1,102 matches
-
altădată, care parcă la dangătul de clopot, când ajungea pe ogor, îngenunchia, făcea semnul crucii, apoi răsturna brazda până la apusul soarelui când iar îngenunchea și mulțumea cerului care i-a dat puteri. Cei care conduc azi destinele neamului, lăutari, slugi, bufoni, plebe plină de moravuri și perverși, se joacă de-a moartea cu viața și istoria neamului nostru peste care au curs veacuri de sânge, lacrimi șiroaie și nestinse morminte, șuvoaie nepământene. Mișcarea Legionară a fost permanent reprimată cu toată forța
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
multe Împrejurări (unele ținând, de-a dreptul, de triviale scenarii infantile numite „de-a v-ați ascunselea” sau „hoții și jandarmii”), dar mai ales În relația cu cenzorii care reprezentau, ubuesc, Cenzura inexistentă (o altă instantanee idee genială a genialului Bufon Național). Tensiunea acestei relații se dovedise extremă, atât la apariția volumului de eseuri Pe contur, În 1984 (volumul tocmai premiat, În 1986, În care, până la urmă, după repetatele insistențe ale editurii, fuseseră scoase doar două interviuri, cele luate de Gh.
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-și afle loc și În volumele următoare. În volumul patru, de pildă, Florin Mugur era contemplat În „rolul convenabil de jidov rătăcitor”. Cât de convenabil?, mă simțeam Îndreptățit să Întreb. În aceeași tonalitate, compozitorul Maiorovici apare „pe postul unui mic bufon evreu de casă”, iar Claudio Magris, incapabil, ca atâția occidentali, „a Înțelege ceva din realitatea românească”, este identificat nu doar drept „triestin și germanist”, ci „probabil evreu, ca și Svevo”. Nici Mugur, nici Mândra, nici Magris, nici Svevo, cu defectele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
răul ubicuu și reinventând binele din nimic sunt anulate, instantaneu, de stihia neînțelegerii care se crede clarvăzătoare. Brusc, echinocțiul și solstițiul Își inversează, Într-o clipire, rolurile, dar se unesc sub pulpanele zgripțuroaicei, Întețind frustrări și furie. August pălărierul, clovn bufon și confesor, nu mai poate fi de folos, s-ar zice, În asemenea veninoase vârtejuri ale vanității. Vorbele sale sună, Însă, și astăzi, ca un dulce descântec: „Seninătatea, sâmburele puterii mele... nu știu de partea cui este dreptatea, de aceea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Ki½, și Cortázar au conferit o nouă legitimitate scriitorului expatriat. Ei sunt doar premergătorii lumii de dezarticulate-articulări În care trăim. Greu să ni-l Închipuim pe Kafka În Lumea noastră Nouă și Încă mai greu să-l vedem În rolul bufon de promotor telegenic al propriei OPERE, cum o cere Întreprinderea computerizată de distracții a Circului Planetar. Felul cum solitarul Franz Kafka a depășit, fără a depăși, imposibilitățile, supraviețuind nu doar În limba germană a Înstrăinării sale, reamintește Însă epocii noastre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mereu uimitoare. Reprezentant al „celeilalte lumi”, adevărată tocmai pentru că fantasmagorică, un fanatic apărător al „pozițiilor pierdute ale poeziei”, acest „artist al improvizației” și „prestidigitator metafizic”, tatăl-copil este o sinteză Între Atena și Ierusalim. Un cavaler neobosit al improvizației, un glorios bufon al ezotericului, spion neobosit al enigmelor, pionier pregătit a detecta și exploda minele ascunse În tranșeele războiului burlesc Împotriva plictiselii, el păstrează, totuși, amprenta premisei contra căreia se revoltă. Un profet, totuși... chiar când eșuează În clovn, chiar când Îmbracă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dovedit a fi un proces nesfârșit, complicat și tulburător. La bine și la rău, nihilismul rămânea energica forță spirituală din spatele creației sale, din spatele originalității și a stilului său. Și-a menținut vie singuratica luptă: ca scriitor, ca artist, ca filosof bufon ce-și bătea joc de filosofie, ca apatrid solitar cu o mască de Buster Keaton și, desigur, ca seducător. Mereu, avocatul diavolului. Scriitoarea Marta Petreu remarca Într-un riguros și strălucit eseu, „Doctrina legionară și intelighenția interbelică” (Apostrof, 1998), că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
apoi, În perioada stalinistă, a beneficiat de o scurtă recuperare, În intervalul „liberalizării” de la mijlocul anilor ’60, invocându-se „umanismul” și „antifascismul” ei. Exilată din nou, ulterior, din cauza subversivității antitotalitare a textelor și a poziției intransigente a autorului față de dictatura Bufonului Carpaților. Ionescu rămânea un... „huligan”, adică cel care scrie „cu totală sinceritate”, cum spusese, obsedat de adevăr, oricât de inconfortabil sau insurgent s-ar dovedi. Reeditate În Întregime după 1989, textele sale rămân motiv de perplexitate și suspiciune nu doar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Caragiale, deși Saul Steinberg s-ar fi putut regăsi, fără Îndoială, În originala insurecție românească Împotriva locului comun, a cărui cămașă de forță acești mari neliniștiți au mitraliat-o, cu toții, prin paradox și parodie, prin ludicul spiritului lor rebel și bufon. Nu ar fi vorba nici chiar de vreun „carnet de membru” În loja internaționalistă a maeștrilor inovatori ai artei moderne. Un dadaist doar În sensul „cetățeniei” modernității, nu al cotizării la o mișcare, fie ea și de avangardă artistică. „Punându
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
doilea. Având a interpreta, într-un „teatru de societate”, rolul feminin central dintr-un basm dramatic scris de un necunoscut, fiica unui senator, logodită cu un personaj politic important, se îndrăgostește de enigmaticul autor. Acesta se dovedește a fi chiar bufonul aristocrației bucureștene, poreclit Michiduță, care dincolo de bravada ostentativă și de învelișul înșelător al frondei cotidiene ascunde un suflet sensibil și romantic. Repudiată de logodnic și amenințată de tatăl său cu trimiterea la mănăstire, Domnița trăiește drama izolării impusă de condiția
FRODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
halucinării funambulești (Noapte fantastică, Sonet regal, Trecutul, Scenetă, Nocturnă). Inima aprinsă de iubire e „lampion”, „hârtie și spoială”; „lumina nepoftită” îi stingherește pe morții din suflet: „Doar unul dintre dânșii - un mic strigoi cuminte!, / un alb schelet sarcastic, un filosof bufon/ văzând că astrul tainic e doar un lampion/ zâmbește în tăcere și doarme înainte.” Cu imagini de un desen fin, noi, neașteptate, I. este un poet de vocație reală, a cărui evoluție curmată pretimpuriu a putut sugera apropieri de numele
IACOBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
mai caracteristice. Cel mult unele accente („șopârlele”, referirile la realitatea proximă) se acutizează sau capătă o mai mare transparență. De altfel, o parte a poemelor au trecut cu minime modificări dintr-un volum în altul. E o poezie îndatorată spiritului bufon, disimulând sub aerul de neseriozitate și de jovialitate frivolă identitatea unui sentimental care își exteriorizează melancolia în tumbe și poze ludice. Pe scurt, neseriozitatea unui serios care ezită să se ia în serios. Formula compozițională constă în patinarea - versificată riguros
IARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
subiecte, ce teme ați vrea să atingeți într-un viitor film, sau spectacol de teatru? Pe care nu le-ați atins până acum. A.V. Am scris o adaptare a piesei lui Cehov "Cântecul lebedei" pentru un spectacol intitulat " Noaptea bufonilor", pe care vreau să-l fac în vara care vine cu Ilie Gheorghe și Marian Râlea la Teatrul Național "Radu Stanca" din Sibiu tocmai pentru că managerul Constantin Chiriac a făcut din acest teatru o emblemă internațională. Vreau să fac un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
a vă contrazice că s-ar putea să fie ultimul film sau ultima discuție, am să reproduc și eu chiar trei stihuri, din "Shakespeare al nostru": "Piesa e gata, trag oblonul. Hei, ce ploaie e afară! Dacă v-a plăcut bufonul, Mai poftiți și-n altă seară." (Emisiunea "Cap de afiș", TVR3, 3 ianuarie 2015) Ruxanda Donose Teodora Gheorghiu Leontina Văduva "Turneul celor trei dive". Un titlu, aparent, ușor exagerat. Suntem în al treilea deceniu al secolului XX mai avem dive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
viață, alunecînd pe sensurile lui ,a gîdila". Căci, într-adevăr, ce tălmăcire mai potrivită (pe care n-ai găsi-o într-o cronică ,de bine") a ,sufletului copilărit" decît gîdilatul, mîngîiere ghidușă? De aici pînă la îndeletnicirea știută a oricărui bufon regal, causeur și moară de glume, e-abia o întorsură de frază. Virgil Ierunca pare să lucreze mai bine portretele în oglindă. De-o parte e modelul, la mijloc vremurile, strîmbe și împingînd la strîmbătate și de partea cealaltă iese
Busola și penseta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11317_a_12642]
-
eul fondat pe rațiune ajunge a submina lumea percepută ca fiind fără noima, a o parodia. Tragediei i se substituie comedia. Omului responsabil, care se mărturisește și plînge, îi ia locul omul care înscenează, care nu ia nimic în serios, bufonul. Ne putem întreba dacă aceasta este o poziție curat estetică. În ciuda extremei libertăți acordate poeticii în temeiul intenției subversive, deconstructive, demoniace, homo aestheticus cedează pasul unei conștiințe cabrate în programul său de-a răspunde unui antiunivers printr-o antiliteratura. Oircîtă
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
cale către eterogenitatea culturală, catre amestecul, liber de genuri și moduri (existente atât în Renaștere, cât și în postmodernism, exprimate ca atare sau aflate undeva în subtextul produsului estetic). Această cu atat mai mult cu cât carnavalul - mediul legitim al bufonului, care, în majoritatea pieselor din Renaștere, este înzestrat cu privilegiul de a rosti adevărul fără a fi pedepsit, protejat fiind de mască pe care o poartă (a se vedea funcția esențială a nebunilor lui Shakespeare) - oferă modalități de a exprima
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
de registre și mesaje, nici “atunci”, nici “astăzi”, un soi de modernitate fără stil și ținută. Devin majore, astfel, efectele cortinelor digitale sau a cicloramei, a cîtorva soluții de lumină, vizualizarea întîlnirilor de la malul mării, precum și o scenă, una, a Bufonului și jumătate din scena importantă a lui Malvolio. Deși construcția regizoarei mi s-a părut valabilă aici, solidă, spumoasă, plină de haz și conținut, de ironie, de gag fin, de consistență. Ridicolul lui Malvolio poate fi măsurat în umbra enormă
Comedia erorilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14338_a_15663]
-
pildă. Din păcate, iarăși, l-am găsit pe Florin Mircea în Malvolio parcă ostenit, fără anvergură și aplomb, executantul doar al unui traseu stabilit impecabil de Beatrice Rancea, o formă interesantă, dar fără vlagă. Și-am suferit. Ca și pentru Bufonul lui Petru Ciubotaru. Chiar dacă rolurile nu sînt împlinite, discuția se menține în jurul unor aprecieri, fie și critice, ce țin de teatru și de spectacol. Ca și impresia superficialității lui Constantin Pușcașu în Orsino, ca și evoluția plăpîndă, dar corectă a
Comedia erorilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14338_a_15663]
-
acest spectacol, de mare clasa actoriceasca, se disting două interpretări ieșite din comun: Virgil Ogășanu - Malvolio..." "Și, cel fără de care a 12-a noapte nu poate exista și nici nu poate fi imaginata, Feste, cel mai înțelept și mai trist bufon din comediile shakespeareene, cu o surprinzătoare viață prin creația lui Florian Pittiș. Un joc de profunziume, interiorizat, cu straturi de semnificații, elaborat cu precizie în gest, privire și cântec, ne-au relevat un Feste-vagabond, un Charlot „avânt la lettre”, cu
Florian Pittiș () [Corola-website/Science/300649_a_301978]
-
de piatră" (1972, în colaborare cu Dorin Liviu Zaharia). Pentru scenă, a scris singur sau cu ajutorul celorlalți membri Sfinx, muzica spectacolelor "Suferințele tânărului W" (Goethe), "Elisabeta I", "A douăsprezecea noapte" (Shakespeare). Din muzica acestuia din urmă a rămas celebru „Cântecul bufonului”, cunoscut astăzi publicului și prin alte interpretări. În 1981, cu ocazia unui contract cu formația în Belgia, nu mai revine în țară și cere drept de azil politic. Se va stabili la München, Germania, unde își construiește un studio de
Dan Andrei Aldea () [Corola-website/Science/299695_a_301024]
-
a consacrat drama romantică, teoretizând principalele criterii artistice ale acestei specii în „Prefața” la drama „Cromwell” (1827), care este considerată manifestul literar al romantismului. Fascinația dramei romantice constă în faptul ca „topește în același suflu grotescul și sublimul, teribilul și bufonul, tragedia și comedia” și poate, de aceea, au aderat la această specie numeroși scriitori, în creația cărora un loc important l-a avut drama istorică. În literatura română, drama istorică este inițiată de Bogdan Petriceicu-Hașdeu, cu piesa în versuri „Răzvan
Dramă () [Corola-website/Science/299182_a_300511]
-
porci: "Frații Karamazov", ultimul și cel mai voluminos roman al lui Dostoievski, are statut de "magnum opus", fiind considerat cea mai importantă lucrare dostoievskiană. Acțiunea se concentrează în jurul conflictului dintre Feodor Pavlovici Karamazov, un latifundiar bătrân, avar și depravat (un „bufon” și „măscărici în carne și oase”), și cei patru fii ai săi. Fiul cel mare, din prima căsătorie, Dmitri, un militar hedonist și impulsiv, se manifestă adesea prin izbucniri violente împotriva trufașului său tată. Motivele sale sunt întemeiate: Feodor Karamazov
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
piesa "Răzvan și Vidra" de B.P. Hasdeu, unde, în care a jucat rolul "Șoltuz". Rolul său de succes a fost interpretarea escrocului Leroque dintr-o piesă obscură, "Necunoscuta". Ulterior, Ciprian s-a remarcat prin interpretarea unor roluri cum ar fi: Bufonul din "Regele Lear", Păcală din "Înșir-te mărgărite", Răzeșul din "Răzvan și Vidra", Grozea din "Vlaicu Vodă", Purgon din "Bolnavul închipuit", Lubin din "Georges Dandin". A jucat și în câteva filme de lung metraj, putem menționa următoarele pelicule: "Independența României
George Ciprian () [Corola-website/Science/298909_a_300238]
-
sau de pe pajiști grieg a activat și ca pianist de concert până la sfârșitul vieții sale aceasta tehnica se realizeaza prin vagin sub control ecografic si anestezie un caz particular de abuz emoțional este abuzul alienator rezultate bune au dat folosirea bufonilor pentru a produce ilaritate voie bună în clinicile de copii totuși odată cu apariția focului se observă crearea în jurul acestuia a unui loc colectiv destinat savurării alimentelor gătite cu această ocazie sunt desființate districtele ca subdiviziune teritorială și sunt înființate arondismentele
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]