sau chiar trecute cu vederea: temperamentul lui Marx, bubele aceluiași domn, alcoolismul lui Hemingway, sexualitatea ciudată (mai poți spune așa ceva?) a lui Rousseau... O muncă (nici măcar nu-i muncă) de rădașcă împuțită scormonitoare prin rahat. Așa cum știm cu toții, instituția biografiei serioase nu există în această țară, drept care credităm cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
de dormit. Eu eram cu Andrei Captarenco, un operator care acum lucrează la noi la În premieră emisiunea realizată și prezentată de Carmen Avram - n.a.Ț. Am dormit în mașină, ne-au pișcat niște gângănii, ni s-au umflat niște bube pe noi, n-aveam unde să facem duș. Am găsit o saltea în gunoi, am luat salteaua și niște cartoane și am dormit cu câinii și cu gândacii în parc. A.N.: E o formă de a spune sau chiar
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
lumina tiparului. Mă simt nevoit să o iau etern de la început: o alarmă urlă dezabuzată, uitată pe o antică Dacia 1300, parcată în fața ferestrei mele, și nimeni nu se sinchisește, evident. Ce mai contează o muscă urlătoare în plus pe buba, pe puroiul numit „capitala“ europeană București, condus de un negustor de marmură și de o prefectă cu aură de fată descurcăreață dintr-o telenovelă mexicană, ce a plecat de jos și ajuns sus, atât de sus încât trăiește într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Așa cum spuneam poze, poze, poze. Mă înțelegi? Dar ce este cu adevărat dincolo de aceste clișee, asta mă interesează pe mine, cum trăiește omul acela printre oameni, ce gânduri are seara când pune capul pe pernă, știi? Nu știi. Aici îi buba, drăguță. Cum poți face ca să umpli marile spații ce se ivesc între imagini? Nu cumva aceste poze sunt făcute doar pentru a camufla dedesubtul? Ei, chestia asta mă înnebunește pe mine... Sunt atâtea întrebări la care tot caut răspuns. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
uneori îmi e atât de rău, încât îmi vine să plâng. Și-i mai vezi și pe doctorii ăștia că taie capul unui pacient, convinși fiind că n-au nici o șansă să-l vindece. Nu fac decât să-i zgândăre buba din cap și după fiecare intervenție, pacientul se simte mai rău și e tot mai smintit. Crede-mă că îmi e și mie greu să mai trăiesc doar cu asemenea perspective. Colac peste pupăză, mi se duc și toate economiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cuvintele și din pricina aceasta este dezorientată - dezorientată și speriată. Apoi, „lucrurile“ pe care le aude sunt tot mai grave. Stăm zilnic de vorbă cu ea, eu și doctorul. Încercăm să înțelegem toți trei ce anume s-a întâmplat, unde este buba cea mare. Eu am fost de părere să te chemăm și pe tine la aceste întruniri ale noastre și doctorul a fost de acord, dar Naoko s-a opus. Motivul ei a fost următorul: „Vreau să fiu frumoasă când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
epuizat. Soarele era la asfințit și umbrele albăstrui se conturau tot mai puternic. Pescăruș dispăru, dar eu nu mă mai săturam de florile de cireș care, în lumina pală a amurgului, îmi lăsau impresia că sunt gata să explodeze, asemenea bubelor supurânde ce stau să plesnească. În momentul acela grădina se umplu de un miros dulceag, greoi, de carne putrezită și atunci m-am gândit la Naoko. Trupul ei frumos îmi plutea în fața ochilor, culcat, în întuneric și muguri infiniți răsăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
arși pe mai mult de 50% din suprafața corpului. 7 văduve, 17 copii orfani. Una din femei povestește cum le administrează copiilor romergan, pentru că nu se mai opresc din plâns. Întreabă mereu „când vine tata de la spital, știu că are buba“. Deși camerele de filmat s-au oprit, ca întotdeauna, la gura minei, au ajuns la noi tot felul de detalii. Atmosfera pare surprinsă în minele secolului al XVIII-lea. Brigada a plecat pe ultimul drum prin puțul minei, coborând opt sute
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
român, la Cernăuți, acum, când această veche vatră de cultură românească aparține Ucrainei, când pe străzile Cernăuților nu prea auzi vorbindu-se românește? V.T.: Ce înseamnă să trăiești acum la Cernăuți, în Ucraina, și să rămâi român? Uite, aici e buba, dragă frate. Pentru că poți trăi la Cernăuți fără multe emoții și fără procese de conștiință, așa precum locuiesc acum zecile de mii de ucraineni, sosiți aici din diverse zone ale Ucrainei, care se simt bine mersi, foarte confortabil. Au și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cu bibiluri. despre care pasărea mea pământie visează cum cântă, visează să știe. visează cum zboară. dar din pământ doar pământul se vede-n afară. [în țara mea... ] în țara mea e o veșnică primăvară. în țara mea înfloresc toate bubele pământului. tot aici, de mai bine de cincizeci de ani, îmi locuiesc și eu neputința. nevolnicia. neîmplinirile. umilința. aici mă simt eu acasă. un preș de șters picioarele la intrarea din dos. aici mă descompun de mai bine de jumătate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
deltă. Eu tot mai sper însă. Vorbește cu doctorul tău, tatăl lui Bogdan, parcă, zi-i să te mai scutească de torturile astea medievale. Inchiziția nu poate scoate nimic de la unul ca tine oricât s-ar strădui. Zi-le că buba ta e celestă, metaforică, deictică. Zi-le că ea nu se extirpă cu bisturiul lor steril. De fapt nici nu trebuia să te duci la doctor, poate îți crește vreo aripă și proștii ți-o taie. Hai cu noi în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
era nou, se întîmplase, deci, ceva miraculos în viața noastră și aveam acces, iată, la un alt standing. Credeți însă că torționarul mi-a lăsat această bucurie intactă, pînă la sfîrșitul visului ? nicidecum. Undeva trebuia să fie o falie, o bubă, o decepție. Iar falia nu a întîrziat să vină. explorînd spațiul de la parter am descoperit cu stupefacție că peretele care dădea spre stradă era de fapt... un fel de paravan. oricine ar fi putut să-l împingă puțin și să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fie vorba, nu vei putea face nimic.” — Ba nu, spuse domnul Busbib cu voce tare. Pot face ceva și chiar am să fac. „nu poți face nimic. ești un nimeni. nu contezi pentru umanitate. ești un țîști-bîști. Un busbib. o bubă.” — Ba nu, se răzvrăti din nou gardianul. măcar am să trag lista la xerox și am să o împart pe străzi. „mă faci să rîd.” — am să o strecor în toate cutiile poștale ale imobilului și chiar în toate celelalte
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cîinii printre ostrețe, arătîndu-l pe Balbo în toată splendoarea lui și nimeni, dar nimeni altcineva decît dumneata nu-și dă seama ce se clocește acolo. Ești dumneata deștept, dar nu ești genial ca să fii chiar singurul care pricepe! Aici e buba, domnule Bîlbîie, de ce nimeni nu pricepe, de ce nimeni nu vrea să priceapă?!" Leonard Bîlbîie nu se îndoia nici cît negru sub unghie că Mihail are dreptate și că dreptatea acestuia se baza pe fapte, pe informații serioase, verificate. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să facă față la toate. Cei doi, dar mai ales colonelul, așa cum arăta, înalt, subțiratic, cu fața lui îngustă ca o scîndură și ochii negri, mereu febrili și neliniștiți, cei doi trimiși ai prințului aveau gînduri primejdioase și, aici era buba, știau să le pună în practică. Nu vorbești, nu te joci cu teama. Iar dacă au de gînd să-i dea drumul în lume, Vladia va fi cea dintîi lovită, cea dintîi care va fi cuprinsă de năvodul vîscos al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
e pe picioarele tale? Ce ai? De la genunchi în jos picioarele lui erau roșii. El și le mângâia de sus până jos parcă ar fi vrut să-și dea seama dacă simțea vreo durere și nu zise nimic. Nu erau bube, pur și simplu pielea sa brună în restul corpului era roșie ca focul începînd de sub genunchi până la tălpi. - Nici eu nu știu, o să mă duc la un doctor. Tânjea după o iubită, Loti, care îl părăsise și nu se putea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]