13,186 matches
-
astea nu-s adevărate. Sînt numai din mintea lui. SONIA (arțăgoasă): Bineee! (citește, Bunica și mama citesc și ele peste umărul ei și de unde plîngeau, încep să zîmbească) "Ilie, deși bătrîn, cu un picior în groapă, era un adevărat diavol." BUNICUL: Ce? Eu? BUNICA (cu ironie fină, răzbunată): Nu tu, dragă! Personajul! SONIA (continuă să citească răutăcioasă): " Totdeauna își încheia haina strîmb..." (Bunicul constată stupefiat că are haina strîmb încheiată și se enervează) " Se păta des cu mîncare..." (Bunicul găsește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și de unde plîngeau, încep să zîmbească) "Ilie, deși bătrîn, cu un picior în groapă, era un adevărat diavol." BUNICUL: Ce? Eu? BUNICA (cu ironie fină, răzbunată): Nu tu, dragă! Personajul! SONIA (continuă să citească răutăcioasă): " Totdeauna își încheia haina strîmb..." (Bunicul constată stupefiat că are haina strîmb încheiată și se enervează) " Se păta des cu mîncare..." (Bunicul găsește o pată pe haină și vrea s-o șteargă) TOATE TREI ÎN COR (citesc cu voce foarte tare și sacadat) "... Pentru că e-ra se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
adevărat diavol." BUNICUL: Ce? Eu? BUNICA (cu ironie fină, răzbunată): Nu tu, dragă! Personajul! SONIA (continuă să citească răutăcioasă): " Totdeauna își încheia haina strîmb..." (Bunicul constată stupefiat că are haina strîmb încheiată și se enervează) " Se păta des cu mîncare..." (Bunicul găsește o pată pe haină și vrea s-o șteargă) TOATE TREI ÎN COR (citesc cu voce foarte tare și sacadat) "... Pentru că e-ra se...niiiil !" BUNICUL: Eu se...?? TOATE: Niiil! Se-nil! Se-nil! BUNICUL: Eu, mă? TOATE TREI ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
stupefiat că are haina strîmb încheiată și se enervează) " Se păta des cu mîncare..." (Bunicul găsește o pată pe haină și vrea s-o șteargă) TOATE TREI ÎN COR (citesc cu voce foarte tare și sacadat) "... Pentru că e-ra se...niiiil !" BUNICUL: Eu se...?? TOATE: Niiil! Se-nil! Se-nil! BUNICUL: Eu, mă? TOATE TREI ÎN COR: Ei, nu tu... Personajul Ilie (îi dau cu sîc și hohotesc de rîs). BUNICUL: Nu, că-l omor!! SONIA: Ai văzut cum e cu literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Se păta des cu mîncare..." (Bunicul găsește o pată pe haină și vrea s-o șteargă) TOATE TREI ÎN COR (citesc cu voce foarte tare și sacadat) "... Pentru că e-ra se...niiiil !" BUNICUL: Eu se...?? TOATE: Niiil! Se-nil! Se-nil! BUNICUL: Eu, mă? TOATE TREI ÎN COR: Ei, nu tu... Personajul Ilie (îi dau cu sîc și hohotesc de rîs). BUNICUL: Nu, că-l omor!! SONIA: Ai văzut cum e cu literatura? Sună telefonul. Bătrînii nu aud. Răspunde mama. GETA (la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
citesc cu voce foarte tare și sacadat) "... Pentru că e-ra se...niiiil !" BUNICUL: Eu se...?? TOATE: Niiil! Se-nil! Se-nil! BUNICUL: Eu, mă? TOATE TREI ÎN COR: Ei, nu tu... Personajul Ilie (îi dau cu sîc și hohotesc de rîs). BUNICUL: Nu, că-l omor!! SONIA: Ai văzut cum e cu literatura? Sună telefonul. Bătrînii nu aud. Răspunde mama. GETA (la telefon, depărtînd din cînd în cînd receptorul pentru că interlocutoarea urlă la ea și încercînd să traducă celorlalți prin gesturi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Ce? Cum o să-l dați în judecată?... Dar... Alo! Alo! (celorlalți) Mi-a trîntit telefonul. BUNICA: Avea dreptate femeia. A jignit-o! Să-l dea pe mîna poliției! Pe mîna parchetului. Intră fiul, Edi, bătut, cu haina ruptă, ochiul vînăt. BUNICUL: Edi! Ce-i mă cu tine? GETA: Edișor! Cine te-a bătut? EDUARD (cade pe canapea distrus, imediat Bunica aduce un tampon de vată, îl oblojește la ochi, toți îl înconjoară): Uf, ce mi-a făcut deșteptul ăsta de tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
să facă și facultate, vedeam pe naiba. EDUARD: Lasă că și așa... Măcar dacă scria și el la o gazetă literară. Că pe alea nu le citește nici dracu'. Da' așa, a citit toată lumea. Să mănînc eu bătaie din cauza lui? BUNICUL: Ia să văd... (caută în ziar, apoi citește tare) "Edi al meu era foarte isteț. Mi-am dat seama că se încurcase cu nevasta vecinului care deschisese un butic" Așa e, măi? EDUARD (stingherit): Oarecum... BUNICUL (citește): Cînd vecinul pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
eu bătaie din cauza lui? BUNICUL: Ia să văd... (caută în ziar, apoi citește tare) "Edi al meu era foarte isteț. Mi-am dat seama că se încurcase cu nevasta vecinului care deschisese un butic" Așa e, măi? EDUARD (stingherit): Oarecum... BUNICUL (citește): Cînd vecinul pleca după marfă, puștiul meu, care nu se omora cu școala, chiulea și hop la domnița de vizavi, care, la nici 40 de ani, nu arăta rău deloc". (Celorlalți) Așa-i! N-arată rău. (Fiului) Șmechere! BUNICA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
că mi-a rupt cămașa. Dacă-l vedeți pe tata ziceți-i să scrie numai povestiri SF, cu OZN-uri și marțieni, că ne omoară oamenii. (Iese) GETA: Ce facem cu scriitorul nostru? BUNICA: O să ne arate lumea cu degetul. BUNICUL: Ne punem toți veciniii în cap! Aha!! Să știi că pentru el era telefonul ăla. GETA: Ce telefon? BUNICUL: A sunat un tip și a zis că vrea să vină aici să semneze un contract. A vrut cu "domnul" și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
-uri și marțieni, că ne omoară oamenii. (Iese) GETA: Ce facem cu scriitorul nostru? BUNICA: O să ne arate lumea cu degetul. BUNICUL: Ne punem toți veciniii în cap! Aha!! Să știi că pentru el era telefonul ăla. GETA: Ce telefon? BUNICUL: A sunat un tip și a zis că vrea să vină aici să semneze un contract. A vrut cu "domnul" și de aia am vorbit eu. (rîsete) Ce, eu nu sînt domn? Și-apoi la ora aia n-aflasem cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
nu sînt domn? Și-apoi la ora aia n-aflasem cine-i nuvelistul familiei. SONIA: Așa e. Să știi că ăla are de gînd să-i mai ceară tatii să scrie ceva. BUNICA: Ba să-și pună pofta-n cui. BUNICUL: Lasă că îi arăt eu nuvele. Dacă vine... GETA: Dacă vine... Da' cum facem să nu dea de Fane? BUNICA: Păi dacă vine acum e bin, că Fane e la cafenea. Îl punem pe Ilie să facă pe scriitorul. SONIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
pe tata din poză. GETA: Și ce dacă? Îi spunem că a dat o poză din tinerețe. Așa fac toți scriitorii. Pun pe copertă poza de la 20 de ani doar doar s-o mai uita vreo femeie la ei. BUNICA (bunicului): Hai să te schimbi. Să arăți a autor. (ies amîndoi, sună telefonul) SONIA (răspunde cu fasoane): Hello! (se schimbă brusc la față) Ce? Da' cum vă permiteți? (închide ofensată) M-a înjurat și a închis! GETA: Precis era vreun vecin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
valoarea ta. FANE (arată niște foi): Am scris destul azi. GETA: Nu. Nu-i destul. Cum să publici trei foițe? Du-te și mai scrie. Vreau să fiu mîndră de tine. SONIA (cu înțeles): Toți vecinii ne-au felicitat. Intră Bunicul îmbrăcat ca un scriitor de secol XIX, cu lavalieră, și Bunica. BUNICA (repede tatălui): Dar cei cu tine acasă? Nu mai scrii? BUNICUL (îl pupă pe tată): Bravo. Ai scris grozav. Du-te și continuă-ți lucrul. Du-te imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mai scrie. Vreau să fiu mîndră de tine. SONIA (cu înțeles): Toți vecinii ne-au felicitat. Intră Bunicul îmbrăcat ca un scriitor de secol XIX, cu lavalieră, și Bunica. BUNICA (repede tatălui): Dar cei cu tine acasă? Nu mai scrii? BUNICUL (îl pupă pe tată): Bravo. Ai scris grozav. Du-te și continuă-ți lucrul. Du-te imediat că... (face un gest furios) că... altfel n-ajungi clasic! FANE: Da' am scris destul. BUNICUL: Destul, hai?! (stăpînindu-se) Se poate? Păi Balzac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cei cu tine acasă? Nu mai scrii? BUNICUL (îl pupă pe tată): Bravo. Ai scris grozav. Du-te și continuă-ți lucrul. Du-te imediat că... (face un gest furios) că... altfel n-ajungi clasic! FANE: Da' am scris destul. BUNICUL: Destul, hai?! (stăpînindu-se) Se poate? Păi Balzac scria ore în șir, zile în șir. Nopți! Hai, du-te. FANE: Da' matale de ce te-ai îmbrăcat așa? BUNICUL: Eu? Păi... (nu găsește o minciună) BUNICA (îl salveză): Dacă are ginere scriitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
un gest furios) că... altfel n-ajungi clasic! FANE: Da' am scris destul. BUNICUL: Destul, hai?! (stăpînindu-se) Se poate? Păi Balzac scria ore în șir, zile în șir. Nopți! Hai, du-te. FANE: Da' matale de ce te-ai îmbrăcat așa? BUNICUL: Eu? Păi... (nu găsește o minciună) BUNICA (îl salveză): Dacă are ginere scriitor, s-a îmbrăcat și el așa... În cinstea ta... Să te stimuleze... FANE: Vai, ești grozav. Te iubesc. (îl pupă cu toată oroarea bunicului) Bună idee. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ai îmbrăcat așa? BUNICUL: Eu? Păi... (nu găsește o minciună) BUNICA (îl salveză): Dacă are ginere scriitor, s-a îmbrăcat și el așa... În cinstea ta... Să te stimuleze... FANE: Vai, ești grozav. Te iubesc. (îl pupă cu toată oroarea bunicului) Bună idee. Mă schimb și eu. Să arăt a scriitor. GETA: Nu, nu, nu. Tu te întorci la masa ta de lucru... de la cafenea. Nu pierde timpul. Fiecare minut contează la un artist. FANE: Așa e. Vorba lui Neluțu' "Time
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
lucru... de la cafenea. Nu pierde timpul. Fiecare minut contează la un artist. FANE: Așa e. Vorba lui Neluțu' "Time is money"! Dar nu m-a căutat nimeni? BUNICA: Cin' să te caute? FANE: De la revistă, de la editură... De la Uniunea scriitorilor... BUNICUL: Nu. Dar n-avea nici o grijă. Dacă te caută... Le spunem noi. Mă fac impresarul tău. SONIA: Și eu mă fac secretara ta. FANE (o sărută și pe ea și pe Mamă): Ah, ce bine că vă bucurați de succesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
vecinii m-au cam ocolit...De ce oare? SONIA: E normal. Acum ești celebru și îi intimidezi. FANE: Să știi că asta-i cauza. Eu mă temeam să nu se fi supărat că i-am făcut pe unii dintre ei personaje. BUNICUL: Nu, dragă! Se tem să nu-ți tulbure ideile. Hai, du-te spre glorie (îl împinge afară). Te așteaptă femeile alea! GETA (brusc speriată): Ce femei! BUNICUL: Muzele, dragă! (Fane iese) BUNICA: Bine c-am scăpat de el. GETA (Fiicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
nu se fi supărat că i-am făcut pe unii dintre ei personaje. BUNICUL: Nu, dragă! Se tem să nu-ți tulbure ideile. Hai, du-te spre glorie (îl împinge afară). Te așteaptă femeile alea! GETA (brusc speriată): Ce femei! BUNICUL: Muzele, dragă! (Fane iese) BUNICA: Bine c-am scăpat de el. GETA (Fiicei): Dacă vine tipul de la revistă, îl primești tu. Îi spui că ești nepoata "marelui scriitor". Îl ții puțin de vorbă și după aia îl chemi pe bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
BUNICUL: Muzele, dragă! (Fane iese) BUNICA: Bine c-am scăpat de el. GETA (Fiicei): Dacă vine tipul de la revistă, îl primești tu. Îi spui că ești nepoata "marelui scriitor". Îl ții puțin de vorbă și după aia îl chemi pe bunicul. Mama și Bunicii ies, Fiica rămîne singură, își compune diverse poze meditative. Sună soneria, Fiica se aranjează puțin în oglindă și apoi se duce să deschidă. Revine cu Editorul, un bărbat între două vîrste, sensibil la farmecele ei. SONIA: Luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Fane iese) BUNICA: Bine c-am scăpat de el. GETA (Fiicei): Dacă vine tipul de la revistă, îl primești tu. Îi spui că ești nepoata "marelui scriitor". Îl ții puțin de vorbă și după aia îl chemi pe bunicul. Mama și Bunicii ies, Fiica rămîne singură, își compune diverse poze meditative. Sună soneria, Fiica se aranjează puțin în oglindă și apoi se duce să deschidă. Revine cu Editorul, un bărbat între două vîrste, sensibil la farmecele ei. SONIA: Luați loc. (stă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
loc, Fiica ia o poziție decentă. BUNICA: Bună ziua. V-am adus o cafeluță. (cam ironică) Nu-i așa dulce ca nepoată-mea. EDITORUL (ceremonios): Sărut-mîna. Vă mulțumesc. Sînteți soția maestrului, nu? Aveți o nepoată fermecătoare. Cred că-și va moșteni bunicul. BUNICA (nu a înțeles ideea): Păi, sigur. Cînd om muri noi, le rămîne lor tot. EDITORUL: Mă refeream la talent. Ce curios că maestrul Mihail a debutat abia la vîrsta... vreau să zic la maturitate. BUNICA: Da, așa a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
nimic. El trebuie să bea numai ceai de sunătoare. Numai asta îl inspiră. Și mușețel cînd scrie poezii. EDITORUL: Fantastic! Scrie și poezii? BUNICA: Phii! Dar ce poezii! D'alea triste. Cînd mi le citește, plîng ca la telenovele. (intră Bunicul) BUNICUL: Bonjur! EDITORUL (se duce la el, se îmbrățișează cu el): Maestre Mihail, sînt onorat să vă cunosc. Vă felicit. Din cîți prozatori a avut literatura română, dumneavoastră ați debutat cel mai strălucit. BUNICUL: Mulțumesc, stimate coleg, luați loc. EDITORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]