6,806 matches
-
Ne lipsesc universitățile și centrele de cercetare de cel mai înalt nivel, ne lipsește tehnologia de ultimă generație, ne lipsesc, în fine, corectitudinea muncii și respectul necondiționat față de lege. Dar ar trebui să avem acel lucru care, ideal, este inalienabil: bunătatea umană. Pentru a fi atent cu cel de lângă tine nu ai nevoie nici de bani, nici de timp, nici de motivații suplimentare. Aceasta ar trebui să ne fie singurul etalon etic. Cu vreo două săptămâni înaintea întoarcerii definitive în România
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care o scăpasem, din neatenție, pe jos. Același lucru mi s-a întâmplat, de nenumărate ori, în magazine, când vânzătoarele alergau disperate după mine, să-mi dea restul pe care, neglijent, îl lăsasem pe tejghea. Ați putea obiecta, bineînțeles, că bunătatea și amabilitatea sunt rezervate străinilor, niponii fiind tratați cu altă monedă. Nicidecum... Odată, o bună prietenă, Yoko, a luat autobuzul de acasă până la gară, trezindu-se, la destinație, că-și uitase portmoneul în apartament. Șoferul, plin de solicitudine, i-a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mult, m-am simțit permanent înconjurat de bunăvoință afectivă și de atenție nedisimulată. Vinovat eu însumi de tarele naționale ale țâfnei și suspiciunii față de celălalt, mă simt reconfortat că există un colț de lume în care umanitatea nu a abandonat bunătatea, respectul mutual și demnitatea. Partea a doua GIUVAERUL Dansul ceremonial al hârtiei A simți recunoștință și a nu o exprima seamănă cu a împacheta un cadou și a nu-l dărui. William Arthur Ward În 1993, cercetătoarea britanică Joy Hendry
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
adânc unde au prins și i-au omorât pe toți vătafii și au eliberat bărbații. S-au întors cu toții la castelul regelui și cu ajutorul slujitorilor au desfundat butoaiele cu nectarul făcut din bobițele fermecate. Au spart lacătele depozitelor ticsite de bunătăți adunate din munca bărbaților, au sacrificat vite și oi, au uns cu grăsime arcușurile instrumentelor muzicale și au făcut o petrecere la care au participat și cei nenăscuți. Crăiasa inimilor în suferință și bătrânul Crai al bărbaților stăteau rezervați și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
metodic, chiar zilnic, principiile ființei preliate din metafizica greco-tomistă și aparenta lor evidență îmi foloseau prea puțin: Ființa este Ființă și nu Non-Ființă. Dar Ființa într-adevăr nu este Non-Ființă? Fiecare existență ca atare are în proprietate identitatea, adevărul și bunătatea. Dar existența nu este deseori contradictorie, neadevărată și lipsită de bunătate? Cum se judecă răul prezent în lume? În epoca nihilismului și a existențialismului, principiile clasice ale Ființei puteau fi contestate făcându-se referire la dualismul, caducitatea, decadența, abandonul și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lor evidență îmi foloseau prea puțin: Ființa este Ființă și nu Non-Ființă. Dar Ființa într-adevăr nu este Non-Ființă? Fiecare existență ca atare are în proprietate identitatea, adevărul și bunătatea. Dar existența nu este deseori contradictorie, neadevărată și lipsită de bunătate? Cum se judecă răul prezent în lume? În epoca nihilismului și a existențialismului, principiile clasice ale Ființei puteau fi contestate făcându-se referire la dualismul, caducitatea, decadența, abandonul și nimicnicia existenței umane. Jean-Paul Sartre, care înțelegea (propriul) existențialism ca pe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
importantă pentru întreaga existență. Ca să fiu și mai clar, pentru a mă simți bine în lume am nevoie de un Tu. Nu doar de un Es, un alt lucru, un non-eu, dar de un alt eu, capabil de libertate, ajutor, bunătate și înțelegere, care în raportul personal devine un tu, care acceptă și totodată dăruiește încredere. Fără încredere, bucuria conviețuirii și colaborării nu este posibilă. Acest lucru este valabil, precum am ilustrat în capitolul precedent, pentru o viață profesională de succes
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și atributele vulgare, indecente și ofensive ce mi-au fost adresate până în prezent prin cuvinte, scrisori sau în public, deseori de către persoane devotate care promiteau să se roage pentru mine. Este suprefluu deci să mi se pretindă o mai mare bunătate și finețe în fața înalților prelați adesea foarte susceptibili. Recunosc: când ne arătăm foarte siguri pe noi înșine trebuie totdeauna să fim atenți să nu devenim egocentrici și, cu privire la propriile carențe, să rămânem modești în intimitate, știind să ne întrebăm critic
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
explică nu puține dintre revoluțiile chineze. Dimpotrivă, aș simpatiza mai mult cu înțelepciunea umanistă a doctrinei maestrului Confucius. Omul trebuie să aspire la un raport armonios cu semenii săi și cu natura, trebuie să demonstreze umanitate (ren) în raport cu ceilalți oameni; bunătate, bunăvoință, altruism. Acestea sunt obiectivele ce trebuie să direcționeze atât reînoirea interioară a individului, cât și constituția exterioară a statului. Cuvântul ce trebuie să îmi folosească pentru toată viața ca criteriu de acțiune este reciprocitate (shu). Este vorba despre prescurtarea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în cele din urmă. Justificarea lui Dumnezeu în fața durerii? De argumentarea lui Pierre Bayle s-a ocupat și filozoful, teologul, istoricul și matematicianul Gottfried Wilhelm Leibniz. El a dat lumii expresia "teodiceea", "justificarea lui Dumnezeu". Opera Eseuri de teodicee asupra bunătății lui Dumnezeu, a libertății omului și originii răului, publicată în 1710, devenea curând o operă clasică. Leibniz era suficient de realist pentru a nu micșora numeroasele forme de suferință și de rău prezente în lume. Lumea, pentru el, nu este
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
valabilă. Înțelegem că educatorii nu trebuie să-și impună voința copiilor în mod autoritar, dar nici contrariul nu trebuie să se întâmple. Respectul reciproc al demnității celuilalt în spirit creștin înseamnă, pentru educatori, o garanție spontană și necondiționată de încredere, bunătate și mai ales de iubire, acea iubire ce nu se lasă indusă în eroare. Pentru copii, acceptarea cu încredere a limitelor impuse de adulți, într-un spirit de cooperare și de mulțumire. Astfel, într-o fază de nesiguranță și dezorientare
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
după cipul său" (Facerea I 27) s-a odihnit în ziua a șaptea "de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse" (Facerea C. I 3), binecuvântând și sfințind aceea zi. A rânduit apoi un loc cu toate bunătățile, numit Eden sau Raiu și aici, în grădina Raiului a așezat pe Adam "ca s-o lucreze și s-o păzească" (Facerea II 13). Grădina aceasta, udată de râuri și plină "de tot felul de pomi, plăcuți la vedere și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
binefăcătoare a focului, viața ar fi inexistentă iar universul neînțeles. De aceia, omul a ajuns la matura cunoaștere a lui Dumnezeu și nu L-a confundat cu creaturile sale, cea dintâi virtute pe care I-a atribuit-o a fost bunătatea, iar bunătatea a fost comparată cu căldura, împrăștiată de foc. Nemurirei și curăției, alte două atribute ale divinității, li s-a dat, de asemenea, ca simbol "focul". Focul purifică; focul reînnoiește. Rațiunea omenească n-a prins încă taina pe care
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
focului, viața ar fi inexistentă iar universul neînțeles. De aceia, omul a ajuns la matura cunoaștere a lui Dumnezeu și nu L-a confundat cu creaturile sale, cea dintâi virtute pe care I-a atribuit-o a fost bunătatea, iar bunătatea a fost comparată cu căldura, împrăștiată de foc. Nemurirei și curăției, alte două atribute ale divinității, li s-a dat, de asemenea, ca simbol "focul". Focul purifică; focul reînnoiește. Rațiunea omenească n-a prins încă taina pe care o ascunde
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a fost înțeles nici după aproape 2000 de ani, acesta e un lucru învederat. Biserica, în genere, prin conducătorii ei, se pierde în lucruri mărunte, sau cum spune sfânta Evanghelie: "Strecură țânțarul și înghite cămila".Văd lucrurile mici, iar mila, bunătatea, iertarea și înțelegerea reală a faptelor, așa cum voiește Mântuitorul, le lasă la o parte, năruind nu pe Dumnezeu viu și etern, care este Iisus, ci întârziind opera Lui salvatoare și profitând de bunurile vremelnice și trecătoare, în care ei își
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fenomene naturale pe care zilnic le observa, a-nceput să aibă față de unele admirație (ex. luna, stelele etc.); față de altele admirație și recunoștință (ex.: soarele, focul, lumina etc.); de altele frică (ex.: trăsnetul, furtuna). Neputând, de asemenea, să-și explice bunătatea și răutatea unor animale, au început să le divinizeze, să aibă un cult pentru ele cât și pentru unii oameni vii, cari excelau prin forță, vitejie și alte virtuți. Cultul acestora l-au păstrat și după moartea lor. Istoria religiunilor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de viață și sporea energia creatoare, omul înainta cu pași repezi spre civilizație. Evenimentul istoric, mai ales al apariției pe pământ a Omului Dumnezeu Isus, schimbă pe de-a-ntregul cugetarea omenească și deschise sufletelor un orizont nemărginit de milă și bunătate; de caritate și credință; de dragoste și speranță. Ca să dea pildă de înălțimea morală la care trebuie să se ridice tot insul ce năzuiește cârmuirea sufletească a altora sau pe cea pământească, El își pecetlui viața cu cele // mai desăvârșite
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
un corp spre a intra într-altul nou: ÎN NOI ESTE DUMNEZEU. (PĂREREA VULGARĂ). Sufletul este muritor și trebuie să piară cu lumea la sfârșitul veacurilor. Tot ce respiră are un suflet care nu-și dezvoltă facultățile decât în proporția bunătăți organelor corpului în care locuiește. După moartea fiecărui om, sufletul este dus la tribunalul Ființei Supreme, care-l judecă. După spălarea păcatelor sale, sufletul revine pe pământ, unde el însuflețește un alt corp oarecare, cu atât mai prost cu cât
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dorință pe care o formulăm la capătul vieții, fie că ea va fi executată întocmai de către cei ce ne supraviețuiesc, fie că nu. Aceasta este realitatea! Răsfoind trecutul neamului nostru găsim pagini de duioase amintiri din care desprindem ideea de bunătate și evlavie, cuprinse în acele "adiate" sau "testamente", cum li se spune astăzi. Ele închid "ultima dorința", pecetluite cu acele cuvinte cutremurătoare: "las cu limbă de moarte... etc.", însoțite și blesteme înfricoșătoare pentru urmașii care nu vor ține seama de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
În paradigma clasică de abordare a acestui subiect, se consideră că determinantă pentru dezvoltarea normală a copilului este iubirea maternă (E. Fromm, 1995, p. 49). Maternitatea apare ca „obiect de înflăcărare socială”, „imaginea mamei este ridicată în slăvi sub trăsăturile bunătății, blândeții, tandreței” (G. Lipovetsky, 2000, p. 167). De multe ori, iubirea maternă este considerată un instinct (prin analogie cu instinctul matern al animalelor). Lipsa iubirii materne apare ca fiind ceva nenatural, rușinos. Susținerea vieții copilului poate fi privită sub aspectul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mai cutezat să-l supere pe căpitan, care de atunci a putut dormi liniștit, Învăluit În capă, Într-un cotlon mai mult sau mai puțin curat al stabilimentului, apărat de faima lui de om cu cojones. Apoi, generoasa Împărțire a bunătăților primite de la Lebrijana și a butelcilor cu vin cumpărate de la comandantul Închisorii cu bănuții oferiți de prieteni i-a asigurat cele mai solide simpatii În incintă, inclusiv aceea a codoșului și pungașului din prima zi, un cordobez poreclit Bartolo Cacăfoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Înjosire În a te retrage cu prudență ca să ocolești rele mai mari. — Bella gerant alii, sugeră Dómine Pérez, Încercând să dreagă lucrurile. Dómine Pérez era un părinte iezuit care Își făcea veacul la biserica alăturată, San Pedro y San Pablo. Bunătatea-i Înnăscută și latinismele lui savante acționau ca un sedativ puternic, pentru că pe acestea din urmă obișnuia să le pronunțe pe un ton plin de bunăvoință. Însă cei doi necunoscuți nu știau latinește, iar rima aceea cu hidalgii și nădragii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și oameni mai acătării, cu palanchine, litiere și carete, ba chiar și vreo două-trei calești cu doamne și cu Însoțitoarele lor, cu dueñas adică, trăgând cu ochiul din spatele perdeluțelor; iar vânzătorii ambulanți dădeau fuga să le ofere răcoritoare și alte bunătăți. Uitându-mă mai bine Într-acolo, mi s-a părut că recunosc unul din vehiculele acelea: era de culoare Închisă, fără blazon pe portieră, cu două catârce bune la ham. Vizitiul sporovăia Într-un grup de curioși, așa că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ca un lujer de floare. Căci și ea fusese smulsă într-un fel, prin abandon, din locul în care ar fi putut să crească. Căci și pe ea o dorea Arm viguroasă și adaptabilă... Gândul ei reveni la bunici, la bunătatea și toleranța lor... Era prietenă și acum cu cei cu care copilărise. Îi căuta când ajungea în Turț, sătucul lor din Ardeal și depănau amintiri pe tărnațul bunicii. De câte ori nu-i spuseseră vechii ei prieteni - uite, aici, în curtea asta
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
unui mare scriitor ardelean: oameni erau cu toții, ba încă oameni de toată mâna. Când bunica lui Ildikó făcea gulaș, ne chema pe toți copiii, mamă, ce mai mâncam, fără să ne simțim discriminați; când buna mea făcea plăcinte sau alte bunătăți, tărnațul ei era plin de toate națiile și nimeni nu se simțea discriminat, te asigur! Iar când se coceau cireșele, bunul meu îmi dădea voie să-i aduc pe toți copiii și mâncam până când simțeam că plesnim... După prima vacanță
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]